ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată

la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2823/54/2009,

reclamanta M.E.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale și Regia Națională a Pădurilor Romsilva solicitând instanței

constatarea nulității absolute a deciziei Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

nr. 1269 din 12 octombrie 2009 și a Ordinului Ministrului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897 din 07 octombrie 2009, precum și reintegrarea

pe postul de director economic la Direcția Silvică Gorj.

de drept pe care s-a întemeiat acțiunea.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17 iunie 2009 în urma susținerii concursului a fost

numită în funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul

Direcției Silvice Gorj.

Pe baza ordinului menționat

și a concursului susținut a încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale contractul de management din 17 iunie 2009 pe o perioadă de un an de zile

și, deși în art. 8 alin. (1) se specifică „prevederile prezentului contract pot

fi modificate prin act adițional, cu acordul ambelor părți”, ulterior, prin Ordinul

nr. 1897/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se redenumește

funcția de conducere de director coordonator adjunct - domeniul economic în funcția

de director economic, modificându-se contractul de management sub aspectul calității

angajatorului în sensul că titularul angajatorului din contractul de management

devine Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

A mai arătat că, deși

în conținutul acestui ordin nu se prevede revocarea sa expresă din funcția de conducere

și anularea sau rezilierea contractului de management, a constatat că pe postul

de director economic pe care îl ocupa, a fost numit în mod nelegal prin decizia

nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, dl. C.I.,

cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului

pentru ocuparea acestui post.

A considerat că numirea

acestuia și schimbarea din funcție nu au nici un fel de bază legală și nici justificare

în fapt.

În acest sens a arătat

că nici în fapt și nici în drept nu a fost revocată expres din funcția de director

coordonator adjunct - domeniul economic fiind schimbată doar denumirea funcției

și calitatea angajatorului, astfel că Ordinul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

nr. 1269 din 12 octombrie 2009 privind numirea pe postul de director economic a

d-lui C.I. este lovit de nulitate absolută, cât timp ocupa postul și nu se dispusese

revocarea sa din funcție și nici anularea sau rezilierea contractului de management.

În susținerea cererii

a invocat și prevederile din contractul de management din 17 iunie 2009 stipulate

la art. 3, art. 8 alin. (1) și art. 9.

A mai arătat reclamanta

că, în situația în care, chiar dacă prin ordinul ministrului s-ar fi dispus revocarea

sa din funcție, ca urmare a reorganizării, prin schimbarea denumirii funcției, în

realitate atribuțiile funcției au rămas aceleași, astfel că simpla redenumire a

unui serviciu nu poate fi considerată o reală reorganizare fiind echivalentă în

doctrina și practica de specialitate cu o desfacere abuzivă, deghizată a contractului

individual de muncă.

de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

La data de 24

noiembrie 2009 pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii reclamantei în integralitatea capetelor sale de

cerere, pentru următoarele motive:

3.1. Pe cale de excepție

s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva,

deoarece Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar prin acest ordin, implicit, reclamanta este

revocată din funcție, având în vedere dispozițiile art. 3 din ordin care prevăd

că: „La data intrării în vigoare a prezentului ordin își încetează aplicabilitatea

Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale”.

Revocarea din funcție

a reclamantei prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a survenit în urma intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009. Prin O.U.G.

nr. 37/2009, direcțiile silvice au fost trecute la instituțiile deconcentrate în

subordinea directă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

și au fost înființate posturile de director coordonator și director coordonator

adjunct. Acest ultim act normativ a fost abrogat de O.U.G. nr. 105/2009 și, pe cale

de consecință, au fost desființate posturile de director coordonator și director

coordonator adjunct, ceea ce a condus la eliberarea din funcție a persoanelor care

au ocupat aceste posturi.

Întrucât numirea a fost

făcută prin ordin de ministru, respectând principiul simetriei actelor juridice,

tot prin ordin de ministru au fost eliberate din funcție. În aceste condiții, Regia

Națională a Pădurilor Romsilva nu poate fi făcută responsabilă de eliberarea din

funcția de director coordonator economic adjunct a reclamantei.

