ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5256/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 martie 2011, reclamantul D.D. a chemat în judecată pârâții S.V. și Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, solicitând obligarea acestora la reintegrarea sa în funcția de director la Direcția Silvică G. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, la emiterea actului administrativ corespunzător, necesar în vederea reintegrării sale, la plata drepturilor salariate indexate, majorate și reactualizate, de la data de 18 octombrie 2010, până la data reintegrării efective. A solicitat, totodată și obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale în sumă de 100.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea cu cererea de a se stabili un termen de 5 zile pentru executarea hotărârii și de a se aplica amenda prev. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că sentința civilă nr. 961 din 9 februarie 2011 nu este definitivă și irevocabilă, iar prin sentința civilă nr. 4872 din 03 decembrie 2010 pronunțată tot de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a deciziei nr. 595/2010, astfel că există două hotărâri contrare care nu pot fi puse în aplicare.

Totodată au învederat instanței că Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 961 din 9 februarie 2011, cerere ce face obiectul Dosarul nr. 1629/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost declinată competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 1629/2/2011, având ca obiect cererea de revizuire. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 7176 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată și a obligat pârâții la reintegrarea reclamantului în funcția de director al Direcției Silvice G. și la emiterea actului administrativ de reintegrare în această funcție. A respins, ca neîntemeiate, celelalte capete ale acțiunii completate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Curtea a apreciat că cererea de suspendare a judecății prezentei cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

până la soluționarea Dosarului nr. 1629/2/2011 este neîntemeiată, având în vedere că dezlegarea prezentului litigiu nu depinde de soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de revizuire, întrucât această cerere a fost formulată în raport de existența a două hotărâri definitive potrivnice prin care s-au soluționat cereri de suspendare a executării deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010. Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, față de împrejurarea că măsura mutării reclamantului dispusă prin decizia anterior menționată este o măsură temporară, dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, conform cărora mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o funcție publică vacantă, echivalentă de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic.

Această perioadă de 6 luni se calculează în cazul reclamantului de la data de 18 octombrie 2010, conform deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, și a expirat în prezent, astfel că reclamantul este îndreptățit să revină în funcția publică de conducere pe care a ocupat-o anterior emiterii acestei decizii.

Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri morale în sumă de 100.000 RON invocând atitudinea abuzivă a pârâților care i-a cauzat un prejudiciu moral, Curtea a reținut, pe de o parte, că cererea de acordare a daunelor morale pentru pretinsul prejudiciu moral suferit prin emiterea deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010 nu face obiectul prezentului litigiu, întrucât instanța nu a fost învestită cu analizarea legalității și temeiniciei acesteia, iar pe de altă parte, că este neîntemeiată cererea de acordare a unor astfel de daune pentru refuzul reintegrării în funcția de director, având în vedere că reclamantul nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanței, constând în: faptă ilicită, prejudiciu, raport de prejudiciu dintre faptă și vinovăție.

3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, criticând-o pentru nelegalitate și netmeinicie. La data de 4 decembrie 2012 recurenta pârâtă Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a solicitat instanței să constate că recursul a rămas fără obiect întrucât prin Decizia nr. 242 din 22 mai 2012, intimatul reclamant D.D. a fost reintegrat în funcția de director al Direcției Silvice G. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul declarat împotriva sentinței nr. 7176 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a rămas fără obiect.

Astfel, prin adresa din 27 noiembrie 2012, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 36706 din 4 decembrie 2012, recurenta pârâtă Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a solicitat instanței să constate că recursul a rămas fără obiect întrucât prin decizia nr. 242 din 22 mai 2012, intimatul reclamant D.D. a fost reintegrat în funcția de director al Direcției Silvice G., această decizie fiind atașată dosarului cauzei. Așa fiind și având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinței nr. 7176 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.