ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

primei instanțe

Prin sentința nr. 29 CC din 1 iulie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C.

Prahova, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Mureș și Consiliul Județean

Mureș, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2804 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței

materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Prahova, secția

contencios

administrativ, reținându-se că,

în cauză, atât reclamanta

D.G.A.S.P.C.

Prahova, cât și pârâta D.G.A.S.P.C. Mureș sunt

instituții publice de interes local, fiind

aplicabile, deci, dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ. De asemenea, s-a reținut că obiectul cauzei îl

reprezintă plata unor sume de bani în temeiul art. 54 din Legea nr. 448/2006,

respectiv decontarea unor cheltuieli între autoritățile publice implicate,

astfel că devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, a contenciosului

administrativ, republicată.

Prin sentința

nr. 254 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu,

și în temeiul art. 8 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competența de judecată

în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând că obiectul acțiunii, acela de

pretenții bănești, nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004,

așa cum este reglementat de art. 1, iar calitatea de instituție sau autoritate

publică a părților nu atrage,

automat, competența

contenciosului administrativ.

În soluționarea conflictului de competență ivit între cele două

instanțe de judecată, Curtea de Apel Ploiești, s

ecția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a apreciat că o

biectul cauzei cu

care a fost investită Judecătoria Ploiești este o acțiune

în pretenții,

respectiv cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 41.593 lei, ce

reprezintă diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de

întreținere, ce revine, ca obligație de plată, beneficiarului sau

aparținătorului, pentru un număr de doi

beneficiari,

pentru diferite perioade de timp, fiind întemeiată în drept pe dispozițiile

art.

54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu

handicap și art. 34 din H.G. nr. 268/2007, pentru

aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a acestui act normativ.

Cum aceste

texte de lege nu prevăd o competență

specială

de soluționare a cauzelor, reține Curtea de Apel Ploiești, sunt aplicabile

normele comune cuprinse

în Codul de procedură civilă, iar nu cele ale

Legii contenciosului administrativ, care

reglementează

situațiile speciale prevăzute ca atare de art. 1 din Legea nr.554/2004, între

care nu se regăsește și acțiunea în pretenții, pretinsul prejudiciu nefiind

consecința

emiterii unui act administrativ unilateral, prin care reclamanta să fi fost

vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, nici a unui refuz de

soluționare a unei cereri sau a rezolvării nefavorabile a unei cereri.

De asemenea,

se arată în considerentele sentinței recurate, că dacă litigiile născute din

aplicarea Legii nr. 448/2006 se so

luționau

potrivit normelor speciale, derogatorii, prevăzute de Legea contenciosului

adm

inistrativ, legiuitorul trebuia să

prevadă expres această situație, așa cum a procedat în art. 10 și art. 11 din

H.G. nr. 268/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a le

gii

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, numai în

aceste situații aplicându-se procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004,

inclusiv în ceea ce

privește competența

materială a instanțelor, în toate celelalte situații fiind aplicabil dre

ptul

comun, fără să aibă relevanță împrejurarea că părțile implicate în litigiu sunt

autorități publice.

declarat de recurenta-pârâtă

Împotriva

sentinței nr. 29 CC din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și

nelegală, în termen legal a declarat recurs D.G.A.S.P.C. Mureș.

Invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă a susținut că instanța învestită cu soluționarea conflictului

negativ de competență trebuia să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 5 C.

proc. civ., stabilind că instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv

Judecătoria Târgu Mureș, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Temeiul

legal invocat de instanță, respectiv art. 8 alin. (1) C. proc. civ., nu este,

în opinia recurentei, aplicabil în cauză deoarece se apreciază că mențiunea din

acest text vizând „domiciliul reclamantului” conduce la concluzia că o astfel

de normă specială se aplică numai atunci când reclamantul este o persoană

fizică, nu și în prezenta cauză care se poartă între două instituții publice.

și soluția instanței de recurs

Recursul

este fondat.

Înalta

Curte, examinând regulatorul de competență raportat la prevederile legale

invocate și față de criticile recurentei pârâte reține că se impunea stabilirea

competenței de soluționare a cauzei, în temeiul art. 5 C. proc. civ., în

favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, respectiv a instanței de la sediul

autorității pârâte în considerarea celor în continuare arătate.

Nu este incidentă

în cauză norma de procedură prevăzută de art. 8 alin. (1) C. proc. civ. prin

care se consacră o competență teritorială alternativă însă numai între

instanțele din capitală și instanțele din localitatea reședință de județ unde

domiciliază reclamantul, ceea ce în mod evident nu este cazul în prezenta

acțiune în care în discuție erau din perspectiva competenței teritoriale fie

Judecătoria Ploiești, fie Judecătoria Târgu Mureș.

Reținând

așadar că instanța de drept comun în prezenta cauză se determină potrivit

regulii generale prevăzută în art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, admițând

recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de D.G.A.S.P.C. Mureș împotriva sentinței nr. 29 C.C. din 1

iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

ianuarie 2010.