3.2. În ceea ce privește

solicitarea reclamantei de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă

de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, s-a precizat că prin această decizie a

fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj dl. C.I. La

baza emiterii acestei decizii a stat Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de eliberare din funcție a reclamantei,

actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Naționale a Pădurilor

Romsilva, privind desființarea funcțiilor de conducere de director coordonator și

director coordonator adjunct, și hotărârea nr. 14/2009 a Consiliului de Administrație

al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin care a fost aprobată structura organizatorică

și funcțională a Direcției Silvice Gorj, respectiv înființarea funcției de director

economic.

Deoarece reclamanta a

fost numită și revocată din funcție prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor

și dezvoltării rurale, conform O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Regia

Națională a Pădurilor Romsilva nu avea obligația de a o numi în funcția de director

economic al Direcției Silvice Gorj pe reclamantă.

În acest sens s-a invocat

art. 15 pct. c) din Regulamentul de organizare și funcționare al Regiei Naționale

a Pădurilor Romsilva, Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, privind reorganizarea Regia

Națională a Pădurilor Romsilva, potrivit căruia: „Directorul general aprobă selectarea

și angajează direct personalul din structura centrală, directorii unităților Romsilva,

precum și directorii economici și ceilalți directori de la nivelul unităților fără

personalitate juridica ale Romsilva”. Numirea directorului economic prin decizia

nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a fost făcută respectând prevederile H.G. nr. 229/2009.

Direcția Silvică Gorj

este o unitate fără personalitate juridică a Romsilva, iar directorul general al

Regiei are prerogativa legală, conferită de H.G. nr. 229/2009, de a selecta și angaja

direct „(...) directorii unităților Romsilva, precum și directorii economici și

ceilalți directori de la nivelul unităților fără personalitate juridică ale Romsilva”.

În acest context reclamanta

nu poate impune directorului general să o angajeze în funcția de director economic

al Direcției Silvice Gorj, pentru motivul că anterior a fost numită ca director

coordonator adjunct-economic prin ordin de ministru.

A mai arătat pârâta că

potrivit deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, actualul director economic al

Direcției Silvice Gorj a fost numit cu delegație în această funcție până la organizarea

și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post.

Dacă reclamanta dorește

să fie director economic la Direcției Silvice Gorj, când se va organiza concursul

pentru ocuparea acestui post, poate să se înscrie la concurs, deoarece nimeni nu

îi îngrădește acest drept.

3.3. Pe cale de excepție

s-a invocat inadmisibilitatea contestației reclamantei, întrucât nu a îndeplinit

procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens s-a arătat

că reclamanta nu a contestat decizia a cărei anulare o cere la conducerea Regiei

Naționale a Pădurilor Romsilva și nici ordinul la conducerea Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

La data de 26

noiembrie 2009 și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei în principal

ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca fiind

lipsită de obiect, și pe fond ca neîntemeiată față de capătul doi de cerere, iar

față de capătul unu de cerere s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru

următoarele considerente:

4.1. Față de capătul doi

de cerere pe cale de excepție, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare

în judecată, față de lipsa plângerii prealabile instituită de art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

În acest sens s-a argumentat

că reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care a solicitat anularea

Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897 din

07 octombrie 2009 prin care a fost destituită din funcția director coordonator adjunct

- domeniul economic al Direcției Silvice Gorj.

Dreptul reclamantei la

acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea

emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau de

la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă.

Reclamanta nu a anexat

acțiunii, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, dovezile din care să rezulte

că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, respectiv

copii de pe cererea adresată autorității publice, iar din actele depuse la dosarul

cauzei rezultă că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative,

condiție de învestire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine

de neprimire a acțiunii.

4.2. Tot pe cale de excepție,

s-a invocat lipsa de obiect față capătul doi de cerere.

