ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 344 din 3 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1515/CA/2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de R.N.P., prin Direcția Silvică Caraș Severin, pentru anularea H.G. nr. 532/2002, Anexa nr. 73, pozițiile nr. 1, 2, 3, 6, 9, 96 și 100. Totodată, a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, a Consiliului Județean Caraș-Severin și a Consiliului Local al comunei Valiug, formulată de Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că prin H.G.

nr. 532/2002 a fost atestat domeniul public al județului Caraș-Severin și al celorlalte unități administrativ-teritoriale de pe raza acestuia, reclamanta susținând că în Anexa nr. 73, pozițiile nr. 1, 2, 3, 6, 9, 96 și 100, au fost incluse în mod nelegal, drumul Centru localitatea Valiug, până la Groposu, lungimea 15,2 km; drumul Casa Baraj - Crivaia Berzavita, lungimea 8,2 km; drumul Barzavita - Covele, lungimea 3 km; drumul Crivaia - Bolnovăț, lungimea 2,4 km; drumul Crivaia - Crivaia Mică, lungimea 2,6 km; monumentul de la Vila Klauss - „Colonizarea Cerbilor” și Cariera de piatră Crivaia, aflate în administrarea sa, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că drumul forestier respectiv face parte din fondul forestier, așa cum a fost definit prin art. 1 din Legea nr. 26/1996, proprietatea statului și a unităților administrativ-teritoriale, astfel că reclamanta nu poate opune dreptul de administrare pe care îl exercită ca unitate economică a statului, potrivit art. 10 din această lege. În concluzie, a motivat instanța de fond, H.G. nr. 532/2002 este un act administrativ legal, adoptat în baza și în executarea Legii nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care nu încalcă dreptul de administrare al R.N.P. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Silvică Caraș-Severin, invocând prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, bunul în litigiu făcând parte din domeniul public de interes național, potrivit Legii nr. 213/1998, aflat în administrarea R.N.P., potrivit Legii nr. 26/1996 - Codul silvic. Recursul este formulat de o persoană fără calitate. Este necontestat că acțiunea introductivă a fost formulată, ca și reclamația administrativă adresată Guvernului României, de către R.N.P., prin Direcția Silvică Caraș-Severin. Deci, așa cum rezultă din toate actele dosarului curții de apel, Direcția Silvică Caraș-Severin nu a fost parte la fond, ci reprezentant al R.N.P., persoană juridică cu atribuții de serviciu public, care funcționează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, potrivit art. 1 din H.G.

nr. 1105/2003. De asemenea, este necontestat că recursul de față a fost exercitat de către Direcția Silvică Caraș-Severin, în nume propriu, prin directorul acestei unități județene din structura regiei, care a formulat recursul depus la data de 12 decembrie 2003, la sediul Curții de Apel Timișoara. Or, în materie civilă, din principiul potrivit căruia hotărârile pronunțate au putere obligatorie doar pentru părțile litigante, rezultă consecința că doar părțile au dreptul să exercite căile de atac, astfel că, în cauză, R.N.P. putea, legal, să atace cu recurs, hotărârea instanței de fond. Este adevărat că, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale, personal sau prin mandatar.

La cererea instanței de recurs, recurenta Direcția Silvică Caraș-Severin a depus mandatul de împuternicire nr. 11348 din 4 februarie 2004, prin care fusese împuternicită general să reprezinte interesele R.N.P., la nivel local, în fața instituțiilor statului, cât și în fața instanțelor de orice grad în care are calitate procesuală pentru promovarea acțiunilor și îndeplinirii procedurilor legale, în scopul apărării integrității fondului forestier administrat. Deci, mandatul prezentat este ulterior datei la care a fost exercitată calea de atac a recursului, este un mandat general care nu se referă la cauza de față și, în plus, nu a fost respectat, Direcția Silvică Caraș-Severin formulând recursul în nume propriu, iar nu în reprezentarea sau în numele R.N.P., care avusese calitatea de parte în fața instanței de fond.

Astfel fiind, recursul va fi respins ca formulat de o persoană fără calitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Silvică Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 344 din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind formulat de o persoană fără calitate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.