ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3612/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 septembrie

2005, așa cum a fost precizată, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții M.A.P.D.R., ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale,

G.F. și R.N.P. - R. București, anularea Ordinului nr. 123 din 18 februarie

2005, prin care au fost desemnați membrii consiliului de administrație al

R.N.P.- R., precum și a Ordinului nr. 345 din 12 mai 2005.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că, prin Ordinul nr. 123/2005, au fost desemnați membrii consiliului de

administrație a R.N.P.- R., care contravine flagrant dispozițiilor legale în

vigoare.

Astfel, prin H.G. nr. 1105

din 25 septembrie 2003, privind organizarea R.N.P.- R., au fost statuate

condițiile reorganizării acestei regii și s-a aprobat Regulamentul privind

organizarea și funcționarea sa.

S-a arătat că, în baza art. 11

din Regulament, organele de conducere ale R.N.P.- R. sunt: consiliul de

administrație și managerul - directorul general.

Astfel, în reglementare se

arată că acest consiliu de administrație al regiei este compus din 15 persoane,

dintre care una directorul general, în calitate de președinte, iar membrii vor

fi numiți dintre inginerii, economiștii și juriștii, specializați în domeniul

de activitate al R.N.P.- R. și dintre specialiștii din cercetarea silvică și

din învățământul superior de specialitate, cu experiență profesională și

rezultate deosebite. Totodată, fac parte reprezentanți ai autorității publice

centrale, care răspund de silvicultură și ai M.F.P., în condițiile legii.

Membrii consiliului de

administrație sunt numiți pentru o perioadă de 4 ani, iar până la jumătate din

aceștia pot fi înlocuiți la 2 ani.

Prin ordinul atacat,

reclamantul subliniază faptul că a fost probată componența nominală a consiliului

de administrație, dar acesta este nelegal, întrucât a fost emis contrar

prevederilor art. 12 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P.-

R., la numai 52 de zile de mandat al consiliului de administrație anterior, iar

unii membrii ai consiliului sunt incompatibili, se află în relații de afaceri

sau au interese contrare R.N.P.- R., contrar dispozițiilor din cap. I pct. 1 și

3 și Regulamentul menționat.

Reclamantul a mai arătat că

a procedat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la efectuarea

plângerii prealabile, dar care a rămas fără răspuns.

Prin completarea cererii de

chemare în judecată, reclamantul a solicitat și anularea Ordinului nr. 345/2005

privind completarea consiliului de administrației cu reprezentanții M.F.P.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 22 din 26 ianuarie

2006, a  respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

excepția lipsei procedurii prealabile administrative, cât și excepția lipsei

calității procesuale pasive.

Totodată, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G.F. și a respins

acțiunea față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, s-a

respins, ca nefondată, acțiunea în anularea Ordinelor nr. 123/2005 și nr. 345/2005.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.

1077 din 20 februarie 2007, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

În faza judecății în fond

după casare, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu P.C.,

I.G., R.E., P.G., solicitând anularea ordinelor contestate, ca nelegale.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28

din 29 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea completată și cererea de

intervenție, a anulat în parte Ordinul nr. 123/2005 cu privire la reclamant și

intervenienți și a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul M.A.P.D.R. la

plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că, din

probele administrate, rezultă că, prin Ordinul nr. 123/2005, reclamantul și

intervenienții au fost schimbați în mod discreționar din funcțiile de membri în

Consiliul de Administrație al R.N.P.- R. și înlocuiți cu alte persoane, cu

încălcarea prevederilor art. 12 din Anexa 1 la H.G. nr. 1105/2003, fără să fi

existat vreunul din motivele invocate de pârâtă și că, după emiterea ordinului

s-au dispus și efectuat controale și verificări ale activității desfășurate,

menite să justifice măsurile luate.

Cât privește cererea de

anulare a Ordinului nr. 345 din 12 mai 2005, prin acest act au fost revocate

din calitatea de membru în Consiliul de Administrație alte două persoane, care

nu au formulat cerere de intervenție și cu privire la care nu s-au administrat probatorii,

astfel încât cererea este nefondată.

Referitor la cheltuielile de

judecată, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dezlegarea dată

cauzei și cu prevederile art. 274 C. proc. civ.

Împotriva sus menționatei

sentințe au declarat recurs atât pârâta R.N.P.- R., cât și pârâtul M.A.D.R.

Recursul declarat de pârâtul

M.A.D.R. este tardiv.

Astfel, din analiza actelor

dosarului se constată că deși sentința i-a fost comunicată la data de 5 martie

2008, acesta a declarat recurs la data de 17 aprilie 2008 peste termenul de 15

zile prevăzut de art. 20 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere prevederile art.

103 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei

căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal

atrage decăderea, urmează a se respinge recursul pârâtului M.A.D.R. ca tardiv

declarat.

În recursul său, pârâta R.N.P.-

R. a criticat atât sentința instanței de fond după casare, cât și încheierea

acesteia din 1 octombrie 2007.

S-a susținut că, prin acea

încheiere, au fost respinse în mod eronat excepțiile tardivității acțiunii,

prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Recurenta a arătat că și

sentința recurată este netemeinică și nelegală.

