Decizia nr. 1300/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2823/54/2009, reclamanta M.E.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Regia Națională a Pădurilor Romsilva solicitând instanței constatarea nulității absolute a deciziei Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva nr. 1269 din 12 octombrie 2009 și a Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897 din 07 octombrie 2009, precum și reintegrarea pe postul de director economic la Direcția Silvică Gorj.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17 iunie 2009 în urma susținerii concursului a fost numită în funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul Direcției Silvice Gorj. Pe baza ordinului menționat și a concursului susținut a încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale contractul de management din 17 iunie 2009 pe o perioadă de un an de zile și, deși în art. 8 alin. (1) se specifică „prevederile prezentului contract pot fi modificate prin act adițional, cu acordul ambelor părți”, ulterior, prin Ordinul nr. 1897/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se redenumește funcția de conducere de director coordonator adjunct - domeniul economic în funcția de director economic, modificându-se contractul de management sub aspectul calității angajatorului în sensul că titularul angajatorului din contractul de management devine Regia Națională a Pădurilor Romsilva. A mai arătat că, deși în conținutul acestui ordin nu se prevede revocarea sa expresă din funcția de conducere și anularea sau rezilierea contractului de management, a constatat că pe postul de director economic pe care îl ocupa, a fost numit în mod nelegal prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, dl. C.I., cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post. A considerat că numirea acestuia și schimbarea din funcție nu au nici un fel de bază legală și nici justificare în fapt. În acest sens a arătat că nici în fapt și nici în drept nu a fost revocată expres din funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic fiind schimbată doar denumirea funcției și calitatea angajatorului, astfel că Ordinul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva nr. 1269 din 12 octombrie 2009 privind numirea pe postul de director economic a d-lui C.I. este lovit de nulitate absolută, cât timp ocupa postul și nu se dispusese revocarea sa din funcție și nici anularea sau rezilierea contractului de management. În susținerea cererii a invocat și prevederile din contractul de management din 17 iunie 2009 stipulate la art. 3, art. 8 alin. (1) și art. 9. A mai arătat reclamanta că, în situația în care, chiar dacă prin ordinul ministrului s-ar fi dispus revocarea sa din funcție, ca urmare a reorganizării, prin schimbarea denumirii funcției, în realitate atribuțiile funcției au rămas aceleași, astfel că simpla redenumire a unui serviciu nu poate fi considerată o reală reorganizare fiind echivalentă în doctrina și practica de specialitate cu o desfacere abuzivă, deghizată a contractului individual de muncă.

Apărările formulate de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva. La data de 24 noiembrie 2009 pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei în integralitatea capetelor sale de cerere, pentru următoarele motive: 3.1. Pe cale de excepție s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, deoarece Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar prin acest ordin, implicit, reclamanta este revocată din funcție, având în vedere dispozițiile art. 3 din ordin care prevăd că: „La data intrării în vigoare a prezentului ordin își încetează aplicabilitatea Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale”. Revocarea din funcție a reclamantei prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a survenit în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009. Prin O.U.G. nr. 37/2009, direcțiile silvice au fost trecute la instituțiile deconcentrate în subordinea directă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și au fost înființate posturile de director coordonator și director coordonator adjunct. Acest ultim act normativ a fost abrogat de O.U.G. nr. 105/2009 și, pe cale de consecință, au fost desființate posturile de director coordonator și director coordonator adjunct, ceea ce a condus la eliberarea din funcție a persoanelor care au ocupat aceste posturi. Întrucât numirea a fost făcută prin ordin de ministru, respectând principiul simetriei actelor juridice, tot prin ordin de ministru au fost eliberate din funcție. În aceste condiții, Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu poate fi făcută responsabilă de eliberarea din funcția de director coordonator economic adjunct a reclamantei. 3.2. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, s-a precizat că prin această decizie a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj dl. C.I. La baza emiterii acestei decizii a stat Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de eliberare din funcție a reclamantei, actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, privind desființarea funcțiilor de conducere de director coordonator și director coordonator adjunct, și hotărârea nr. 14/2009 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin care a fost aprobată structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Gorj, respectiv înființarea funcției de director economic. Deoarece reclamanta a fost numită și revocată din funcție prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, conform O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu avea obligația de a o numi în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj pe reclamantă. În acest sens s-a invocat art. 15 pct. c) din Regulamentul de organizare și funcționare al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, privind reorganizarea Regia Națională a Pădurilor Romsilva, potrivit căruia: „Directorul general aprobă selectarea și angajează direct personalul din structura centrală, directorii unităților Romsilva, precum și directorii economici și ceilalți directori de la nivelul unităților fără personalitate juridica ale Romsilva”. Numirea directorului economic prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a