ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

18 februarie 2003, reclamanta R.N.P., prin Direcția Silvică Caraș Severin, a

chemat în judecată, Guvernul României, solicitând anularea poziției 17 din Anexa

nr. 65 la H.G. nr. 532/2003, privind drumul forestier Slatina - Timiș, în

lungime de 55 km.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că toate aceste drumuri forestiere, aflate pe raza

comunei Slatina - Timiș, sunt cuprinse în fondul forestier și amenajamentul

Silvic al ocolului Teregova, făcând parte din patrimoniul R.N.P., ca efect al

Legii nr. 15/1990.

Prin sentința civilă nr. 338

din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de intervenție

în interesul Guvernului României, formulată de Ministerul Administrației și

Internelor și pe fond, a respins acțiunea reclamantei R.N.P.

S-a reținut că drumurile

respective fac parte din fondul forestier național și că reclamanta are numai

un drept de administrare, care nu poate fi opus statului, titular al dreptului

de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Direcția Silvică Caraș Severin care în esență a susținut că

statul are un drept de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc domeniul

public de interes național, în timp ce unitățile administrativ-teritoriale au

acest drept asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local,

drept pe care și-l exercită prin administrarea directă și care nu poate fi

revocat printr-o hotărâre de Guvern.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Potrivit prevederilor

Constituției României, Statul și unitățile sale administrative teritoriale sunt

singurele subiecte de drept public titulare ale dreptului de proprietate

publică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 127 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, defalcarea și trecerea

în proprietatea comunelor, orașelor, sau, după caz, a județelor, a bunurilor și

valorilor de interes local din domeniul public și privat al statului, se face

prin hotărâre de guvern, în condițiile legii patrimoniului public și privat.

În speță, bunurile reclamate

fac parte din fondul forestier național, astfel cum este definit de art. 1 din

Legea nr. 26/1996.

Aceste bunuri pot fi date în

administrarea regiilor autonome sau instituțiilor publice, pot fi concesionate

sau închiriate, fără, însă, ca prin aceasta să-și piardă apartenența la

domeniul public de interes național.

Acest lucru rezultă cu

prisosință și din faptul că atât prin Codul silvic al României (Legea nr. 26/1996),

cât și prin Regulamentul de organizare și funcționare al R.N.P. (H.G. nr. 173/2001),

s-a prevăzut numai dreptul de administrare al Regiei, asupra bunurilor

proprietate publică a statului, care rămân inalienabile și pentru care există

obligativitatea unei evidențe distincte.

Astfel fiind, în raport cu

aceste considerente, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că H.G. nr. 532/2001 a

fost adoptată în conformitate cu prevederile constituționale și ale legii

privind proprietatea publică și privată și regimul juridic al acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Silvică Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 338 din 3

octombrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2005.