S-a menționat că hotărârea

cuprinde motive contradictorii, deoarece deși instanța a reținut că membrii

Consiliului de Administrație au statutul juridic al unor mandatari cărora,

potrivit Codului civil, li se poate revoca oricând mandatul, totuși a anulat în

parte Ordinul nr. 123/2005 referitor la reclamant și intervenienți.

Că, instanța a interpretat

greșit actul dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul lămurit al

acestuia.

Aceasta deoarece

reclamantului D.I. nu i s-a produs prin emiterea Ordinului nr. 123/2005 nicio

vătămare a vreunui drept sau interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004,

deoarece la data emiterii ordinului acesta nu mai ocupa funcția de manager - director

general al R.N.P.- R..

Recurenta a criticat

sentința și pe motiv că aceasta ar fi lipsită de temei legal, având în vedere

că ambele ordine contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale în

vigoare, respectiv ale art. 12 – art. 14 din Legea nr. 15/1990 și ale art. 12 –

art. 14 Anexa 1 din H.G. nr. 1105/2003.

A arătat că s-a reținut

eronat de către prima instanță că, după emiterea ordinului, s-ar fi dispus

controale și verificări, devreme ce, la data aceea, se efectuau cercetări

penale la D.N.A., pentru fapte de corupție, că măsura schimbării din funcție ar

fi fost discreționară și că reclamantul și intervenientul puteau fi menținuți

în funcție fără ca aceștia să ocupe o funcție executivă în sistemul regiei, în

minister sau în învățământ.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a R.N.P.- R., în mod corect prima instanță a

respins-o având în vedere că, deși ordinele contestate nu sunt emise de această

autoritate, calitatea sa procesuală ține de justificarea îndreptățirii de a

figura în proces, ținând cont de faptul că ordinul nr. 123/2005 stabilește

competența consiliului său de administrație și produce efecte juridice în

persoana sa și pentru ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă.

Cât privește excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienți, e de precizat că,

potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile

acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Or,

potrivit art. 49 alin. (1) și art. 53 C. proc. civ., „oricine are interes poate

interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane” și „cel care

intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii

intervenției (…)”.

De asemenea, trebuie

menționat că, potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare,

instanța de fond era ținută să verifice situația fiecărui membru al Consiliului

de Administrație.

Pentru aceleași

considerente, vor fi înlăturate și susținerile recurentei privind tardivitatea

și prescrierea dreptului la acțiune în ceea ce îi privește pe recurenți.

Nu sunt fondate nici

motivele de recurs invocate de recurentă pe fond și întemeiate pe dispozițiile art.

30 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Faptul că instanța de fond

nu a aderat la opinia recurentei potrivit căreia mandatul membrilor Consiliului

de Administrație ar fi reglementat de dispozițiile mandatului C. civ. și, deci,

că ei pot fi revocați oricând nu reprezintă o contradictorialitate de motive și

nu este nicio greșeală.

În cauză se aplică

prevederile speciale, derogatorii ale H.G. nr. 1105/2003, care în art. 12 alin.

(3) din Regulament prevede că „membrii Consiliului de Administrație sunt numiți

pentru o perioadă de 4 ani, iar până la jumătate dintre aceștia pot fi

înlocuiți la 2 ani”.

Invocând art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus

judecății și că i-a schimbat natura și înțelesul său lămurit, pe motiv că

reclamantului nu i s-ar fi produs vreo vătămare însă și această susținere este

greșită, deoarece acțiunea se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004,

fiind promovată în scopul reparării dreptului încălcat dar și pentru protejarea

unui interes legitim, încălcat prin emiterea Ordinului nr. 123/2005.

Referitor la nelegalitatea

soluției privind anularea parțială a Ordinului nr. 123/2005, recurenta nu a

invocat practic niciun text care să fi fost încălcat de către prima instanță

prin hotărârea pronunțată; aceasta criticând, practic, modul de apreciere a

probatoriilor administrate.

Dar și sub acest aspect

considerentele reținute și soluția instanței de fond după casare sunt corecte

și în concordanță cu probele administrare, Curtea de Apel indicând în mod

concret înscrisurile care au determinat-o, pe bună dreptate, să concluzioneze

că, verificările și cercetările cu privire la activitatea reclamantului și a

intervenților s-au desfășurat după emiterea Ordinului nr. 123/2005, ceea ce

reprezintă din partea autorităților pârâte justificarea unei măsuri abuzive.

Având în vedere că, în

raport cu cele expuse, sentința instanței de fond după casare este legală și

temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei R.N.P.- R. și va

respinge, ca tardiv formulat, recursul pârâtului M.A.D.R.

Ținând cont de cererea

formulată de D.I., P.G., P.C. și R.E. privind acordarea cheltuielilor de

judecată, în raport cu soluția pronunțată, cu dovezile depuse la dosar și cu

prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenții la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 500 lei pentru fiecare dintre

intervenienții menționați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta R.N.P.- R., București împotriva sentinței civile nr. 28 din 29

ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.A.D.R. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Obligă recurenții pârâți la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare

dintre intimații D.I., P.G., P.C. și R.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2008.