ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță.

Prin acțiunea înregistrată

inițial la Tribunalul Prahova, reclamanta M.A.M., a chemat în judecată pe

pârâții M.A.I., Guvernul României și Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, solicitând

obligarea acestora să-i elibereze mai multe înscrisuri referitoare la acte de

stare civilă și reconstituirea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a solicitat pârâților să-i elibereze înscrisurile indicate

în lista atașată cererii de chemare în judecată, necesare în soluționarea unor litigii

privind reconstituirea dreptului de proprietate, dar pârâții au comunicat că nu

dețin înscrisurile respective.

Prin încheierea din 16

decembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială a

acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Ploiești numai în privința capătului de cerere privind pe pârâții M.I.R.A.

și Guvernul României, invocând dispozițiile art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din

Legea nr. 554/2004. A reținut, în continuare, spre soluționare cererea de

obligare a pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil de a răspunde

petițiilor reclamantei.

La Curtea

de Apel Ploiești, pârâtul M.A.I.

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, iar pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii.

Prin sentința nr. 36 din 27

februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul M.A.I. și a respins acțiunea față de acest pârât pentru

lipsa calității sale procesuale pasive.

A admis, de asemenea,

excepția de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea

față de acest pârât ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., instanța de fond a constatat că

reclamanta nu a adresat niciun memoriu acestui pârât.

A observat că din actele depuse

la dosar rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri altor instituții, inclusiv

Arhivelor Naționale din cadrul M.A.I., structură care are calitatea de autoritate

publică și pe care reclamanta nu a chemat-o în judecată potrivit Legii

contenciosului administrativ.

Apreciind că M.A.I. nu este

în cauză titularul obligației corelative dreptului încălcat pe care l-a invocat

reclamanta și anume acela de a i se comunica înscrisurile solicitate, instanța

de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I.,

a respins acțiunea față de acesta.

În ceea ce privește excepția

tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României,

instanța de fond a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 11

din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce

în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a

cererii, iar pentru motive temeinice și peste acest termen, dat nu mai târziu

de un an, primul termen fiind de prescripție, iar cel de-al doilea de decădere.

Astfel, prima instanță a reținut

că reclamanta s-a adresat pârâtului Guvernul României cu două cereri, la data

de 7 ianuarie 2005 și respectiv la 12 ianuarie 2005, pârâtul răspunzând prin adresa

din 17 ianuarie 2005.

În raport cu împrejurarea că

cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 septembrie 2008, depășind termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanța a

constatat că acțiunea față de Guvernul României este tardivă și pe cale de consecință

a respins-o ca atare.

cauză.

Împotriva sentinței Curții

de apel au declarat recurs reclamanta M.A.M. și numitul D.I., invocând motivul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea

primei instanțe sub două aspecte, corespunzătoare celor două excepții admise,

după cum urmează:

2.1. Au fost ignorate prevederile

art. 3 din Legea nr. 16/1996, potrivit cărora Arhivele Naționale reprezintă o

structură bugetară în cadrul M.I.R.A. În plus, recurenții consideră că M.I.R.A.

trebuie să stea în proces și în calitate de organ ierarhic superior, care

exercită o activitate de control și evaluare asupra Arhivelor Naționale

Centrale.

2.2. Instanța a considerat

greșit că în cauză este obligatorie procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004. În realitate, arată recurenții, ei au reclamat un refuz

nejustificat de soluționare a cererilor lor pentru care nu este necesară parcurgerea

acestei proceduri.

intimați

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 11 septembrie 2009 intimatul M.A.I. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, insistând asupra faptului că Arhivele Naționale,

în calitate de autoritate publică centrală, au aptitudinea de a sta în proces în

calitate de pârâtă, neexistând nici o rațiune pentru chemarea în judecată a

ministerului.

Intimatul Guvernul României

nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la data de 15

septembrie 2009 a solicitat, la rândul său, respingerea recursului ca nefondat,

arătând că nu are calitate procesual pasivă în raport de solicitarea recurentei

de a i se elibera un act gestionat de Arhivele Naționale.

II. Considerentele Înaltei

Curți supra recursului.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor intimaților, cât și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

declarat de reclamantă este fondat în limitele și pentru argumentele ce se vor

expune în continuare.

Cât privește recursul

declarat de D.I., tatăl și mandatarul recurentei, Înalta Curte reține că

această persoană nu are calitate procesuală, câtă vreme recurenta este persoană

majoră, cu capacitate deplină de exercițiu, iar demersurile recurentului pe

lângă autoritățile publice chemate în judecată nu au fost făcute în nume propriu,

ci pentru recurentă.

recurs, corespunzătoare motivelor de recurs formulate.

Recurenta-reclamantă a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ un

pretins refuz nejustificat de soluționare a cererilor sale de către

intimații-pârâți M.A.I. și Guvernul României.

În esență, recurenta-reclamantă

susține că în perioada anilor 2006-2008 a solicitat autorităților publice intimate să-i comunice mai multe documente, enumerate pe trei pagini în acțiunea

introductivă înregistrată la Tribunalul Prahova, înscrisuri care îi erau necesare pentru soluționarea unor litigii având

ca obiect retrocedarea unor imobile în baza Legii nr. 10/2001.

În virtutea rolului activ

consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dar și a dispozițiilor

cuprinse în art. 12 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului

administrativ, prima instanță era ținută să clarifice cadrul procesual,

solicitând reclamantei să prezinte dovezi din care să rezulte care sunt

cererile, certificate prin numărul și data înregistrării la autoritatea

publică, în raport de care invocă un refuz nejustificat de soluționare. Înalta

Curte observă că deși în cererea de chemare în judecată, cât și în precizările ulterioare,

recurenta indică numărul de înregistrare al cererilor sale la autoritățile publice

chemate în judecată, totuși, acestea nu se regăsesc la dosar, dar nici nu

rezultă din încheierile dosarului că i-au fost solicitate, situație în care,

într-adevăr, dreptul de acces la o instanță de judecată apare ca fiind pur

formal.

2.1. Potrivit dispozițiilor art.

3 alin. (1) din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale:

„Administrarea,

supravegherea și protecția specială a Fondului Arhivistic Național al României

se realizează de către Arhivele Naționale, unitate bugetară în cadrul M.I.”.

Așa fiind, intimatul M.I. are

calitate procesuală pasivă în cauză.

2.2. Analizând excepția de

tardivitate invocată de intimatul Guvernul României, prima instanță a reținut că

este fondată în raport de cererile reclamantei înregistrate în anul 2005,

termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind

cu mult depășite.

Înalta Curte apreciază că

soluționarea acestei execepții este în strânsă legătură cu motivul de casare

reținut din oficiu, și anume lipsa de rol activ în lămurirea cadrului

procesual.

Dată fiind modalitatea

deficitară în care recurenta-reclamantă a înțeles să-și prezinte numeroasele

sale demersuri pe lângă autoritățile intimate, în perioada anilor 2005-2008

prin indicarea unor cereri cu număr de înregistrare pe care însă nu le atașează

la dosar, Înalta Curte nu poate direct în recurs să stabilească dacă în cauză

se poate identifica un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor, în sensul

pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei

sintagme.

3.Temeiul legal al soluției

pronunțate.

Pentru toate considerentele

expuse la pct. II.2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3)

și (5) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul,

cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare,

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta M.A.M. prin procurator D.E. împotriva sentinței nr. 36 din 27 februarie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Respinge recursul declarat

de D.I. împotriva aceleiași hotărâri pentru lipsa calității procesuale a

acestuia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.