fost făcută respectând prevederile H.G. nr. 229/2009. Direcția Silvică Gorj este o unitate fără personalitate juridică a Romsilva, iar directorul general al Regiei are prerogativa legală, conferită de H.G. nr. 229/2009, de a selecta și angaja direct „(...) directorii unităților Romsilva, precum și directorii economici și ceilalți directori de la nivelul unităților fără personalitate juridică ale Romsilva”. În acest context reclamanta nu poate impune directorului general să o angajeze în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj, pentru motivul că anterior a fost numită ca director coordonator adjunct-economic prin ordin de ministru. A mai arătat pârâta că potrivit deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, actualul director economic al Direcției Silvice Gorj a fost numit cu delegație în această funcție până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post. Dacă reclamanta dorește să fie director economic la Direcției Silvice Gorj, când se va organiza concursul pentru ocuparea acestui post, poate să se înscrie la concurs, deoarece nimeni nu îi îngrădește acest drept. 3.3. Pe cale de excepție s-a invocat inadmisibilitatea contestației reclamantei, întrucât nu a îndeplinit procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004. În acest sens s-a arătat că reclamanta nu a contestat decizia a cărei anulare o cere la conducerea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și nici ordinul la conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. La data de 26 noiembrie 2009 și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei în principal ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca fiind lipsită de obiect, și pe fond ca neîntemeiată față de capătul doi de cerere, iar față de capătul unu de cerere s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru următoarele considerente: 4.1. Față de capătul doi de cerere pe cale de excepție, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, față de lipsa plângerii prealabile instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În acest sens s-a argumentat că reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897 din 07 octombrie 2009 prin care a fost destituită din funcția director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj. Dreptul reclamantei la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau de la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă. Reclamanta nu a anexat acțiunii, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, dovezile din care să rezulte că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorității publice, iar din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, condiție de învestire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii. 4.2. Tot pe cale de excepție, s-a invocat lipsa de obiect față capătul doi de cerere. În acest sens s-a argumentat că, pentru a putea face obiect al cererii de chemare în judecată, actul administrativ contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp. În speță, întrucât ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a dispus asupra eliberării reclamantei din funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj, astfel actul a fost executat prin eliberarea din funcție, fiind epuizat. 4.3. Pe fond, față de capătul doi de cerere s-a susținut că, prin Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar aceasta a exercitat atribuțiile funcției în baza contractului de management din 17 iunie 2009. Contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat între reclamantă și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. h) cauzele de încetare ale contractului: „în situațiile prevăzute expres de lege”. O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. V. din O.U.G. nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni. Astfel, potrivit dispozițiilor art. IV alin. (1), (4) și dispozițiilor art. V. din O.U.G. nr. 105/2009, „Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor șl ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează. Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. (3), se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. V. Evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1”. În consecință, dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct al Direcției Silvice Gorj a fost desființat, în mod legal s-a emis ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 prin care reclamantei i s-a acordat preaviz. Pentru admiterea acțiunii, reclamanta avea obligația să facă dovada existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu s-a făcut. Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, potrivit cărora: „de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă”. Astfel, postul director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcției Silvice Gorj deținut de reclamantă a fost desființat prin ordonanță de urgență, și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Ordinul întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii. În subsidiar, s-a arătat că Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare să procedeze într-un anumit sens. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia. 4.4. Față de primul capăt de cerere s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. În susținerea acestei excepții s-a invocat că prin acest capăt de cerere reclamanta solicită anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva. Acest act administrativ nu a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale astfel încât acesta nu poate revoca sau anula un act pe care nu l-a emis. Nefiind îndeplinită condiția existenței identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, se impune a se constata că, cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, decizia de eliberare din funcție nefiind emisă de minister, pronunțarea unei hotărârii în contradictoriu cu acesta ar fi lipsită de finalitate. Întrucât capătul de 3 cerere este accesoriu primelor două capete de cerere, în baza acelorași argumente și potrivit regulii accesorium sequitur principale, s-a solicitat respingerea acestuia în principal ca fiind lipsit de obiect, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiat. 4.

