ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 18 februarie 2003, reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin a chemat

în judecată, Guvernul României, solicitând anularea pozițiilor nr. 7-10 și nr. 25-26

din Anexa nr. 37 a H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Caraș Severin și al municipiilor, orașelor și comunelor componente.

În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că imobilele înscrise la pozițiile enumerate mai sus, sunt

proprietatea statului, făcând parte din fondul național forestier și aflându-se

în administrarea R.N.P., astfel încât în mod nelegal au fost cuprinse în

domeniul public al comunei Ezeriș.

În cauză au mai participat

Ministerul Administrației și Internelor, ca intervenient în interesul

pârâtului, precum și Consiliul Județean Caraș-Severin și Consiliul Local Ezeriș,

în calitate de chemați în garanție.

Prin sentința civilă nr. 339

din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că bunurile în discuție fac parte din fondul

național forestier, Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate, având

dreptul de a decide delimitarea imobilelor din domeniul public al statului, de

cele din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, bunurile

urmând a rămâne, și în continuare, în administrarea R.N.P.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând aplicarea greșită a legii.

Astfel, reclamanta a

învederat că H.G. nr. 532/2002 contravine dispozițiilor Legii nr. 26/1996 și

Legii nr. 213/1998, retrăgând în mod abuziv dreptul de administrare al R.N.P.,

prin cuprinderea fondului forestier, în domeniul public de interes local.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că

instanța a reținut în mod corect faptul că bunurile în litigiu fac parte din

fondul național forestier, conform Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, titularul

dreptului de proprietate fiind statul, în timp ce R.N.P., prin direcțiile

silvice județene, având numai drept de administrare.

H.G. nr. 532/2002 a fost

emisă cu respectarea prevederilor actului normativ sus-menționat, precum și a

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, statul, în calitatea sa de proprietar,

procedând la delimitarea unor bunuri din domeniul public de interes național, de

domeniul public local al unităților administrativ-teritoriale.

Prin actul administrativ

contestat nu s-a adus atingere dreptului de administrare al reclamantei, în

condițiile în care direcțiile silvice își pot exercita în continuare, pe bază

de contract, dreptul de administrare asupra suprafețelor de fond forestier,

proprietate privată sau aparținând unităților administrativ-teritoriale,

potrivit art. 4 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

R.N.P.

Având în vedere

considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N.P. - Direcția Silvică Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 339

din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2005.