În acest sens s-a argumentat

că, pentru a putea face obiect al cererii de chemare în judecată, actul administrativ

contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp.

În speță, întrucât ordinul

nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a dispus asupra eliberării reclamantei din funcția

de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj, astfel

actul a fost executat prin eliberarea din funcție, fiind epuizat.

4.3. Pe fond, față de

capătul doi de cerere s-a susținut că, prin Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 emis

de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamanta a fost numită

în funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice

Gorj în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar aceasta a exercitat atribuțiile funcției în

baza contractului de management din 17 iunie 2009.

Contractul de management

din 17 iunie 2009 încheiat între reclamantă și Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. h) cauzele de încetare ale contractului:

„în situațiile prevăzute expres de lege”.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către

Curtea Constituțională.

Drept urmare, cum părțile

contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în

cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția

art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. V. din O.U.G. nr. 105/2009 având în vedere

atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la

momentul încheierii actului, orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei

clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. IV alin. (1), (4) și dispozițiilor art. V. din O.U.G. nr. 105/2009, „Funcțiile

publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual,

care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

șl ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale,

precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții

acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.

Persoanele care urmează

să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. (3), se numesc prin act administrativ

al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii

publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților

manageriale, în condițiile art. V.

Evaluarea cunoștințelor

și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează

de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii

publice prevăzute în anexa nr. 1”.

În consecință, dat fiind

faptul că postul de director coordonator adjunct al Direcției Silvice Gorj a fost

desființat, în mod legal s-a emis ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 prin care

reclamantei i s-a acordat preaviz.

Pentru admiterea acțiunii,

reclamanta avea obligația să facă dovada existenței uneia din cauzele care atrag

nulitatea actului, or această dovadă nu s-a făcut.

Ordinul a cărui anulare

se solicită a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, potrivit cărora: „de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă”.

Astfel, postul director

coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj deținut de reclamantă

a fost desființat prin ordonanță de urgență, și nu din inițiativa angajatorului

care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Ordinul întrunește aparențele

de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale,

simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură

să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității

acestuia, în sensul legii.

În subsidiar, s-a arătat

că Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa

nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare să procedeze într-un

anumit sens.

Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune

în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia.

4.4. Față de primul capăt

de cerere s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În susținerea acestei

excepții s-a invocat că prin acest capăt de cerere reclamanta solicită anularea

deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Acest act administrativ

nu a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale astfel

încât acesta nu poate revoca sau anula un act pe care nu l-a emis.

Nefiind îndeplinită condiția

existenței identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că

este obligat în raportul juridic dedus judecății, se impune a se constata că, cererea

formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, decizia

de eliberare din funcție nefiind emisă de minister, pronunțarea unei hotărârii în

contradictoriu cu acesta ar fi lipsită de finalitate.

Întrucât capătul de 3

cerere este accesoriu primelor două capete de cerere, în baza acelorași argumente

și potrivit regulii accesorium sequitur principale, s-a solicitat respingerea acestuia

în principal ca fiind lipsit de obiect, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiat.

4.5. În ceea ce privește

capătul patru de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale, s-a apreciat

ca fiind neîntemeiat deoarece, în doctrină, s-a statuat că se pot acorda daune morale

atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamanta

face dovada acestui prejudiciu.

Pentru a fi găsită întemeiată

cererea de către instanța de judecată, nu este suficientă afirmarea unor suferințe

morale, pentru că, deși aceste daune au caracter nepatrimonial, moral, reparația

cerută este materială, patrimonială, ceea ce impune pentru găsirea unor criterii

de apreciere corectă a valorii lor, elemente probatorii adecvate.

de M.E.L.

În ședința publică de

la 12 feburuarie 2010 reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune în sensul

că își menține cererea de chemare în judecată numai împotriva pârâtei Regia Națională

a Pădurilor Romsilva, în contextul în care prin Ordinul nr. 1897 din 07

octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în

art. 2 se precizează: „contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat cu Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se modifică, calitatea de angajator

revenind directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor”.

