ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2011

HOTĂRÂRE
04.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.R. a chemat în judecată

Regia Națională a

Pădurilor

,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea

deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de aceasta din urmă, repunerea

părților în situația anterioară prin reîncadrarea reclamantului în funcția

deținută la momentul concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor

salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere și până la data

reintegrării efective indexate și actualizate la data efectuării plății.

Motivându-și cererea

reclamantul a arătat că a fost concediat fără ca pârâta să efectueze cercetarea

disciplinară prealabilă iar în decizie nu se regăsesc elemente privind

descrierea faptei, temeiurile de drept și motivele pentru care au fost respinse

apărările reclamantului.

Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 7349 din 23 noiembrie 2009 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în considerarea

dispozițiilor art. 9 și următoarele din Legea nr. 188/1999.

În fața acestei

instanțe, la termenul din 31 martie 2010, prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4409 din 9 noiembrie 2010, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul nu s-ar fi adresat autorității publice pârâte

pentru ca aceasta să invoce actul administrativ pretins nelegal, înțelegând să solicite

revocarea actului contestat unei autorități publice care nu avea competență în acest

sens, respectiv Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul T.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport

de situația de fapt și de actele depuse.

În motivele de recurs

se critică greșita soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că, în

raport de actele depuse instanța de fond a apreciat greșit că în cauză nu a fost

îndeplinită procedura prealabilă pe motiv că plângerea prealabilă adresată Corpului

de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 14 mai 2009

nu poate reprezenta plângere prealabilă deoarece

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale

nu

reprezintă o autoritate ierarhic superioară Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu are calitatea

de autoritate emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de directorul

General al

Regiei

Națională a Pădurilor R.

În motivele de recurs

recurentul arată că sesizarea adresată Ministrului Agriculturii,

Corpului de Control al

Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale înregistrată din 14 mai 2009 reprezintă

plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Iar calificarea ca fiind plângere prealabilă a dat-o

Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale

care i-a emis răspuns la data de 17 iunie 2009 prin adresa

unde se menționează „urmare a plângerii prealabile”.

Se arată că în mod greșit

s-a apreciat că plângerea a fost îndreptată greșit pe motiv că Ministerul Agriculturii

nu este autoritate emitentă sau autoritatea ierarhic superioară în condițiile în

care intimata

Regia

Națională a Pădurilor

Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale

și funcționează sub autoritatea sa conform dispozițiilor

art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 8/2009.

Se arată că într-o altă

cauză similară ce formează obiectul Dosarului nr. 23399/3/2009 aflat pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă excepția inadmisibilității acțiunii apreciindu-se că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe fond a fost admisă acțiunea

depunându-se în acest sens certificat de grefă.

La dos intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare și concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, depunând la dosar practică judecătorească.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele considerente

că este fondat fiind soluționate greșit cauza pe excepția inadmisibilității pentru

lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de fond în mod

greșit a apreciat că în cauză lipsește plângerea prealabilă formulată către intimata-pârâtă

în calitate de emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009, în condițiile în

care există sesizarea din 14 mai 2009 către Corpul de Control al Ministrului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009 apreciindu-se

sesizarea formulată ca fiind plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 226/2009.

Curtea apreciază că în

cauză atât sesizarea formulată cât și adresa de răspuns din 17 iunie 2009 reprezintă

în cauză efectuarea plângerii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu poate fi reținută

și sancționată ca atare o stare de pasivitate sau de neglijență a recurentului care

să fi sesizat instanța fără a urma producerea prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Aceasta în condițiile

în care recurentul a promovat inițial acțiunea ca un litigiu de muncă contestând

la instanța de drept comun decizia nr. 226/2009 prin care s-a dispus în aprecierea

sa în mod nelegal schimbarea sa din funcție. Sesizarea Tribunalului București, ca

instanță necompetentă și ulterior formulării sesizării Ministerului Agriculturii

Corpul de Control s-a realizat în condițiile în care în decizia contestată nr. 226/2009

nu se specifică calea de atac și instanța competentă, iar pe de altă parte din preambulul

deciziei rezultă că printre atele la baza emiterii deciziei a stat un raport al

Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 14

aprilie 2009 comunicat recurentului odată cu decizia de schimbare a sa din funcție.

În raport de aceste date recurentul a sesizat Corpul de Control din cadrul

Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale

cu plângere prealabilă la 14 mai 2009 la care s-a răspuns prin adresa din 17

iunie 2009.

În raport de această situație

de fapt, Curtea apreciază că în cauză s-a formulat plângere prealabilă în sensul

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale

reprezentând „autoritate ierarhic superioară” în sensul dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar sesizarea formulată nr. 2100 din 14

mai 2009 în care schimbarea sa din funcție și adresa de răspuns din 17 iunie 2009,

reprezintă în cauză dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ.

va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Admite recursul declarat

de T.R. împotriva sentinței civile nr. 4409 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5256/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 martie 2011, r
ÎCCJ 2011-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2011
emis deciziile atacate în baza C. muncii, a invocat în fața instanței ce soluționa conflictele de muncă, caracterul administrativ al acestor acte. În fine, recurentul-reclamant critică și faptul că instanța de fond nu a analizat apărarea sa
ÎCCJ 2012-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data 26 martie 2010, reclamantul C.L. a chemat în judecată Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Ministerul Agriculturii și D
ÎCCJ 2011-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2011
funcție operând în continuare în baza unui act administrativ pe care reclamanta a înțeles să nu îl mai conteste. 7. Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din
ÎCCJ 2010-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul Ș.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor
Sursă