ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4387/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

La data de 22 noiembrie

2008, reclamanții U.R. și U.P., în contradictoriu cu pârâții Președintele României,

Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul

de Interne, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești,

au solicitat instanței constatarea nulității absolute a Decretului nr. 1030 din

09 noiembrie 2005 emis de Președintele României și a hotărârii Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 372 din 21 septembrie 2005, obligarea pârâților la plata, în

solidar, a daunelor interese și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamanții au arătat că prin decretul prezidențial a cărui

anulare s-a solicitat a fi constatată, reclamanta U.R. a fost eliberată din funcția

de judecător la Judecătoria Ploiești, iar prin hotărârea atacată, Consiliul

Superior al Magistraturii a trimis Președintelui României propunerea de eliberare

din funcția de judecător, urmare a excluderii din magistratură a reclamantei.

Reclamanții au susținut

că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost comunicată reclamantei

U.R. împrejurare ce a produs grave prejudicii morale, dar și patrimoniale în condițiile

în care reclamantul U.P., fiul reclamantei, era elev și se afla în îngrijirea acesteia.

Acțiunea a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. 17232/2007.

Prin sentința nr.

11921 din 18 decembrie 2007, Judecătoria Ploiești a anulat cererea de chemare în

judecată a reclamanților, ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței de

fond, reclamanții au declarat apel.

Prin decizia nr. 257

din 06 mai 2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis apelul reclamanților,

a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Fundamentul soluției adoptate

l-a constituit aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 137

alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, reclamanții U.R., U.P. și intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploiești

au declarat recurs.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 118 din 10

februarie 2009, a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia Tribunalului

Prahova și sentința Judecătoriei Ploiești și a trimis cauza instanței competente,

respectiv Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9

Judecători, sub nr. 2734/1/2009.

La data de 06 iulie 2009,

termen fixat pentru soluționarea cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat

din oficiu excepția necompetenței materiale a Completului de 9 Judecători.

Prin încheierea nr. 595

din 06 iulie 2009 s-a admis excepția de necompetență materială a Completului de

9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost scoasă cauza de pe

rol și trimis dosarul Curții de Apel Ploiești spre competentă soluționare.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 821/42/2009.

Prin încheierea din data

de 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a dispus conexarea cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 821/42/2009 la cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 708/42/2009

constatând incidente dispozițiilor art. 16 C. proc. civ. întrucât între cele două

dosare există identitate de obiect, părți și cauză.

La termenul de judecată

din data de 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului U.P. întrucât actele administrative emise de Consiliul

Superior al Magistraturii nu îl vizează pe acesta, ci numai pe mama sa, reclamanta

U.R.

La același termen de judecată,

Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Ministerul de Interne, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel

București, Tribunalul Prahova, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Ploiești, Judecătoria

Roșiorii de Vede, Ministerul Finanțelor Publice, D.S.M., D.V., A.D.L., A.D.A., întrucât

actele administrative a căror constatare a nulității se solicită nu au fost emise

de aceștia.

b) Întâmpinarea formulată

La data de 18

noiembrie 2009, Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei plângerii prealabile și excepția tardivității, iar pe fondul cauzei

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința publică din

data de 20 ianuarie 2010, Curtea a dispus disjungerea capătului de cerere vizând

nulitatea absolută a hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 9/J/2005 și a dispus formarea unui nou dosar.

c) Sentința primei instanțe

Prin sentința nr. 12 din

20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

U.P., invocată din oficiu, și a respins acțiunea formulată de reclamantul U.P. ca

fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată din oficiu și a respins

acțiunea formulată de reclamanții U.R. și U.P. ca fiind formulată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei procedurii prealabile,

invocată de Administrația Prezidențială prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamanta U.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că instanța sesizată cu o cerere în anularea

unui act administrativ are obligația, înainte de a soluționa pe fond cauza, să examineze

efectuarea proceduri prealabile.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamanta nu a formulat o cerere direct pârâților pentru a

solicita revocarea actelor administrative a căror nulitate o invocă, anterior introducerii

cererilor de chemare în judecată.

Împotriva sentinței

nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții U.R. și U.P.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.

S-a invocat soluționarea

cauzei în condițiile în care nu au fost legal citați, că greșit s-a respins acțiunea

pentru lipsa procedurii prealabile.

b) Analiza motivelor de

recurs

Acțiunea formulată de

reclamanta U.R. a fost soluționată prin sentința nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, care formează obiectul prezentului control judiciar.

La dosarul de fond se

află dovada de îndeplinire a procedurii de citare, din care rezultă că citația emisă

pe numele reclamantei U.R. a fost afișată la locuința indicată în acțiune, la data

de 15 decembrie 2009, pentru termenul din 20 ianuarie 2010.

La dosarul cauzei se află

și o cerere a reclamantei în care face referire la termenul de judecată din 20 ianuarie

2010.

Atât dovada de îndeplinire

a procedurii, cât și cererea depusă de reclamantă demonstrează că aceasta a fost

legal citată pentru soluționarea litigiului, astfel încât critica adusă sentinței

este neîntemeiată.

În ceea ce privește admiterea

excepției inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, Înalta

Curte constată că soluția instanței de fond este legală.

Potrivit art. 7 din Legea

nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim

printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în

tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea textului

rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie

de exercitare a acțiunii.

Neîndeplinirea acestei

proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care persoana

ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării

recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În raport de probatoriile

aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această cerință obligatorie,

astfel că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este

întemeiată.

c) Sentința instanței

de recurs

În consecință, motivele

de recurs fiind nefondate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.R. și U.P. împotriva sentinței nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.