Reclamanta a precizat

că își menține celelalte susțineri din cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea de la

acest termen, în raport cu precizarea acțiunii formulată de reclamantă dar și cu

răspunsul dat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva la solicitarea anterioară

a instanței s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere

privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și s-a stabilit cadrul procesual al

litigiului în raport cu capetele de cerere formulate prin acțiune și care au rămas

deduse judecății, fiind conceptați în continuare în calitate de pârâți Regia Națională

a Pădurilor Romsilva, precum și numitul C.I., a cărui situație juridică se referă

decizia contestată în continuare de reclamantă, potrivit art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004.

de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Prin precizarea la întâmpinare

din data de 07 aprilie 2010, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, a invocat

excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului de cerere principal

în constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, emisă

de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, având în vedere renunțarea la capătul de

cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care reclamanta a fost eliberată

din funcția de director economic adjunct al Direcției Silvice Gorj.

În acest sens s-a invocat

că reclamanta nu a dovedit că prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a cărei

anulare o cere i s-ar fi vătămat vreun drept, iar prin anularea ei i s-ar ocroti

vreun interes legitim.

S-a arătat că interesul

reclamantei în promovarea capătului principal al cererii nu întrunește condiția

de a fi personal și direct, deoarece, renunțând la capătul de cerere privind anularea

Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, prin care a fost eliberată din funcția de director economic

adjunct al Direcției Silvice Gorj, nu mai justifică nici un interes în anularea

deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, întrucât petenta a fost eliberată prin

ordinul nr. 1897 și nu prin decizia atacată.

Prin decizia contestată

a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj domnul C.I.

Ca urmare, prin renunțarea

la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus

eliberarea reclamantei din funcție, anularea deciziei prin care pe postul de director

economic a fost numită o altă persoană în funcția deținută anterior de petentă nu

îi aduce acesteia nici un beneficiu, destituirea sa din funcție operând în continuare

în baza unui act administrativ pe care reclamanta a înțeles să nu îl mai conteste.

de fond.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din 09 aprilie

2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.E.L. în contradictoriu

cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva și C.I., director adjunct la direcția

silvică, având ca obiect anulare act administrativ așa cum a fost ulterior precizată.

A anulat decizia nr. 1269

din 12 octombrie 2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a dispus reintegrarea

reclamantei în postul de director economic la Direcția Silvică Gorj cu obligarea

pârâtei la despăgubiri către reclamantă constând în diferența dintre drepturile

bănești cuvenite în funcția de director economic la Direcției Silvice Gorj deținută

anterior și drepturile bănești efectiv percepute de reclamantă în funcția de economist.

A respins capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la daune morale și a obligat pârâta la plata către reclamantă

a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

de drept care au format convingerea instanței.

8.1. Referitor la neîndeplinirea

procedurii prealabile s-a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă

că la data de 20 octombrie 2010 reclamanta a adresat plângere prealabilă către directorul

general al Regia Națională a Pădurilor Romsilva la data de 20 octombrie 2010 conform

dovezilor existente la dosar.

În aceste condiții reclamanta

a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

Prima instanță a apreciat

că nu pot fi primite susținerile pârâtei Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva în

sensul că plângerea formulată de reclamantă la data de 20 octombrie 2010 nu constituie

plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin aceasta

reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului

general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, întrucât din analiza acestui înscris

rezultă că reclamanta supune atenției conducerii Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

situația sa, făcând referiri exprese la contractul de management în baza căruia

și-a exercitat funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic, în cadrul

Direcției Silvice Gorj, precum și la situația pârâtului C.I. numit, așa cum s-a

arătat mai sus în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj, cu delegație,

pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea

acestui post, echivalent cu cel de director coordonator adjunct - domeniul economic,

în cadrul Direcției Silvice Gorj, ocupat anterior de reclamantă.

