ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.R. a chemat în judecată
Regia Națională a
Pădurilor
,
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea
deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de aceasta din urmă, repunerea
părților în situația anterioară prin reîncadrarea reclamantului în funcția
deținută la momentul concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor
salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere și până la data
reintegrării efective indexate și actualizate la data efectuării plății.
Motivându-și cererea
reclamantul a arătat că a fost concediat fără ca pârâta să efectueze cercetarea
disciplinară prealabilă iar în decizie nu se regăsesc elemente privind
descrierea faptei, temeiurile de drept și motivele pentru care au fost respinse
apărările reclamantului.
Tribunalul București,
prin sentința civilă nr. 7349 din 23 noiembrie 2009 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în considerarea
dispozițiilor art. 9 și următoarele din Legea nr. 188/1999.
În fața acestei
instanțe, la termenul din 31 martie 2010, prin întâmpinare, pârâta a invocat
excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii
prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
4409 din 9 noiembrie 2010, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile
și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că reclamantul nu s-ar fi adresat autorității publice pârâte
pentru ca aceasta să invoce actul administrativ pretins nelegal, înțelegând să solicite
revocarea actului contestat unei autorități publice care nu avea competență în acest
sens, respectiv Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se
greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport
de situația de fapt și de actele depuse.
În motivele de recurs
se critică greșita soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru
lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul arată că, în
raport de actele depuse instanța de fond a apreciat greșit că în cauză nu a fost
îndeplinită procedura prealabilă pe motiv că plângerea prealabilă adresată Corpului
de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 14 mai 2009
nu poate reprezenta plângere prealabilă deoarece
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale
nu
reprezintă o autoritate ierarhic superioară Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva
în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu are calitatea
de autoritate emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de directorul
General al
Regiei
Națională a Pădurilor R.
În motivele de recurs
recurentul arată că sesizarea adresată Ministrului Agriculturii,
Corpului de Control al
Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale înregistrată din 14 mai 2009 reprezintă
plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Iar calificarea ca fiind plângere prealabilă a dat-o
Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale
care i-a emis răspuns la data de 17 iunie 2009 prin adresa
unde se menționează „urmare a plângerii prealabile”.
Se arată că în mod greșit
s-a apreciat că plângerea a fost îndreptată greșit pe motiv că Ministerul Agriculturii
nu este autoritate emitentă sau autoritatea ierarhic superioară în condițiile în
care intimata
Regia
Națională a Pădurilor
R. este în subordinea
Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale
și funcționează sub autoritatea sa conform dispozițiilor
art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 8/2009.
Se arată că într-o altă
cauză similară ce formează obiectul Dosarului nr. 23399/3/2009 aflat pe rolul Curții
de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost
respinsă excepția inadmisibilității acțiunii apreciindu-se că nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe fond a fost admisă acțiunea
depunându-se în acest sens certificat de grefă.
La dos intimata-pârâtă
a formulat întâmpinare și concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului
ca nefondat, depunând la dosar practică judecătorească.
Analizând recursul declarat
în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele considerente
că este fondat fiind soluționate greșit cauza pe excepția inadmisibilității pentru
lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța de fond în mod
greșit a apreciat că în cauză lipsește plângerea prealabilă formulată către intimata-pârâtă
în calitate de emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009, în condițiile în
care există sesizarea din 14 mai 2009 către Corpul de Control al Ministrului Agriculturii
și Dezvoltării Rurale la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009 apreciindu-se
sesizarea formulată ca fiind plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 226/2009.
Curtea apreciază că în
cauză atât sesizarea formulată cât și adresa de răspuns din 17 iunie 2009 reprezintă
în cauză efectuarea plângerii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004.
În cauză nu poate fi reținută
și sancționată ca atare o stare de pasivitate sau de neglijență a recurentului care
să fi sesizat instanța fără a urma producerea prevăzută de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Aceasta în condițiile
în care recurentul a promovat inițial acțiunea ca un litigiu de muncă contestând
la instanța de drept comun decizia nr. 226/2009 prin care s-a dispus în aprecierea
sa în mod nelegal schimbarea sa din funcție. Sesizarea Tribunalului București, ca
instanță necompetentă și ulterior formulării sesizării Ministerului Agriculturii
Corpul de Control s-a realizat în condițiile în care în decizia contestată nr. 226/2009
nu se specifică calea de atac și instanța competentă, iar pe de altă parte din preambulul
deciziei rezultă că printre atele la baza emiterii deciziei a stat un raport al
Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 14
aprilie 2009 comunicat recurentului odată cu decizia de schimbare a sa din funcție.
În raport de aceste date recurentul a sesizat Corpul de Control din cadrul
Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
cu plângere prealabilă la 14 mai 2009 la care s-a răspuns prin adresa din 17
iunie 2009.
În raport de această situație
de fapt, Curtea apreciază că în cauză s-a formulat plângere prealabilă în sensul
dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale
reprezentând „autoritate ierarhic superioară” în sensul dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar sesizarea formulată nr. 2100 din 14
mai 2009 în care schimbarea sa din funcție și adresa de răspuns din 17 iunie 2009,
reprezintă în cauză dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse
mai sus, Curtea în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ.
va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare
la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de T.R. împotriva sentinței civile nr. 4409 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie
2011.