ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3612/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 septembrie 2005, așa cum a fost precizată, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R., ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, G.F. și R.N.P. - R. București, anularea Ordinului nr. 123 din 18 februarie 2005, prin care au fost desemnați membrii consiliului de administrație al R.N.P.- R., precum și a Ordinului nr. 345 din 12 mai 2005. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin Ordinul nr. 123/2005, au fost desemnați membrii consiliului de administrație a R.N.P.- R., care contravine flagrant dispozițiilor legale în vigoare. Astfel, prin H.G.

nr. 1105 din 25 septembrie 2003, privind organizarea R.N.P.- R., au fost statuate condițiile reorganizării acestei regii și s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea sa. S-a arătat că, în baza art. 11 din Regulament, organele de conducere ale R.N.P.- R. sunt: consiliul de administrație și managerul - directorul general. Astfel, în reglementare se arată că acest consiliu de administrație al regiei este compus din 15 persoane, dintre care una directorul general, în calitate de președinte, iar membrii vor fi numiți dintre inginerii, economiștii și juriștii, specializați în domeniul de activitate al R.N.P.- R. și dintre specialiștii din cercetarea silvică și din învățământul superior de specialitate, cu experiență profesională și rezultate deosebite.

Totodată, fac parte reprezentanți ai autorității publice centrale, care răspund de silvicultură și ai M.F.P., în condițiile legii. Membrii consiliului de administrație sunt numiți pentru o perioadă de 4 ani, iar până la jumătate din aceștia pot fi înlocuiți la 2 ani. Prin ordinul atacat, reclamantul subliniază faptul că a fost probată componența nominală a consiliului de administrație, dar acesta este nelegal, întrucât a fost emis contrar prevederilor art. 12 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P.- R., la numai 52 de zile de mandat al consiliului de administrație anterior, iar unii membrii ai consiliului sunt incompatibili, se află în relații de afaceri sau au interese contrare R.N.P.- R., contrar dispozițiilor din cap. I pct. 1 și 3 și Regulamentul menționat.

Reclamantul a mai arătat că a procedat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la efectuarea plângerii prealabile, dar care a rămas fără răspuns. Prin completarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și anularea Ordinului nr. 345/2005 privind completarea consiliului de administrației cu reprezentanții M.F.P. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 22 din 26 ianuarie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei procedurii prealabile administrative, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive. Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G.F.

și a respins acțiunea față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință, s-a respins, ca nefondată, acțiunea în anularea Ordinelor nr. 123/2005 și nr. 345/2005. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1077 din 20 februarie 2007, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În faza judecății în fond după casare, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu P.C., I.G., R.E., P.G., solicitând anularea ordinelor contestate, ca nelegale.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28 din 29 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea completată și cererea de intervenție, a anulat în parte Ordinul nr. 123/2005 cu privire la reclamant și intervenienți și a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul M.A.P.D.R. la plata cheltuielilor de judecată. Instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că, prin Ordinul nr. 123/2005, reclamantul și intervenienții au fost schimbați în mod discreționar din funcțiile de membri în Consiliul de Administrație al R.N.P.- R. și înlocuiți cu alte persoane, cu încălcarea prevederilor art. 12 din Anexa 1 la H.G. nr. 1105/2003, fără să fi existat vreunul din motivele invocate de pârâtă și că, după emiterea ordinului s-au dispus și efectuat controale și verificări ale activității desfășurate, menite să justifice măsurile luate.

Cât privește cererea de anulare a Ordinului nr. 345 din 12 mai 2005, prin acest act au fost revocate din calitatea de membru în Consiliul de Administrație alte două persoane, care nu au formulat cerere de intervenție și cu privire la care nu s-au administrat probatorii, astfel încât cererea este nefondată. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dezlegarea dată cauzei și cu prevederile art. 274 C. proc. civ. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs atât pârâta R.N.P.- R., cât și pârâtul M.A.D.R. Recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. este tardiv. Astfel, din analiza actelor dosarului se constată că deși sentința i-a fost comunicată la data de 5 martie 2008, acesta a declarat recurs la data de 17 aprilie 2008 peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) C. proc.

civ. Având în vedere prevederile art. 103 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, urmează a se respinge recursul pârâtului M.A.D.R. ca tardiv declarat. În recursul său, pârâta R.N.P.- R. a criticat atât sentința instanței de fond după casare, cât și încheierea acesteia din 1 octombrie 2007. S-a susținut că, prin acea încheiere, au fost respinse în mod eronat excepțiile tardivității acțiunii, prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Recurenta a arătat că și sentința recurată este netemeinică și nelegală.