În ceea ce privește capătul patru de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale, s-a apreciat ca fiind neîntemeiat deoarece, în doctrină, s-a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamanta face dovada acestui prejudiciu. Pentru a fi găsită întemeiată cererea de către instanța de judecată, nu este suficientă afirmarea unor suferințe morale, pentru că, deși aceste daune au caracter nepatrimonial, moral, reparația cerută este materială, patrimonială, ceea ce impune pentru găsirea unor criterii de apreciere corectă a valorii lor, elemente probatorii adecvate. 5. Precizări formulate de M.E.L. În ședința publică de la 12 feburuarie 2010 reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune în sensul că își menține cererea de chemare în judecată numai împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în contextul în care prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în art. 2 se precizează: „contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor”. Reclamanta a precizat că își menține celelalte susțineri din cererea de chemare în judecată. Prin încheierea de la acest termen, în raport cu precizarea acțiunii formulată de reclamantă dar și cu răspunsul dat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva la solicitarea anterioară a instanței s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și s-a stabilit cadrul procesual al litigiului în raport cu capetele de cerere formulate prin acțiune și care au rămas deduse judecății, fiind conceptați în continuare în calitate de pârâți Regia Națională a Pădurilor Romsilva, precum și numitul C.I., a cărui situație juridică se referă decizia contestată în continuare de reclamantă, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004.

Precizări formulate de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva. Prin precizarea la întâmpinare din data de 07 aprilie 2010, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului de cerere principal în constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, având în vedere renunțarea la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de director economic adjunct al Direcției Silvice Gorj. În acest sens s-a invocat că reclamanta nu a dovedit că prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a cărei anulare o cere i s-ar fi vătămat vreun drept, iar prin anularea ei i s-ar ocroti vreun interes legitim. S-a arătat că interesul reclamantei în promovarea capătului principal al cererii nu întrunește condiția de a fi personal și direct, deoarece, renunțând la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care a fost eliberată din funcția de director economic adjunct al Direcției Silvice Gorj, nu mai justifică nici un interes în anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, întrucât petenta a fost eliberată prin ordinul nr. 1897 și nu prin decizia atacată. Prin decizia contestată a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj domnul C.I. Ca urmare, prin renunțarea la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcție, anularea deciziei prin care pe postul de director economic a fost numită o altă persoană în funcția deținută anterior de petentă nu îi aduce acesteia nici un beneficiu, destituirea sa din funcție operând în continuare în baza unui act administrativ pe care reclamanta a înțeles să nu îl mai conteste.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din 09 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.E.L. în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva și C.I., director adjunct la direcția silvică, având ca obiect anulare act administrativ așa cum a fost ulterior precizată. A anulat decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a dispus reintegrarea reclamantei în postul de director economic la Direcția Silvică Gorj cu obligarea pârâtei la despăgubiri către reclamantă constând în diferența dintre drepturile bănești cuvenite în funcția de director economic la Direcției Silvice Gorj deținută anterior și drepturile bănești efectiv percepute de reclamantă în funcția de economist. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune morale și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. 8.1. Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile s-a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 20 octombrie 2010 reclamanta a adresat plângere prealabilă către directorul general al Regia Națională a Pădurilor Romsilva la data de 20 octombrie 2010 conform dovezilor existente la dosar. În aceste condiții reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a apreciat că nu pot fi primite susținerile pârâtei Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva în sensul că plângerea formulată de reclamantă la data de 20 octombrie 2010 nu constituie plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin aceasta reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, întrucât din analiza acestui înscris rezultă că reclamanta supune atenției conducerii Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva situația sa, făcând referiri exprese la contractul de management în baza căruia și-a exercitat funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic, în cadrul Direcției Silvice Gorj, precum și la situația pârâtului C.I. numit, așa cum s-a arătat mai sus în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj, cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post, echivalent cu cel de director coordonator adjunct - domeniul economic, în cadrul Direcției Silvice Gorj, ocupat anterior de reclamantă. În același