ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4979/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova a chemat în judecată pe pârâții D.G.A.S.P.C. Buzău și Consiliul Județean Buzău, solicitând obligarea acestora, în temeiul de drept al dispozițiilor art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 și ale art. 34 din H.G. nr. 268/2007, la achitarea diferenței dintre costul mediu lunar de cheltuieli, stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admise persoanele cu handicap din Buzău, datorat de la data admiterii efective în centru și contribuția lunară de întreținere, ce revine beneficiarului pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2008, sumă în cuantum total de 778.991 lei.

Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială, iar prin sentința civilă nr. 56 din 17 februarie 2009, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 54 și art. 34 din H.G. nr. 268/2007, temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios administrativ. Acțiunea în pretenții formulată de reclamantă nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004, prevăzut în art. 1. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești, iar la termenul din data de 08 aprilie 2009, Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 4178 din 08 aprilie 2009, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, reținând că pârâta D.G.A.S.P.C.

Buzău este o instituție publică, de interes local, cu personalitate juridică, înființată în subordinea Consiliului Județean, fiind o instituție publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004. A mai reținut, că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ori de câte ori se solicită plata unor sume de bani, în temeiul dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 448/2006, republicată, devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, deoarece aceste sume au caracterul unor contribuții, situație în care legea instituie o competență specială în favoarea instanței de contencios administrativ. Prin aceeași sentință, Judecătoria Ploiești, a constatat conflictul negativ de competență, ivit între ea și Tribunalul Prahova și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 22 C. proc.

civ., a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 20/ CC din 14 mai 2009, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru hotăra astfel, instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este atacat un act emis sau încheiat de o autoritate publică și litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Obiectul judecății îl formează o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 54 și art. 34 din H.G. nr. 268/2007, temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios administrativ. De asemenea, H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reglementează două situații în care intervine competența instanței de contencios administrativ, și anume: - art. 10 - în cazul neemiterii în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozitivele medicale solicitate de persoane cu handicap și, - art. 11 - în cazul nerezolvării favorabile a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat.

Astfel, rezultă per a contrario, că în rest, pentru celelalte litigii competența aparține instanței de drept comun. Împotriva sentinței Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Consiliul Județean Buzău și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și să se stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă. În motivele de recurs se arată că instanța de fond a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Ploiești fără a avea în vedere și valoarea pretențiilor deduse judecății pentru că suma solicitată este de 778.991 lei, astfel că ar fi aplicabile prevederile art. 2 lit. b) C. proc. civ. În cauză nu este vorba de niciun act administrativ sau de refuzul de emitere a unui act administrativ, nici de vreun contract administrativ, ci doar de niște pretenții întemeiate pe prevederile H.G.

nr. 268/2007 iar competența de soluționare revine instanței civile de drept comun. Chiar la judecarea pe fond a conflictului de competență, reprezentantul reclamantei a solicitat stabilirea competenței la secția civilă a tribunalului, dar în hotărâre nu s-a făcut nicio referire la aceasta. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Litigiul aflat pe rol este un litigiu civil ce are ca obiect acțiunea în pretenții reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru mai multe persoane internate în centre rezidențiale pentru persoane cu handicap din județul Prahova, litigiu întemeiat pe dispozițiile H.G.

nr. 268/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de Aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006. Dispozițiile legale sus menționate prevăd competența de soluționare a unor litigii în favoarea instanței de contencios administrativ dar litigiul din prezenta cauză nu face parte din aceste litigii, astfel că instanța competentă va fi instanța de drept comun, așa cum a reținut și instanța de fond. Însă, chiar dacă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței civile, instanța de fond a încălcat prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., care prevăd că procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. Pentru că prezentul litigiu are ca obiect pretenții în sumă de 778.991 lei, deci o sumă mai mare de 500.000 lei, competența de soluționare va aparține Tribunalului Prahova, secția civilă și nu Judecătoriei Ploiești, așa cum a stabilit instanța de fond. De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi stabilită competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Județean Buzău, împotriva sentinței civile nr. 20/ CC din 14 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.