ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și apărările pârâților Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2009, reclamantul S.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (reorganizat la data soluționării recursului ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în temeiul O.U.G. nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.”) , să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de director coordonator adjunct al Unității Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj începând cu data de 28 mai 2009, în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1427 din 28 mai 2009 și ca urmare a încheierii contractului de management nr. 90/D.A.D.R. din 28 mai 2009. La data de 12 octombrie 2009, a fost comunicat la sediul instituției Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 2389 din 09 octombrie 2009, prin care i-a fost acordat preaviz de 15 zile, urmând ca, la expirarea perioadei respective, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1427 din 28 mai 2009 și contractul de management.

Susține reclamantul că acest ultim ordin este nelegal, fiind emis fără indicarea motivelor de fapt ale măsurii dispuse, cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la procedura instituită de lege în cazul încetării contractului de management, fără să beneficieze de o altă ofertă de trecere în altă funcție, ceea ce are drept consecință deprecierea gravă a situației sale financiare. În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus plângerea prealabilă, Ordinul nr. 1427 din 28 mai 2009, contractul de management nr. 90/ D.A.D.R. din 28 mai 2009, Ordinul nr. 2389 din 09 octombrie 2009, certificate de concediu medical. Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, față de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 90/2001, solicitând respingerea acțiunii față de acest pârât.

Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că ordinul, a cărui suspendare s-a solicitat, a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, conform cărora a fost desființat postul de director coordonator adjunct al Unității Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj. Așa fiind, ordinul contestat întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă în baza atribuțiilor sale, iar simpla contestare a acestuia nu este de natură a constitui prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 43 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei și a respins acțiunea față de pârâtul ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Examinând cu prioritate, în condițiile art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâtul M.A.D.R., Curtea a reținut că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a reținut că, prin înscrisurile depuse la filele 10-18 din dosar, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, instanța a avut în vedere obiectul acțiunii și dispozițiile art. 46 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor și ale art. 7 din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 2389 din 09 octombrie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de director coordonator adjunct al Unității Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj, la data expirării termenului de preaviz, ordin emis în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 105/2009. Sub aspectul condiției referitoare la existența unui caz bine justificat, analizând sumar prevederile ordinului contestat, instanța a reținut că îndoiala puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat derivă din împrejurarea că actul a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009. Sub aspectul condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că, în urma punerii în executare a ordinului contestat, funcționarul public este lipsit de plata drepturilor salariale și îi sunt afectate imaginea și prestigiului profesional. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare apărarea referitoare la faptul că cererea de suspendare este lipsită de obiect, atâta timp cât actul de eliberare din funcție a reclamantului a ajuns la termen anterior introducerii acțiunii și pronunțării hotărârii atacate, în condițiile în care, raportat la prevederile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, procedura de suspendare a executării vizează doar actele administrative cu executare succesivă, iar nu și pe cele cu executare dintr-o dată.

Pe fond, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite cmulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât condiția referitoare la existența unui caz bine justificat comportă discuții juridice, iar condiția referitoare la producerea unei pagube iminente nu poate fi reținută deoarece lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de conducere nu îi produce o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, atâta timp cât, în eventualitatea anulării actului de către instanță, pe calea acțiunii directe, se poate dispune acordarea drepturilor bănești de care petentul a fost lipsit. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de pârâtul M.A.D.R., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât în sensul că cererea de suspendare a executării ar fi lipsită de obiect, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu fac distincție între actele administrative cu executare uno ictu și actele administrative cu executare succesivă, iar legea trebuie să fie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, fiind astfel admisibilă cererea de suspendare a executării Ordinului contestate în prezenta cauză. A accepta teoria recurentului-pârât echivalează cu lipsirea de efecte juridice a normei cuprinse la art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privința tuturor actelor administrative cu executare uno ictu, care reprezintă de altfel regula în materie, excepția fiind reprezentată de actele administrative cu caracter normativ.

Este de reținut și faptul că ține de esența instituției juridice a suspendării executării actului administrativ tocmai posibilitatea conferită persoanei vătămate de a obține întreruperea vremelnică a efectelor juridice ale actului contestat, ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu a actului. Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Este necontestat faptul că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Unității Fitosanitare din cadrul D.A.D.R. Dolj începând cu data de 28 mai 2009, în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1427 din 28 mai 2009 și ca urmare a încheierii contractului de management nr. 90/D.A.D.R.

din 28 mai 2009, și i-a fost acordat preaviz în vederea eliberării din funcție, prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr.2389/09 octombrie 2009, emis în temeiul art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”.

Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G.

nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii. Caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice asemenea act este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009. În situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs reține că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.43 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.