S-a menționat că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece deși instanța a reținut că membrii Consiliului de Administrație au statutul juridic al unor mandatari cărora, potrivit Codului civil, li se poate revoca oricând mandatul, totuși a anulat în parte Ordinul nr. 123/2005 referitor la reclamant și intervenienți. Că, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul lămurit al acestuia. Aceasta deoarece reclamantului D.I.

nu i s-a produs prin emiterea Ordinului nr. 123/2005 nicio vătămare a vreunui drept sau interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece la data emiterii ordinului acesta nu mai ocupa funcția de manager - director general al R.N.P.- R.. Recurenta a criticat sentința și pe motiv că aceasta ar fi lipsită de temei legal, având în vedere că ambele ordine contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv ale art. 12 – art. 14 din Legea nr. 15/1990 și ale art. 12 – art. 14 Anexa 1 din H.G. nr. 1105/2003.

A arătat că s-a reținut eronat de către prima instanță că, după emiterea ordinului, s-ar fi dispus controale și verificări, devreme ce, la data aceea, se efectuau cercetări penale la D.N.A., pentru fapte de corupție, că măsura schimbării din funcție ar fi fost discreționară și că reclamantul și intervenientul puteau fi menținuți în funcție fără ca aceștia să ocupe o funcție executivă în sistemul regiei, în minister sau în învățământ. Criticile formulate sunt neîntemeiate. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a R.N.P.- R., în mod corect prima instanță a respins-o având în vedere că, deși ordinele contestate nu sunt emise de această autoritate, calitatea sa procesuală ține de justificarea îndreptățirii de a figura în proces, ținând cont de faptul că ordinul nr. 123/2005 stabilește competența consiliului său de administrație și produce efecte juridice în persoana sa și pentru ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă.

Cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienți, e de precizat că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Or, potrivit art. 49 alin. (1) și art. 53 C. proc. civ., „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane” și „cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției (…)”. De asemenea, trebuie menționat că, potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare, instanța de fond era ținută să verifice situația fiecărui membru al Consiliului de Administrație. Pentru aceleași considerente, vor fi înlăturate și susținerile recurentei privind tardivitatea și prescrierea dreptului la acțiune în ceea ce îi privește pe recurenți.

Nu sunt fondate nici motivele de recurs invocate de recurentă pe fond și întemeiate pe dispozițiile art. 30 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Faptul că instanța de fond nu a aderat la opinia recurentei potrivit căreia mandatul membrilor Consiliului de Administrație ar fi reglementat de dispozițiile mandatului C. civ. și, deci, că ei pot fi revocați oricând nu reprezintă o contradictorialitate de motive și nu este nicio greșeală. În cauză se aplică prevederile speciale, derogatorii ale H.G. nr. 1105/2003, care în art. 12 alin. (3) din Regulament prevede că „membrii Consiliului de Administrație sunt numiți pentru o perioadă de 4 ani, iar până la jumătate dintre aceștia pot fi înlocuiți la 2 ani”. Invocând art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și că i-a schimbat natura și înțelesul său lămurit, pe motiv că reclamantului nu i s-ar fi produs vreo vătămare însă și această susținere este greșită, deoarece acțiunea se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind promovată în scopul reparării dreptului încălcat dar și pentru protejarea unui interes legitim, încălcat prin emiterea Ordinului nr. 123/2005. Referitor la nelegalitatea soluției privind anularea parțială a Ordinului nr. 123/2005, recurenta nu a invocat practic niciun text care să fi fost încălcat de către prima instanță prin hotărârea pronunțată; aceasta criticând, practic, modul de apreciere a probatoriilor administrate.

Dar și sub acest aspect considerentele reținute și soluția instanței de fond după casare sunt corecte și în concordanță cu probele administrare, Curtea de Apel indicând în mod concret înscrisurile care au determinat-o, pe bună dreptate, să concluzioneze că, verificările și cercetările cu privire la activitatea reclamantului și a intervenților s-au desfășurat după emiterea Ordinului nr. 123/2005, ceea ce reprezintă din partea autorităților pârâte justificarea unei măsuri abuzive. Având în vedere că, în raport cu cele expuse, sentința instanței de fond după casare este legală și temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei R.N.P.- R. și va respinge, ca tardiv formulat, recursul pârâtului M.A.D.R.

Ținând cont de cererea formulată de D.I., P.G., P.C. și R.E. privind acordarea cheltuielilor de judecată, în raport cu soluția pronunțată, cu dovezile depuse la dosar și cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 500 lei pentru fiecare dintre intervenienții menționați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.- R., București împotriva sentinței civile nr. 28 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Obligă recurenții pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare dintre intimații D.I., P.G., P.C. și R.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.