sens, a reținut instanța de fond, deși din finalul plângerii analizate rezultă că reclamanta tinde prin aceasta la reintegrarea sa în postul de economist pe o perioadă nedeterminată din analiza plângerii în totalitatea sa, rezultă că petenta înțelege să supună analizei organelor de conducere ale pârâtei întreaga situație a sa după emiterea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. În această situație cererea formulată de reclamantă și directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva la data de 20 octombrie 2010 întrunește condițiile unei plângeri prealabile îndreptate împotriva deciziei supuse controlului judecătoresc în prezenta cauză. A mai apreciat prima instanță că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi reținută în cauză, deoarece deși acțiunea în prezenta cauză a fost promovată anterior declarării ca neconstituționale a dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009 și prin aceasta nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate, ea trebuie privită tot prin prisma dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a invocat prin acțiune o vătămare a drepturilor sale prin acte administrative emise în mod nemijlocit în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009. După pronunțarea Deciziei nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale și publicarea acesteia în M. Of., de altfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, o sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV și V din O.U.G. nr. 115/2009, în temeiul căruia s-a emis actul administrativ analizat în prezenta cauză nu ar mai putea fi formulată deoarece a devenit inadmisibilă. Această împrejurare nu poate conduce însă la concluzia că acțiunea promovată în cauză nu s-ar mai înscrie sub incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care prin aceasta este supus controlului judecătoresc un act emis în aplicarea directă a dispozițiilor legale declarate neconstituționale pe parcursul prezentului proces. Dacă s-ar admite teza contrară s-ar face o distincție nejustificată obiectiv între acțiunile în anularea actului administrativ introduse după declararea neconstituționalității dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise, acțiuni reglementate de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și acțiunile cu același obiect aflate în curs la data declarării ca neconstituționale a dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise actele administrative supuse controlului judecătoresc la instanța de contencios administrativ. 8.2. Pe fond, s-a reținut că problema centrală a speței o constituie modul de interpretare și aplicare a Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul căruia s-a emis decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva contestată în prezenta cauză. Prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 și H.G. nr. 8/2009 s-a statuat că începând cu data acestui ordin se desființează funcția de conducere de director coordonator adjunct - domeniul economic, ocupată de reclamantă în cadrul Direcției Silvice Gorj. Prin art. 2 al aceluiași ordin s-a statuat că începând cu aceeași dată, contractul de management din 17 iunie 2009 se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor. Prin art. 3 al ordinului prezentat s-a stabilit că la data intrării în vigoare a acestuia își încetează aplicabilitatea ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009. Dispozițiile ordinului supus analizei, așa cum sunt mai sus prezentate nu pot fi interpretate în sensul că prin acesta s-a produs eliberarea din funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic ocupată de aceasta anterior. Astfel, interpretând coroborat dispozițiile ordinului analizat și cu decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva nu se poate reține decât că prin acest ordin s-a desființat decât nominal funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic, din cadrul Direcției Silvice Gorj, aceeași funcție existând în continuare în cadrul Direcției Silvice Gorj însă sub denumirea de director economic. În aceste condiții având în vedere art. 2 din ordin, dispozițiile contractului de management intervenit anterior între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, inclusiv cele privind durata contractului, rămâneau pe mai departe aplicabile, singura modificare survenind cu privire la angajator care era înlocuit de directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, care însă era ținut pe mai departe să respecte clauzele contractului de management anterior încheiat. Instanța de fond a considerat că, interpretând eronat dispozițiile Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva a reținut în mod greșit că prin ordinul analizat s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantei ceea ce a condus la emiterea deciziei contestate în cauza de față, prin care procedându-se ca și cum reclamanta ar fi fost eliberată din funcție, s-a numit în funcția de director economic - noua titulatură a funcției deținută anterior de reclamantă - pârâtul C.I., cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post, deși așa cum s-a arătat anterior reclamanta nu fusese eliberată din funcție prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Faptul că interpretarea dată Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este eronată rezultă chiar din cuprinsul acestui ordin în care nu se face vorbire în nici un moment în mod expres de revocarea sau eliberarea reclamantei din funcție, dimpotrivă, dispozițiile art. 2 conduc la concluzia că