ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.R. a chemat în judecată Regia Națională a Pădurilor , solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de aceasta din urmă, repunerea părților în situația anterioară prin reîncadrarea reclamantului în funcția deținută la momentul concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere și până la data reintegrării efective indexate și actualizate la data efectuării plății. Motivându-și cererea reclamantul a arătat că a fost concediat fără ca pârâta să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă iar în decizie nu se regăsesc elemente privind descrierea faptei, temeiurile de drept și motivele pentru care au fost respinse apărările reclamantului.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 7349 din 23 noiembrie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în considerarea dispozițiilor art. 9 și următoarele din Legea nr. 188/1999. În fața acestei instanțe, la termenul din 31 martie 2010, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4409 din 9 noiembrie 2010, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu s-ar fi adresat autorității publice pârâte pentru ca aceasta să invoce actul administrativ pretins nelegal, înțelegând să solicite revocarea actului contestat unei autorități publice care nu avea competență în acest sens, respectiv Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de situația de fapt și de actele depuse. În motivele de recurs se critică greșita soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că, în raport de actele depuse instanța de fond a apreciat greșit că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă pe motiv că plângerea prealabilă adresată Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 14 mai 2009 nu poate reprezenta plângere prealabilă deoarece Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu reprezintă o autoritate ierarhic superioară Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu are calitatea de autoritate emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de directorul General al Regiei Națională a Pădurilor R. În motivele de recurs recurentul arată că sesizarea adresată Ministrului Agriculturii, Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale înregistrată din 14 mai 2009 reprezintă plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Iar calificarea ca fiind plângere prealabilă a dat-o Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care i-a emis răspuns la data de 17 iunie 2009 prin adresa unde se menționează „urmare a plângerii prealabile”. Se arată că în mod greșit s-a apreciat că plângerea a fost îndreptată greșit pe motiv că Ministerul Agriculturii nu este autoritate emitentă sau autoritatea ierarhic superioară în condițiile în care intimata Regia Națională a Pădurilor R. este în subordinea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și funcționează sub autoritatea sa conform dispozițiilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 8/2009.

Se arată că într-o altă cauză similară ce formează obiectul Dosarului nr. 23399/3/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe fond a fost admisă acțiunea depunându-se în acest sens certificat de grefă. La dos intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar practică judecătorească. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că este fondat fiind soluționate greșit cauza pe excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză lipsește plângerea prealabilă formulată către intimata-pârâtă în calitate de emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009, în condițiile în care există sesizarea din 14 mai 2009 către Corpul de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009 apreciindu-se sesizarea formulată ca fiind plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 226/2009. Curtea apreciază că în cauză atât sesizarea formulată cât și adresa de răspuns din 17 iunie 2009 reprezintă în cauză efectuarea plângerii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În cauză nu poate fi reținută și sancționată ca atare o stare de pasivitate sau de neglijență a recurentului care să fi sesizat instanța fără a urma producerea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta în condițiile în care recurentul a promovat inițial acțiunea ca un litigiu de muncă contestând la instanța de drept comun decizia nr. 226/2009 prin care s-a dispus în aprecierea sa în mod nelegal schimbarea sa din funcție. Sesizarea Tribunalului București, ca instanță necompetentă și ulterior formulării sesizării Ministerului Agriculturii Corpul de Control s-a realizat în condițiile în care în decizia contestată nr. 226/2009 nu se specifică calea de atac și instanța competentă, iar pe de altă parte din preambulul deciziei rezultă că printre atele la baza emiterii deciziei a stat un raport al Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 14 aprilie 2009 comunicat recurentului odată cu decizia de schimbare a sa din funcție.

În raport de aceste date recurentul a sesizat Corpul de Control din cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu plângere prealabilă la 14 mai 2009 la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009. În raport de această situație de fapt, Curtea apreciază că în cauză s-a formulat plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale reprezentând „autoritate ierarhic superioară” în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar sesizarea formulată nr. 2100 din 14 mai 2009 în care schimbarea sa din funcție și adresa de răspuns din 17 iunie 2009, reprezintă în cauză dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.R. împotriva sentinței civile nr. 4409 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.