În același sens, a reținut

instanța de fond, deși din finalul plângerii analizate rezultă că reclamanta tinde

prin aceasta la reintegrarea sa în postul de economist pe o perioadă nedeterminată

din analiza plângerii în totalitatea sa, rezultă că petenta înțelege să supună analizei

organelor de conducere ale pârâtei întreaga situație a sa după emiterea Ordinului

nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale.

În această situație cererea

formulată de reclamantă și directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

la data de 20 octombrie 2010 întrunește condițiile unei plângeri prealabile îndreptate

împotriva deciziei supuse controlului judecătoresc în prezenta cauză.

A mai apreciat prima instanță

că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi reținută în cauză,

deoarece deși acțiunea în prezenta cauză a fost promovată anterior declarării ca

neconstituționale a dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009 și prin aceasta nu s-a invocat

excepția de neconstituționalitate, ea trebuie privită tot prin prisma dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a invocat prin acțiune o vătămare

a drepturilor sale prin acte administrative emise în mod nemijlocit în aplicarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009.

După pronunțarea Deciziei

nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale și publicarea acesteia în

M. Of., de altfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, o sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV și V din O.U.G. nr. 115/2009, în temeiul căruia s-a emis actul administrativ

analizat în prezenta cauză nu ar mai putea fi formulată deoarece a devenit inadmisibilă.

Această împrejurare nu

poate conduce însă la concluzia că acțiunea promovată în cauză nu s-ar mai înscrie

sub incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care

prin aceasta este supus controlului judecătoresc un act emis în aplicarea directă

a dispozițiilor legale declarate neconstituționale pe parcursul prezentului proces.

Dacă s-ar admite teza

contrară s-ar face o distincție nejustificată obiectiv între acțiunile în anularea

actului administrativ introduse după declararea neconstituționalității dispozițiilor

legale în temeiul cărora au fost emise, acțiuni reglementate de art. 9 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 și acțiunile cu același obiect aflate în curs la data declarării

ca neconstituționale a dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise actele

administrative supuse controlului judecătoresc la instanța de contencios administrativ.

8.2. Pe fond, s-a reținut

că problema centrală a speței o constituie modul de interpretare și aplicare a Ordinului

nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale în temeiul căruia s-a emis decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului

general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva contestată în prezenta cauză.

Prin Ordinul nr. 1897

din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 și H.G. nr. 8/2009 s-a statuat

că începând cu data acestui ordin se desființează funcția de conducere de director

coordonator adjunct - domeniul economic, ocupată de reclamantă în cadrul Direcției

Silvice Gorj.

Prin art. 2 al aceluiași

ordin s-a statuat că începând cu aceeași dată, contractul de management din 17

iunie 2009 se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al

Regiei Naționale a Pădurilor.

Prin art. 3 al ordinului

prezentat s-a stabilit că la data intrării în vigoare a acestuia își încetează aplicabilitatea

ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009.

Dispozițiile ordinului

supus analizei, așa cum sunt mai sus prezentate nu pot fi interpretate în sensul

că prin acesta s-a produs eliberarea din funcția de director coordonator adjunct

- domeniul economic ocupată de aceasta anterior.

Astfel, interpretând coroborat

dispozițiile ordinului analizat și cu decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului

general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva nu se poate reține decât că prin

acest ordin s-a desființat decât nominal funcția de director coordonator adjunct

- domeniul economic, din cadrul Direcției Silvice Gorj, aceeași funcție existând

în continuare în cadrul Direcției Silvice Gorj însă sub denumirea de director economic.

În aceste condiții având

în vedere art. 2 din ordin, dispozițiile contractului de management intervenit anterior

între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, inclusiv cele privind

durata contractului, rămâneau pe mai departe aplicabile, singura modificare survenind

cu privire la angajator care era înlocuit de directorul general al Regiei Naționale

a Pădurilor, care însă era ținut pe mai departe să respecte clauzele contractului

de management anterior încheiat.

