ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la

21 aprilie 2009 de petiționarul M.C.V., s-a solicitat tragerea la răspundere

penală a magistraților judecători R.M. și L.E.S. de la Tribunalul Prahova

întrucât la 7 aprilie 2009 aceștia i-au respins apelul în Dosarul nr. 2278/281/2008.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 310/P/2009 din 22 iulie 2009 a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate considerând că

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. nu există în materialitatea ei și că

petiționarul nu a precizat în ce constau fapta și care sunt probele. Această

soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 1037/II/2/2009 din 19 august 2009 a

procurorului general al aceluiași parchet.

Curtea de Apel

Ploiești, Secția penală, prin sentința penală nr. 2082 din 3 decembrie 2009

și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție care,

prin decizia nr. 2082 din 3 decembrie 2009 a admis plângerea petiționarului, a

desființat rezoluțiile menționate, și a dispus trimiterea plângerii la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că intimata

L.E.S. a dobândit la 28 aprilie 2009 calitatea de judecător la Curtea de Apel

Ploiești, astfel că, actele premergătoare erau de competența parchetului

instanței supreme, nicidecum a celui ierarhic inferior.

Prin rezoluția nr. 2142/C/631/VIII-1/2010

din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă

plângerea petiționarului M.C.V. întrucât aceasta nu îndeplinește cerințele de

admisibilitate prevăzute de art. 222 C. proc. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. petiționarul M.C.V.

a formulat plângere susținând că soluția atacată nu este legală întrucât nu a

fost audiat la parchet.

Plângerea nu este

admisibilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de

procuror persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și

278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Pe de altă parte,

potrivit art. 222 C. proc. pen. plângerea este încunoștințarea făcută de o

persoană fizică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, iar

plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul

petiționarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea

făptuitorului și a mijloacelor de probă.

Or, în cauză,

procurorul prin rezoluția atacată a constatat că plângerea nu cuprinde

elementele obligatorii prevăzute de textul de lege evocat și în consecință a

procedat la respingerea ei ca inadmisibilă.

Întrucât această

soluție nu se regăsește printre cele arătate la art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., evocat mai sus, pentru a fi atacată în justiție, plângerea

petiționarului adresată instanței supreme nu este admisibilă.

În consecință,

Curtea, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibilă plângerea petiționarului M.C.V.

cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.C.V.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.