ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3079/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 230 din 5 noiembrie 200,

Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență materiala a instanței

a și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC

M.S.C. SRL, în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.R.R. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței în sensul

respingerii excepției de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe.

Prin

Decizia nr. 1842 din 31 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursul declarat de A.R.R. și a modificat sentința nr. 230 din 5

noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești în sensul că a respins excepția de

necompetență materială și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de

Apel Ploiești.

Prin

sentința civilă nr. 233 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC M.S.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Buzău

- A.J.T. Buzău, SC V.T. SRL Rm. Sărat.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarele:

Curtea

de Apel Ploiești, constatând incidente în cauză dispozițiile art. 164 C. proc.

civ. a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 947/42/2009

la Dosarul cu nr. 572/42/2009.

De

asemenea, în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, instanța investită

cu soluționarea fondului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.S.S.I., întrucât rolul acesteia este unul exclusiv tehnic, respectiv

de a introduce datele în sistemul operațional.

Instanța

de fond a arătat că prin Hotărârea din 19 iunie 2008 emisă de Consiliul

Județean Buzău - Comisia Paritara pentru atribuirea traseelor cuprinse în

programul de transport public de persoane în sistem județean, traseul Rămnicu

Sărat - Câmpulungeanca a fost atribuit operatorului de transport SC V.T. SRL

iar reclamanta SC M.S.C. SRL a formulat plângere prealabilă împotriva acestei

hotărâri. A mai reținut instanța de fond, că prin contractul de asociere

încheiat la data de 19 mai 2005 s-a constituit asociația de operatori de

transport rutier.

Între

SC M.S.C. SRL și SC A. SRL, iar în acest contract s-a menționat că toți membrii

asociației vor avea aceleași drepturi, beneficiind de vechime pe toate traseele

care vor fi atribuite asociației.

De

asemenea, s-a arătat în considerentele sentinței atacate, că în urma atribuirii

traseului județean Rămnicu Sărat - Câmpulungeanca către Asociația de operatori

de transport formată din SC M.S.C. SRL și SC A. SRL, licența de traseu s-a

eliberat numai pentru SC A. SRL, chiar dacă autovehiculele nominalizate ca titulare

pentru acest traseu au aparținut atât lui SC M.S.C. SRL cât și SC A. SRL, însă,

întrucât operatorii de transport nu au solicitat eliberarea licenței de transport

pentru ambele autovehicule, SC M.S. SRL nu a avut licență de traseu pentru

autovehiculul de rezervă.

Instanța

de fond a mai arătat că, în raport cu prevederile art. 40 din Legea serviciilor

de transport public local nr. 92 din 10 aprilie 2007, licența de transport,

licența de traseu, autorizația de transport și copiile conforme ale acestora, eliberate

unui operator de transport sau unui transportator autorizat, nu pot fi

utilizate de către alte persoane pentru a executa cu autovehiculele deținute

activități de transport public, iar cum SC M.S.C. SRL nu solicitase licență pe

traseul respectiv pentru autovehiculul de; rezervă, nu a putut efectua serviciu

de transport pe acel traseu și nu a dobândit nici vechimea de traseu.

Concluzionând,

prima instanță a constatat că la atribuirea traseelor, au fost respectate

dispozițiile legale prevăzute de art. 19-27 din Ordinul din 23 noiembrie 2007

pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii serviciilor de transport public

local din 2007 precum și Metodologia de punctare astfel cum este prevăzută de

dispozițiile Ordinului din 30 ianuarie 2007 privind aprobarea criteriilor de

evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea

atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii

regulate în trafic județean.

Împotriva

sentinței nr. 233 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a formulat recurs în termen legal A.R.R.

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea

sentinței atacate în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea

recurentei pârâte a sumei de 312, 4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate la instanța de fond.

A

învederat recurenta, prin motivele de recurs, că instanța de fond, prin

sentința pronunțată, nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată

solicitate, deși actele justificative privind cheltuielile de transport și

cazare efectuate cu ocazia deplasării la termenele de judecată stabilite de

instanță pentru soluționarea Dosarului nr. 572/42/2008 au fost atașate la

concluziile scrise înregistrate la 23 noiembrie 2009.

Recursul este fondat.

Potrivit

prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni

va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. La baza

obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală,

partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile

făcute, justificat, de partea câștigătoare, fiind irelevantă în consecință

buna-credință a părții care a pierdut procesul.

În

cauză, se constată că prin sentința nr. 233 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal acțiunea

reclamantei SC M.S.C. SRL formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul

Județean Buzău prin A.J.T. Buzău, A.R.R. și SC V.T. SRL a fost respinsă ca

neîntemeiată. Instanța de fond, deși a fost investită și cu cererea pârâtei A.R.R.

(formulată oral la termenul de judecată din 18 noiembrie 2009 când s-a dezbătut

fondul pricinii și în scris prin concluziile scrise depuse pentru termenul de

pronunțare din 25 noiembrie 2009) de obligare a reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 312,4 lei, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de deplasare ale consilierului juridic la termenele de judecată

fixate în litigiu în datele de 12 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009, 18 martie

2009, 15 aprilie 2009, 20 mai 2009 și 12 octombrie 2009, nu s-a pronunțat

asupra acestei cereri, încălcând astfel principiul fundamental al

disponibilității în procesul civil. Într-adevăr, potrivit principiului

disponibilității, consacrat de prevederile art. 129 alin. (6) din C. proc.

civ., instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost

investite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri

incidentale și accesorii, fiind evident că cadrul procesual, atât sub aspectul

obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat

de părți.

În

aceste condiții, fiind îndeplinite condițiile de acordare a cheltuielilor de

judecată suportate în litigiu de pârâta recurentă, se reține că hotărârea

atacată este în parte nelegală și că recursul este fondat, astfel că se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în parte a sentinței nr. 233

din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării reclamantei la plata în

favoarea pârâtei A.R.R. a sumei de 312, 4 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 233 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că dispune obligarea reclamantei la plata în

favoarea pârâtei A.R.R. București a sumei de 312,4 lei cheltuieli de judecată.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.