Instanța de fond a considerat

că, interpretând eronat dispozițiile Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, directorul general al Regiei Naționale

a Pădurilor Romsilva a reținut în mod greșit că prin ordinul analizat s-a dispus

eliberarea din funcție a reclamantei ceea ce a condus la emiterea deciziei contestate

în cauza de față, prin care procedându-se ca și cum reclamanta ar fi fost eliberată

din funcție, s-a numit în funcția de director economic - noua titulatură a funcției

deținută anterior de reclamantă - pârâtul C.I., cu delegație, pe perioadă determinată,

până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post, deși

așa cum s-a arătat anterior reclamanta nu fusese eliberată din funcție prin Ordinul

nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale. Faptul că interpretarea dată Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este eronată rezultă chiar din cuprinsul

acestui ordin în care nu se face vorbire în nici un moment în mod expres de revocarea

sau eliberarea reclamantei din funcție, dimpotrivă, dispozițiile art. 2 conduc la

concluzia că efectele contractului de management al cărei parte în calitate de angajat

este reclamanta se produc în continuare cu singura modificare a angajatorului.

A interpreta altfel dispozițiile

Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, a mai reținut prima instanță, ar duce la încălcarea normelor

cu valoare de principiu în interpretarea actelor juridice, potrivit cărora clauzele

unui act juridic se interpretează unele prin altele (coroborat) și în sensul în

care acestea sunt apte să producă efecte juridice.

În aceste condiții decizia

de a numi o altă persoană, cu caracter interimar, pe funcția la care reclamanta

era îndreptățită conform contractului de management încheiat cu aceasta, constituie

o vătămare a drepturilor subiective ale reclamantei ce decurg din contractul de

management și este afectată de nelegalitate.

Din această perspectivă,

a mai reținut instanța de fond, nu poate fi reținută nici excepția lipsei de interes

în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă deoarece prin promovarea prezentei acțiuni

reclamanta tinde să își păstreze drepturile dobândite ca urmare al derulării contractului

de management, ce actual operează între aceasta și pârâta Regia Națională a Pădurilor

Romsilva prin directorul său general, folosul pe care îl urmărește reclamanta prin

promovarea acțiunii existând, fiind legal și actual.

Pentru considerentele

reținute mai sus, prima instanța a anulat decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009

a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a dispus reintegrarea reclamantei în

postul de director economic la Direcția Silvică Gorj cu consecința obligării pârâtei

la despăgubiri către reclamantă constând în diferența dintre drepturile bănești

cuvenite în funcția de director economic la Direcției Silvice Gorj deținută anterior

și drepturile bănești efectiv percepute de reclamantă în funcția de economist în

care a fost ulterior încadrată.

În ceea ce privește daunele

morale, acest capăt de cerere a fost respins, deoarece în speță reclamanta nu a

indicat împrejurările de natură să creeze astfel de prejudicii și nici nu a dovedit

ca prin adoptarea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general

al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva i s-a produs și un prejudiciu de natură

nepatrimonială.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a fost obligată la plata cheltuielilor

de judecată către reclamantă, in suma de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.

pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinței civile nr. 207 din

09 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Motivele de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

9.1. Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă în mod greșit, deoarece nicăieri în cuprinsul plângerii

prealabile reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009,

a cărei anulare se cere.

Adresa din 20

octombrie 2009 la care face referire instanța de fond a fost transmisă recurentei

în timpul altui proces, la care nu a fost parte.

În mod greșit instanța

de fond își motivează respingerea excepției lipsei procedurii prealabile pe dispozițiile

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta nu a introdus o acțiune

împotriva unei ordonanțe a Guvernului, ci a solicitat anularea Ordinului nr. 1897

din 17 iunie 2009 și a deciziei nr. 1269/2009.

9.2. În mod greșit instanța

de fond a respins excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea deciziei

nr. 1269 din 12 octombrie 2009, deoarece contractul de management nu mai operează

de la data emiterii ordinului nr. 1897/2009, care încetează aplicabilitatea ordinului

nr. 1589/2009.