efectele contractului de management al cărei parte în calitate de angajat este reclamanta se produc în continuare cu singura modificare a angajatorului. A interpreta altfel dispozițiile Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a mai reținut prima instanță, ar duce la încălcarea normelor cu valoare de principiu în interpretarea actelor juridice, potrivit cărora clauzele unui act juridic se interpretează unele prin altele (coroborat) și în sensul în care acestea sunt apte să producă efecte juridice. În aceste condiții decizia de a numi o altă persoană, cu caracter interimar, pe funcția la care reclamanta era îndreptățită conform contractului de management încheiat cu aceasta, constituie o vătămare a drepturilor subiective ale reclamantei ce decurg din contractul de management și este afectată de nelegalitate. Din această perspectivă, a mai reținut instanța de fond, nu poate fi reținută nici excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă deoarece prin promovarea prezentei acțiuni reclamanta tinde să își păstreze drepturile dobândite ca urmare al derulării contractului de management, ce actual operează între aceasta și pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin directorul său general, folosul pe care îl urmărește reclamanta prin promovarea acțiunii existând, fiind legal și actual. Pentru considerentele reținute mai sus, prima instanța a anulat decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a dispus reintegrarea reclamantei în postul de director economic la Direcția Silvică Gorj cu consecința obligării pârâtei la despăgubiri către reclamantă constând în diferența dintre drepturile bănești cuvenite în funcția de director economic la Direcției Silvice Gorj deținută anterior și drepturile bănești efectiv percepute de reclamantă în funcția de economist în care a fost ulterior încadrată. În ceea ce privește daunele morale, acest capăt de cerere a fost respins, deoarece în speță reclamanta nu a indicat împrejurările de natură să creeze astfel de prejudicii și nici nu a dovedit ca prin adoptarea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva i s-a produs și un prejudiciu de natură nepatrimonială. Potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, in suma de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Recursul formulat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinței civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 9.1. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă în mod greșit, deoarece nicăieri în cuprinsul plângerii prealabile reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009, a cărei anulare se cere. Adresa din 20 octombrie 2009 la care face referire instanța de fond a fost transmisă recurentei în timpul altui proces, la care nu a fost parte. În mod greșit instanța de fond își motivează respingerea excepției lipsei procedurii prealabile pe dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta nu a introdus o acțiune împotriva unei ordonanțe a Guvernului, ci a solicitat anularea Ordinului nr. 1897 din 17 iunie 2009 și a deciziei nr. 1269/2009. 9.2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, deoarece contractul de management nu mai operează de la data emiterii ordinului nr. 1897/2009, care încetează aplicabilitatea ordinului nr. 1589/2009. Intimata nu a fost destituită din funcția de director coordonator adjunct economic prin decizia nr. 1268/2009, ci prin ordinul nr. 1897/2009 la a cărui contestare intimata a înțeles să renunțe, de unde rezultă că nu se mai justifică un interes în anularea deciziei nr. 1269/2009. 9.3. În ceea ce privește fondul litigiului, recurenta consideră că instanța de fond nu a ținut seama de actele normative în virtutea cărora a fost numită intimata pe funcția de director coordonator adjunct economic, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 și nici de prevederile legale potrivit cărora aceasta și-a reluat funcția deținută anterior numirii ca director, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 și Legea nr. 53/2003, modificată și completată. Astfel, în baza O.U.G. nr. 37/2009, intimata a participat la concursul organizat la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a fost numită în funcția de director coordonator adjunct economic prin Ordinul nr. 1589/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltare Rurală, și-a exercitat funcția în baza contractului de management iar contractul individual de muncă a fost suspendat. Prin abrogarea O.U.G. nr. 37/2009 și declararea ca neconstituțională, direcțiile silvice revin în subordinea recurentei și redevin aplicabile dispozițiile H.G. nr. 229/2009 și Legii nr. 53/2003. Ordinul nr. 1897/2009 emis de Ministrul Administrației, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a dispus încetarea aplicabilității ordinului nr. 1589/2009, intimata și-a reluat relația de muncă anterioară, suspendată. Revocarea din funcție a intimatei a survenit ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 ce a desființat postul intimatei, drept urmare, recurenta consideră că nu poate fi făcută responsabilă de eliberarea din funcție a intimatei. 9.4. În ceea ce privește solicitarea de anulare a deciziei nr. 1269/2009, se arată că la baza acestui act a stat Ordinul nr. 1897/2009 al Ministrului Administrației, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de eliberare din funcție a intimatei. Recurenta nu o putea numi pe intimată în funcția de director economic, iar actualul director a fost numit temporar, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post.

