ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 29 CC din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Mureș și Consiliul Județean Mureș, în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 2804 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ, reținându-se că, în cauză, atât reclamanta D.G.A.S.P.C.

Prahova, cât și pârâta D.G.A.S.P.C. Mureș sunt instituții publice de interes local, fiind aplicabile, deci, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. De asemenea, s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă plata unor sume de bani în temeiul art. 54 din Legea nr. 448/2006, respectiv decontarea unor cheltuieli între autoritățile publice implicate, astfel că devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, republicată. Prin sentința nr. 254 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și în temeiul art. 8 alin. (1) C. proc. civ.

a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând că obiectul acțiunii, acela de pretenții bănești, nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004, așa cum este reglementat de art. 1, iar calitatea de instituție sau autoritate publică a părților nu atrage, automat, competența contenciosului administrativ.

În soluționarea conflictului de competență ivit între cele două instanțe de judecată, Curtea de Apel Ploiești, s ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că o biectul cauzei cu care a fost investită Judecătoria Ploiești este o acțiune în pretenții, respectiv cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 41.593 lei, ce reprezintă diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere, ce revine, ca obligație de plată, beneficiarului sau aparținătorului, pentru un număr de doi beneficiari, pentru diferite perioade de timp, fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap și art. 34 din H.G.

nr. 268/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ. Cum aceste texte de lege nu prevăd o competență specială de soluționare a cauzelor, reține Curtea de Apel Ploiești, sunt aplicabile normele comune cuprinse în Codul de procedură civilă, iar nu cele ale Legii contenciosului administrativ, care reglementează situațiile speciale prevăzute ca atare de art. 1 din Legea nr.554/2004, între care nu se regăsește și acțiunea în pretenții, pretinsul prejudiciu nefiind consecința emiterii unui act administrativ unilateral, prin care reclamanta să fi fost vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, nici a unui refuz de soluționare a unei cereri sau a rezolvării nefavorabile a unei cereri.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței recurate, că dacă litigiile născute din aplicarea Legii nr. 448/2006 se so luționau potrivit normelor speciale, derogatorii, prevăzute de Legea contenciosului adm inistrativ, legiuitorul trebuia să prevadă expres această situație, așa cum a procedat în art. 10 și art. 11 din H.G. nr. 268/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a le gii privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, numai în aceste situații aplicându-se procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește competența materială a instanțelor, în toate celelalte situații fiind aplicabil dre ptul comun, fără să aibă relevanță împrejurarea că părțile implicate în litigiu sunt autorități publice.

2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Împotriva sentinței nr. 29 CC din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal a declarat recurs D.G.A.S.P.C. Mureș. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență trebuia să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., stabilind că instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Târgu Mureș, este competentă să soluționeze prezenta cauză. Temeiul legal invocat de instanță, respectiv art. 8 alin. (1) C. proc.

civ., nu este, în opinia recurentei, aplicabil în cauză deoarece se apreciază că mențiunea din acest text vizând „domiciliul reclamantului” conduce la concluzia că o astfel de normă specială se aplică numai atunci când reclamantul este o persoană fizică, nu și în prezenta cauză care se poartă între două instituții publice. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând regulatorul de competență raportat la prevederile legale invocate și față de criticile recurentei pârâte reține că se impunea stabilirea competenței de soluționare a cauzei, în temeiul art. 5 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, respectiv a instanței de la sediul autorității pârâte în considerarea celor în continuare arătate.

Nu este incidentă în cauză norma de procedură prevăzută de art. 8 alin. (1) C. proc. civ. prin care se consacră o competență teritorială alternativă însă numai între instanțele din capitală și instanțele din localitatea reședință de județ unde domiciliază reclamantul, ceea ce în mod evident nu este cazul în prezenta acțiune în care în discuție erau din perspectiva competenței teritoriale fie Judecătoria Ploiești, fie Judecătoria Târgu Mureș. Reținând așadar că instanța de drept comun în prezenta cauză se determină potrivit regulii generale prevăzută în art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, admițând recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.A.S.P.C. Mureș împotriva sentinței nr. 29 C.C. din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.