Intimata nu a fost destituită

din funcția de director coordonator adjunct economic prin decizia nr. 1268/2009,

ci prin ordinul nr. 1897/2009 la a cărui contestare intimata a înțeles să renunțe,

de unde rezultă că nu se mai justifică un interes în anularea deciziei nr. 1269/2009.

9.3. În ceea ce privește

fondul litigiului, recurenta consideră că instanța de fond nu a ținut seama de actele

normative în virtutea cărora a fost numită intimata pe funcția de director coordonator

adjunct economic, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 și nici de prevederile legale potrivit

cărora aceasta și-a reluat funcția deținută anterior numirii ca director, respectiv

O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 și Legea nr. 53/2003, modificată și completată.

Astfel, în baza O.U.G.

nr. 37/2009, intimata a participat la concursul organizat la Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a fost numită în funcția de director coordonator

adjunct economic prin Ordinul nr. 1589/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltare Rurală, și-a exercitat funcția în baza contractului de management

iar contractul individual de muncă a fost suspendat.

Prin abrogarea O.U.G.

nr. 37/2009 și declararea ca neconstituțională, direcțiile silvice revin în subordinea

recurentei și redevin aplicabile dispozițiile H.G. nr. 229/2009 și Legii nr. 53/2003.

Ordinul nr. 1897/2009

emis de Ministrul Administrației, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a dispus încetarea

aplicabilității ordinului nr. 1589/2009, intimata și-a reluat relația de muncă anterioară,

suspendată.

Revocarea din funcție

a intimatei a survenit ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 ce

a desființat postul intimatei, drept urmare, recurenta consideră că nu poate fi

făcută responsabilă de eliberarea din funcție a intimatei.

9.4. În ceea ce privește

solicitarea de anulare a deciziei nr. 1269/2009, se arată că la baza acestui act

a stat Ordinul nr. 1897/2009 al Ministrului Administrației, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale de eliberare din funcție a intimatei.

Recurenta nu o putea numi

pe intimată în funcția de director economic, iar actualul director a fost numit

temporar, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui

post.

de pârâtul C.I. împotriva sentinței civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

cererea privind anularea deciziei nr. 1269/2009 este inadmisibilă atâta timp cât

decizia nu o privește pe reclamantă, iar potrivit relativității efectelor actului

juridic, aceasta produce efecte numai față de părți.

Intimata ar fi trebuit

să conteste actul prin care a fost eliberată din funcția de director coordonator

adjunct.

Intimata a contestat și

actul de încadrare pe postul de economist, iar prin sentința nr. 3997/2009, Tribunalul

Gorj a admis acțiunea și a dispus reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior,

de economist, pe perioadă nedeterminată.

Se mai arată că prin sentința

de fond, recurată în acest dosar, a fost schimbată durata contractului de management,

fără a se solicita acest lucru.

II. Considerentele instanței

de recurs.

pentru aspectele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Motivul de recurs

referitor la greșita respingere a excepției lipsei procedurii prealabile a cererii

de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este nefondat.

În raport de declararea

ca neconstituțională a O.U.G. nr. 105/2009, acțiunea reclamantei-intimate trebuie

privită prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată, chiar dacă în cuprinsul cererii nu s-au invocat în mod expres dispozițiile

art. 9 alin. (4), iar acțiunea a fost introdusă anterior datei publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.

Ar fi excesiv să se solicite

îndeplinirea în speță a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului

administrativ, deși O.U.G. nr. 105/2009 invocată de reclamantă ca fiind actul care

i-a vătămat drepturile, a fost declarată neconstituțională.

1.2. Motivul de recurs

ce privește greșita respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei pentru

anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este, de asemenea, nefondat.

Împrejurarea calificării

deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 ca producătoare de efecte juridice pentru

reclamantă și a constatării caracterului vătămător al acesteia, ține de analiza

fondului cauzei și a motivelor de recurs formulate pe fondul pricinii, astfel încât

va fi analizată în cadrul acestor motive de recurs.

