ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 21 aprilie 2009 de petiționarul M.C.V., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților judecători R.M. și L.E.S. de la Tribunalul Prahova întrucât la 7 aprilie 2009 aceștia i-au respins apelul în Dosarul nr. 2278/281/2008. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 310/P/2009 din 22 iulie 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate considerând că infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. nu există în materialitatea ei și că petiționarul nu a precizat în ce constau fapta și care sunt probele.

Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 1037/II/2/2009 din 19 august 2009 a procurorului general al aceluiași parchet. Curtea de Apel Ploiești, Secția penală, prin sentința penală nr. 2082 din 3 decembrie 2009 și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 2082 din 3 decembrie 2009 a admis plângerea petiționarului, a desființat rezoluțiile menționate, și a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că intimata L.E.S. a dobândit la 28 aprilie 2009 calitatea de judecător la Curtea de Apel Ploiești, astfel că, actele premergătoare erau de competența parchetului instanței supreme, nicidecum a celui ierarhic inferior.

Prin rezoluția nr. 2142/C/631/VIII-1/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă plângerea petiționarului M.C.V. întrucât aceasta nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 222 C. proc. pen. Împotriva acestei rezoluții, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. petiționarul M.C.V. a formulat plângere susținând că soluția atacată nu este legală întrucât nu a fost audiat la parchet. Plângerea nu este admisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Pe de altă parte, potrivit art. 222 C. proc. pen. plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, iar plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă.

Or, în cauză, procurorul prin rezoluția atacată a constatat că plângerea nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de textul de lege evocat și în consecință a procedat la respingerea ei ca inadmisibilă. Întrucât această soluție nu se regăsește printre cele arătate la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., evocat mai sus, pentru a fi atacată în justiție, plângerea petiționarului adresată instanței supreme nu este admisibilă. În consecință, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibilă plângerea petiționarului M.C.V. cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.C.V. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.