Recursul formulat de pârâtul C.I. împotriva sentinței civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că cererea privind anularea deciziei nr. 1269/2009 este inadmisibilă atâta timp cât decizia nu o privește pe reclamantă, iar potrivit relativității efectelor actului juridic, aceasta produce efecte numai față de părți. Intimata ar fi trebuit să conteste actul prin care a fost eliberată din funcția de director coordonator adjunct. Intimata a contestat și actul de încadrare pe postul de economist, iar prin sentința nr. 3997/2009, Tribunalul Gorj a admis acțiunea și a dispus reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior, de economist, pe perioadă nedeterminată. Se mai arată că prin sentința de fond, recurată în acest dosar, a fost schimbată durata contractului de management, fără a se solicita acest lucru. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt fondate, pentru aspectele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Motivul de recurs referitor la greșita respingere a excepției lipsei procedurii prealabile a cererii de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este nefondat. În raport de declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 105/2009, acțiunea reclamantei-intimate trebuie privită prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, chiar dacă în cuprinsul cererii nu s-au invocat în mod expres dispozițiile art. 9 alin. (4), iar acțiunea a fost introdusă anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I. Ar fi excesiv să se solicite îndeplinirea în speță a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, deși O.U.G. nr. 105/2009 invocată de reclamantă ca fiind actul care i-a vătămat drepturile, a fost declarată neconstituțională. 1.2. Motivul de recurs ce privește greșita respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei pentru anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este, de asemenea, nefondat. Împrejurarea calificării deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 ca producătoare de efecte juridice pentru reclamantă și a constatării caracterului vătămător al acesteia, ține de analiza fondului cauzei și a motivelor de recurs formulate pe fondul pricinii, astfel încât va fi analizată în cadrul acestor motive de recurs. Interesul personal al reclamantei există, însă prin recursurile declarate se invocă lipsa unui interes legitim privat ce poate fi invocat de cel vătămat ce se analizează numai odată cu fondul cauzei. 1.3. Motivele de recurs referitoare la fondul cauzei sunt fondate. 1.3.1. Astfel, se reține că intimata-reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă anularea deciziei nr. 1269/2009 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009, precum reintegrarea pe postul de director economic la Direcția Silvică Gorj plata diferenței de drepturi salariale și plata de daune morale în sumă de 20.000 RON. 1.3.2. Prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 s-a desființat funcția de conducere de director coordonator adjunct – domeniul economic, ocupată de reclamantă, s-a modificat contractul de management din 17 iunie 2009 și și-a încetat aplicabilitatea Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17 iunie 2009 prin care reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct. 1.3.3. Prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 intimatul-pârât C.I. a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post. 1.3.4. Intimata-reclamantă a renunțat la capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 astfel încât actul administrativ își produce efectele dispuse, respectiv: desființarea funcției de conducere de director coordonator adjunct; modificarea contractului de management și încetarea aplicabilității ordinului nr. 1589/2009 prin care reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct, în baza O.U.G. nr. 37/2009. Încetarea aplicabilității ordinului nr. 1589/2009 a determinat firesc, eliberarea din funcție a reclamantei, chiar dacă actul nu a folosit în mod expres noțiunea „eliberare din funcție”. Intenția autorității a fost clar exprimată și în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia a fost numită reclamanta pe funcția de director coordonator adjunct. Reclamanta a renunțat să atace Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009, astfel încât nu mai poate pretinde analizarea legalității acestui act astfel cum a procedat judecătorul fondului. 1.3.5. O altă greșeală săvârșită de instanța de fond este aceea a neanalizării efectelor deciziilor Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. Astfel, ambele ordonanțe de urgență au fost declarate neconstituționale. Actele de numire în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum este și cazul reclamantei, nu mai au suport juridic. Din acest motiv, reclamanta nu poate pretinde reîncadrarea într-o funcție care nu mai există, iar actul normativ în temeiul căruia s-a produs numirea în funcție a fost declarat neconstituțional. Reclamanta nu poate obține nici despăgubiri materiale sau morale, întrucât ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 este în vigoare, nu a fost anulat de o instanță judecătorească. 1.3.6. În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 prin care intimatul-pârât a fost numit în funcția de director economic al Direcției Silvice Gorj, cu delegație, pe perioadă determinată, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post se constată că reclamanta nu are un drept vătămat propriu sau un interes legitim privat pentru a putea introduce în instanță o asemenea cerere. Lipsa dreptului vătămat rezultă din faptul că reclamanta nu a fost numită în funcția de director economic, iar recurenta nu avea obligația să o numească în această funcție. Lipsa interesului legitim privat rezidă din imposibilitatea invocării de către reclamantă a unui drept subiectiv viitor și previzibil în legătură cu postul de director economic. 2. Față de aceste, fiind întrunite motivele de recurs analizate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.