ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Prahova, reclamanta M.A.M., a chemat în judecată pe pârâții M.A.I., Guvernul României și Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, solicitând obligarea acestora să-i elibereze mai multe înscrisuri referitoare la acte de stare civilă și reconstituirea dreptului de proprietate. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâților să-i elibereze înscrisurile indicate în lista atașată cererii de chemare în judecată, necesare în soluționarea unor litigii privind reconstituirea dreptului de proprietate, dar pârâții au comunicat că nu dețin înscrisurile respective.

Prin încheierea din 16 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești numai în privința capătului de cerere privind pe pârâții M.I.R.A. și Guvernul României, invocând dispozițiile art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004. A reținut, în continuare, spre soluționare cererea de obligare a pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil de a răspunde petițiilor reclamantei. La Curtea de Apel Ploiești, pârâtul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii.

Prin sentința nr. 36 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.A.I. și a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității sale procesuale pasive. A admis, de asemenea, excepția de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea față de acest pârât ca tardiv formulată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., instanța de fond a constatat că reclamanta nu a adresat niciun memoriu acestui pârât. A observat că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri altor instituții, inclusiv Arhivelor Naționale din cadrul M.A.I., structură care are calitatea de autoritate publică și pe care reclamanta nu a chemat-o în judecată potrivit Legii contenciosului administrativ.

Apreciind că M.A.I. nu este în cauză titularul obligației corelative dreptului încălcat pe care l-a invocat reclamanta și anume acela de a i se comunica înscrisurile solicitate, instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I., a respins acțiunea față de acesta. În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, iar pentru motive temeinice și peste acest termen, dat nu mai târziu de un an, primul termen fiind de prescripție, iar cel de-al doilea de decădere.

Astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtului Guvernul României cu două cereri, la data de 7 ianuarie 2005 și respectiv la 12 ianuarie 2005, pârâtul răspunzând prin adresa din 17 ianuarie 2005. În raport cu împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 septembrie 2008, depășind termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că acțiunea față de Guvernul României este tardivă și pe cale de consecință a respins-o ca atare. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs reclamanta M.A.M. și numitul D.I., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea primei instanțe sub două aspecte, corespunzătoare celor două excepții admise, după cum urmează: 2.1. Au fost ignorate prevederile art. 3 din Legea nr. 16/1996, potrivit cărora Arhivele Naționale reprezintă o structură bugetară în cadrul M.I.R.A. În plus, recurenții consideră că M.I.R.A. trebuie să stea în proces și în calitate de organ ierarhic superior, care exercită o activitate de control și evaluare asupra Arhivelor Naționale Centrale. 2.2. Instanța a considerat greșit că în cauză este obligatorie procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În realitate, arată recurenții, ei au reclamat un refuz nejustificat de soluționare a cererilor lor pentru care nu este necesară parcurgerea acestei proceduri.

3. Apărările formulate de intimați Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 septembrie 2009 intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, insistând asupra faptului că Arhivele Naționale, în calitate de autoritate publică centrală, au aptitudinea de a sta în proces în calitate de pârâtă, neexistând nici o rațiune pentru chemarea în judecată a ministerului. Intimatul Guvernul României nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la data de 15 septembrie 2009 a solicitat, la rândul său, respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu are calitate procesual pasivă în raport de solicitarea recurentei de a i se elibera un act gestionat de Arhivele Naționale.

II. Considerentele Înaltei Curți supra recursului. 1. Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor intimaților, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat în limitele și pentru argumentele ce se vor expune în continuare. Cât privește recursul declarat de D.I., tatăl și mandatarul recurentei, Înalta Curte reține că această persoană nu are calitate procesuală, câtă vreme recurenta este persoană majoră, cu capacitate deplină de exercițiu, iar demersurile recurentului pe lângă autoritățile publice chemate în judecată nu au fost făcute în nume propriu, ci pentru recurentă.

2. Considerentele instanței de recurs, corespunzătoare motivelor de recurs formulate. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ un pretins refuz nejustificat de soluționare a cererilor sale de către intimații-pârâți M.A.I. și Guvernul României. În esență, recurenta-reclamantă susține că în perioada anilor 2006-2008 a solicitat autorităților publice intimate să-i comunice mai multe documente, enumerate pe trei pagini în acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Prahova, înscrisuri care îi erau necesare pentru soluționarea unor litigii având ca obiect retrocedarea unor imobile în baza Legii nr. 10/2001. În virtutea rolului activ consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., dar și a dispozițiilor cuprinse în art. 12 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, prima instanță era ținută să clarifice cadrul procesual, solicitând reclamantei să prezinte dovezi din care să rezulte care sunt cererile, certificate prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, în raport de care invocă un refuz nejustificat de soluționare. Înalta Curte observă că deși în cererea de chemare în judecată, cât și în precizările ulterioare, recurenta indică numărul de înregistrare al cererilor sale la autoritățile publice chemate în judecată, totuși, acestea nu se regăsesc la dosar, dar nici nu rezultă din încheierile dosarului că i-au fost solicitate, situație în care, într-adevăr, dreptul de acces la o instanță de judecată apare ca fiind pur formal.

2.1. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale: „Administrarea, supravegherea și protecția specială a Fondului Arhivistic Național al României se realizează de către Arhivele Naționale, unitate bugetară în cadrul M.I.”. Așa fiind, intimatul M.I. are calitate procesuală pasivă în cauză. 2.2. Analizând excepția de tardivitate invocată de intimatul Guvernul României, prima instanță a reținut că este fondată în raport de cererile reclamantei înregistrate în anul 2005, termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind cu mult depășite. Înalta Curte apreciază că soluționarea acestei execepții este în strânsă legătură cu motivul de casare reținut din oficiu, și anume lipsa de rol activ în lămurirea cadrului procesual.

Dată fiind modalitatea deficitară în care recurenta-reclamantă a înțeles să-și prezinte numeroasele sale demersuri pe lângă autoritățile intimate, în perioada anilor 2005-2008 prin indicarea unor cereri cu număr de înregistrare pe care însă nu le atașează la dosar, Înalta Curte nu poate direct în recurs să stabilească dacă în cauză se poate identifica un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme. 3.Temeiul legal al soluției pronunțate. Pentru toate considerentele expuse la pct. II.2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M.A.M. prin procurator D.E. împotriva sentinței nr. 36 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare. Respinge recursul declarat de D.I. împotriva aceleiași hotărâri pentru lipsa calității procesuale a acestuia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.