Interesul personal al

reclamantei există, însă prin recursurile declarate se invocă lipsa unui interes

legitim privat ce poate fi invocat de cel vătămat ce se analizează numai odată cu

fondul cauzei.

1.3. Motivele de recurs

referitoare la fondul cauzei sunt fondate.

1.3.1. Astfel, se reține

că intimata-reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă anularea deciziei

nr. 1269/2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a Ordinului Ministrului

Agriculturii, Pădurilor, Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009, precum reintegrarea pe

postul de director economic la Direcția Silvică Gorj plata diferenței de drepturi

salariale și plata de daune morale în sumă de 20.000 RON.

1.3.2. Prin Ordinul Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 s-a desființat funcția

de conducere de director coordonator adjunct – domeniul economic, ocupată de reclamantă,

s-a modificat contractul de management din 17 iunie 2009 și și-a încetat aplicabilitatea

Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17

iunie 2009 prin care reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator

adjunct.

1.3.3. Prin decizia

nr. 1269 din 12 octombrie 2009 intimatul-pârât C.I. a fost numit în funcția de director

economic al Direcției Silvice Gorj pe perioadă determinată, până la organizarea

și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post.

1.3.4. Intimata-reclamantă

a renunțat la capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 astfel încât actul administrativ

își produce efectele dispuse, respectiv: desființarea funcției de conducere de director

coordonator adjunct; modificarea contractului de management și încetarea aplicabilității

ordinului nr. 1589/2009 prin care reclamanta a fost numită în funcția de director

coordonator adjunct, în baza O.U.G. nr. 37/2009.

Încetarea aplicabilității

ordinului nr. 1589/2009 a determinat firesc, eliberarea din funcție a reclamantei,

chiar dacă actul nu a folosit în mod expres noțiunea „eliberare din funcție”.

Intenția autorității a

fost clar exprimată și în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, care

a abrogat O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia a fost numită reclamanta pe funcția

de director coordonator adjunct.

Reclamanta a renunțat

să atace Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009,

astfel încât nu mai poate pretinde analizarea legalității acestui act astfel cum

a procedat judecătorul fondului.

1.3.5. O altă greșeală

săvârșită de instanța de fond este aceea a neanalizării efectelor deciziilor Curții

Constituționale cu privire la constituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009.

Astfel, ambele ordonanțe

de urgență au fost declarate neconstituționale.

Actele de numire în baza

O.U.G. nr. 37/2009, cum este și cazul reclamantei, nu mai au suport juridic.

Din acest motiv, reclamanta

nu poate pretinde reîncadrarea într-o funcție care nu mai există, iar actul normativ

în temeiul căruia s-a produs numirea în funcție a fost declarat neconstituțional.

Reclamanta nu poate obține

nici despăgubiri materiale sau morale, întrucât ordinul nr. 1897 din 07

octombrie 2009 este în vigoare, nu a fost anulat de o instanță judecătorească.

1.3.6. În ceea ce privește

capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 prin

care intimatul-pârât a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice

Gorj, cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului

pentru ocuparea acestui post se constată că reclamanta nu are un drept vătămat propriu

sau un interes legitim privat pentru a putea introduce în instanță o asemenea cerere.

Lipsa dreptului vătămat

rezultă din faptul că reclamanta nu a fost numită în funcția de director economic,

iar recurenta nu avea obligația să o numească în această funcție. Lipsa interesului

legitim privat rezidă din imposibilitatea invocării de către reclamantă a unui drept

subiectiv viitor și previzibil în legătură cu postul de director economic.

întrunite motivele de recurs analizate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

urmează să se admită recursul, să se caseze sentința atacată, cu consecința respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Regia Națională a Pădurilor Romsilva și de C.I. împotriva sentinței civile nr.

207 din 09 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și respinge acțiunea reclamantei M.E.L. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.