ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1084/42/2009, reclamantul D.I.

a chemat în judecată pe pârâta debitoare Regia Națională a Pădurilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să o oblige să anuleze toate actele administrative adoptate după ordinul nr. 123/2005, să anuleze toate hotărârile Consiliului de Administrație, adoptate de consiliul nelegal numit, de la data de 21 februarie 2005 până la data la care Consiliul de Administrație a fost reconstituit cu cei excluși prin ordinul anulat, să fie obligată debitoarea la plata unei amenzi civile în favoarea statului în sumă de 50 RON pe zi întârziere, până la executarea obligației prevăzute în sentința nr. 28 din 29 ianuarie 2008, a Curții de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 361 din 21 octombrie 2008. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că titlul executoriu este constituit de sentința nr. 28/2008, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus anularea în parte a ordinului nr. 123/2005, iar ca efect direct al anulării acestui ordin trebuiesc anulate și actele administrative ce au urmat ordinului nelegal, toate obligațiile stabilite în sarcina Regiei Naționale a Pădurilor, având caracter personal.

Până la această dată debitoarea nu a îndeplinit nicio obligație stabilită în sarcina sa; a mai arătat reclamantul că obligația trebuie adusă la îndeplinire imediat, de bună-voie sau prin executare silită, creditorul având posibilitatea de a sesiza instanța de judecată în temeiul art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ., iar debitorul putând fi constrâns la îndeplinirea obligației prin aplicarea unei amenzi civile. Reclamantul a mai învederat instanței că a solicitat prin nenumărate adrese executarea întocmai a obligațiilor de către Regia Națională a Pădurilor, însă aceasta nu s-a conformat, motivându-și poziția prin aceea că dispozitivul sentinței nr. 28/2008 nu prevede nominal anularea hotărârilor subsecvente ordinului nr. 123/2005, debitoarea necunoscând efectele actului juridic și principiul quod nullum est, nullum producit efectum.

Prin întâmpinarea depusă la data de 14 ianuarie 2010, Regia Națională a Pădurilor a invocat următoarele excepții: - excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, arătând că instanța competentă este judecătoria conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.; - excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor întrucât, prin sentința nr. 28/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-au stabilit obligații numai pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar această parte a executat hotărârea prin emiterea ordinului nr. 553 din 27 aprilie 2009; inadmisibilitatea acțiunii, ca fiind lipsită de obiect, întrucât primul capăt de cerere excede dispozitivului sentinței nr. 28/2008, al doilea capăt de cerere, de asemenea, excede dispozitivului hotărârii, iar al treilea capăt de cerere trebuie respins întrucât în sarcina sa nu este prevăzută nicio obligație prin titlul executoriu.

La data de 08 februarie 2010, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a renunțat la judecata capătului de cerere 1, care viza actele administrative emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nefiind identificat un alt ordin în afară de ordinul nr. 553/2009, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, capătul 2 de cerere fiind reprezentat de „obligarea pârâtei la anularea tuturor hotărârilor Consiliului de Administrație adoptate de consiliul nelegal numit, în intervalul 21 februarie 2005-27 aprilie 2009, iar capătul 3 de cerere de „amendarea conducătorului Regiei Naționale a Pădurilor - Președintele Consiliului de Administrație cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere dacă în termenul limită de 30 de zile nu va dispune anularea hotărârilor nelegal adoptate”, temeiul de drept al acțiunii fiind art. 24 și 28 din Legea nr. 554/2004 și art. 580 3 C. proc.

civ. Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 25 februarie 2010, Regia Națională a Pădurilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care nu poate fi întemeiată și pe art. 580 și pe dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, excepția lipsei de interes, întrucât reclamantul nu a dovedit că ar fi fost vătămat într-un drept prin actele a căror anulare o cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția lipsei de obiect a cererii, în condițiile în care în sarcina sa nu a fost stabilită nicio obligație prin sentința nr. 28/2008. Excepțiile invocate de pârâta debitoare prin întâmpinare și completarea acesteia au fost puse în discuția părților în ședința publică din 01 martie 2010, fiind respinse pentru considerentele expuse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 70 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin ordinul nr. 319 din 23 noiembrie 2003, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a numit Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, din care făcea parte și reclamantul D.I. în calitate de președinte - director general al pârâtei, iar prin ordinul nr. 123 din 18 februarie 2005, același minister a aprobat componența nominală a Consiliului de Administrație a regiei, acest ultim ordin, fiind contestat în instanță de mai multe persoane printre care și D.I.

Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 28 din 29 ianuarie 2008, a admis în parte acțiunea completată, a anulat ordinul nr. 123/2005, în ceea ce privește pe reclamant și intervenienți, restul acțiunii a fost respinsă, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către părțile adverse. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3612 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. La data de 27 aprilie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a emis ordinul nr. 553 din 27 aprilie 2009, prin care a modificat anexa la ordinul nr. 4/2009, privind componența Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, conformându-se dispozițiilor sentinței nr. 28/2008.

Sentința nr. 28/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3612 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezintă titlu executoriu în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, instanța de executare fiind cea de contencios administrativ. Executarea acestei sentințe se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, în cauza de față dispozitivul sentinței civile nr. 28/2008 fiind executat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin emiterea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 553 din 27 aprilie 2009, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate reclamantului și intervenienților, acestea putând fi executate potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004.

În sarcina pârâtei Regia Națională a Pădurilor, însă, prin sentința nr. 28/2008 nu a fost stabilită nicio obligație de încheiere, de înlocuire sau de modificare a unui act administrativ, eliberare a unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Ca atare, cum în sarcina acesteia nu a fost stabilită nicio obligație care să fie susceptibilă de executare, iar sentința nr. 28/2008, nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la hotărârile Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, de la data emiterii ordinului nr. 123/2005 și până la cea a emiterii ordinului nr. 553/2009, considerentele hotărârii nu produc efecte juridice, iar cererile reclamantului întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nu sunt întemeiate, aplicabilitatea principiului de drept quod nullum est, nullum producit efectum, putând fi invocată într-o acțiune întemeiată pe dreptul comun în materie, respectiv art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cu dovedirea vătămării dreptului sau interesului reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.I., reținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, formulând următoarele critici: - în mod greșit instanța de fond a apreciat că pentru admiterea cererii reclamantului ar fi trebuit ca anularea actelor subsecvente să fie trecută expres în dispozitivul sentinței ce se execută, fiind unanim recunoscut principiul de drept potrivit căruia „Quod nullum est, nullum producit efectum”; - întrucât ordinul anulat a dat naștere unor efecte juridice constând în numirea unui Consiliu de Administrație, la rândul său, nelegal, care a adoptat hotărâri ce devin - și acestea - nelegale, se impunea anularea, inclusiv a acestor acte, ca nelegale.

În drept, recurentul și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 alin. „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”. Reclamantul a solicitat, prin cererea introductivă, executarea sentinței nr. 28 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă și, prin care s-a dispus „anularea în parte a Ordinului nr. 123/2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu privire la reclamant și intervenienți.

Față de împrejurarea că dispozitivul titlului executor nu cuprinde niciuna din ipotezele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv obligarea, fie la emiterea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, fie la efectuarea unor operațiuni administrative, în mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, privind aplicarea unei amenzi în temeiul textelor de lege menționate.

În ceea ce privește anularea unor acte subsecvente ordinului nr. 123/2005 (actul administrativ parțial anulat), deși este incontestabil principiul de drept invocat de reclamantul-recurent (anularea actului principal determină anularea actului subsecvent), acest principiu nu exclude obligația reclamantului de a solicita expres instanței competente să se pronunțe cu privire la fiecare din actele a căror anulare o solicită, în cadrul unei acțiuni de fond, iar nu în cadrul unei cereri de executare formulate în baza art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinței nr. 70 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.