ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4979/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova,

secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova

a chemat în judecată pe pârâții D.G.A.S.P.C. Buzău și Consiliul Județean Buzău,

solicitând obligarea acestora, în temeiul de drept al dispozițiilor art. 54 alin.

(4) din Legea nr. 448/2006 și ale art. 34 din H.G. nr. 268/2007, la achitarea

diferenței dintre costul mediu lunar de cheltuieli, stabilit pentru centrul

rezidențial în care au fost admise persoanele cu handicap din Buzău, datorat de

la data admiterii efective în centru și contribuția lunară de întreținere, ce

revine beneficiarului pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 30 septembrie  2008,

sumă în cuantum total de 778.991 lei.

Tribunalul, din oficiu, a

invocat excepția de necompetență materială, iar prin sentința civilă nr. 56 din

17 februarie 2009, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe

dispozițiile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 54 și art. 34 din H.G. nr. 268/2007,

temeiuri juridice care nu prevăd competența instanței de contencios

administrativ. Acțiunea în pretenții formulată de reclamantă nu se circumscrie

obiectului special al Legii nr. 554/2004, prevăzut în art. 1.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești, iar la termenul din data de 08 aprilie 2009, Judecătoria Ploiești prin

sentința civilă nr. 4178 din 08 aprilie 2009, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, reținând că pârâta D.G.A.S.P.C. Buzău

este o instituție publică, de interes local, cu personalitate juridică, înființată

în subordinea Consiliului Județean, fiind o instituție publică în sensul

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut, că în cauză,

sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ori de

câte ori se solicită plata unor sume de bani, în temeiul dispozițiilor art. 54

din Legea nr. 448/2006, republicată, devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004,

deoarece aceste sume au caracterul unor contribuții, situație în care legea

instituie o competență specială în favoarea instanței de contencios

administrativ.

Prin aceeași sentință,

Judecătoria Ploiești, a constatat conflictul negativ de competență, ivit între

ea și Tribunalul Prahova și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 22

C. proc. civ., a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea conflictului negativ

de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, prin

sentința civilă nr. 20/ CC din 14 mai 2009, a stabilit competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru hotăra astfel,

instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10

din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este atacat un act emis sau încheiat de o

autoritate publică și litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Obiectul judecății îl

formează o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 448/2006,

respectiv art. 54 și art. 34 din H.G. nr. 268/2007, temeiuri juridice care nu

prevăd competența instanței de contencios administrativ.

De asemenea, H.G. nr. 268/2007

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,

reglementează două situații în care intervine competența instanței de

contencios administrativ, și anume:

- art. 10 - în cazul

neemiterii în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozitivele

medicale solicitate de persoane cu handicap și,

- art. 11 - în cazul

nerezolvării favorabile a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și

masă formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat.

Astfel, rezultă per a

contrario, că în rest, pentru celelalte litigii competența aparține instanței

de drept comun.

Împotriva sentinței Curții

de Apel Ploiești a declarat recurs Consiliul Județean Buzău și a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și să se stabilească

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția

civilă.

În motivele de recurs se

arată că instanța de fond a stabilit competența de soluționare a litigiului în

favoarea Judecătoriei Ploiești fără a avea în vedere și valoarea pretențiilor

deduse judecății pentru că suma solicitată este de 778.991 lei, astfel că ar fi

aplicabile prevederile art. 2 lit. b) C. proc. civ.

În cauză nu este vorba de niciun

act administrativ sau de refuzul de emitere a unui act administrativ, nici de

vreun contract administrativ, ci doar de niște pretenții întemeiate pe

prevederile H.G. nr. 268/2007 iar competența de soluționare revine instanței

civile de drept comun.

Chiar la judecarea pe fond a

conflictului de competență, reprezentantul reclamantei a solicitat stabilirea

competenței la secția civilă a tribunalului, dar în hotărâre nu s-a făcut nicio

referire la aceasta.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul pentru următoarele considerente:

Litigiul aflat pe rol este

un litigiu civil ce are ca obiect acțiunea în pretenții reprezentând diferența

între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere pentru mai multe

persoane internate în centre rezidențiale pentru persoane cu handicap din

județul Prahova, litigiu întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 268/2007 de

aprobare a Normelor Metodologice de Aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006.

Dispozițiile legale sus

menționate prevăd competența de soluționare a unor litigii în favoarea

instanței de contencios administrativ dar litigiul din prezenta cauză nu face

parte din aceste litigii, astfel că instanța competentă va fi instanța de drept

comun, așa cum a reținut și instanța de fond.

Însă, chiar dacă a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței civile, instanța de

fond a încălcat prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., care prevăd că

procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste

500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în

materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind

materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după

caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea

legilor în materia fondului funciar.

Pentru că prezentul litigiu

are ca obiect pretenții în sumă de 778.991 lei, deci o sumă mai mare de 500.000

lei, competența de soluționare va aparține Tribunalului Prahova, secția civilă

și nu Judecătoriei Ploiești, așa cum a stabilit instanța de fond.

De aceea, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va

fi modificată sentința atacată în sensul că va fi stabilită competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Județean Buzău, împotriva sentinței civile nr. 20/ CC din 14 mai 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea

Tribunalului Prahova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2009.