ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 16 iunie 2010 reclamantul C.Ș., a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea Ordinului 671 din 03 iunie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înregistrat la D.A.D.R. Dolj sub nr. 3605 din 07 iunie 2010, ordin prin care s-a dispus încetarea Ordinului de numire nr. 1427/2009 și contractului de management încheiat intre Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și reclamant. Cererea a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1427/2009 a fost numit în funcția de Director coordonator adjunct domeniul Unității Fitosanitare în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj.

Prin Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a dispus încetarea ordinului de numire nr. 1427 din 28 mai 2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractului de management nr. 90 din 28 mai 2009, încheiat între reclamant și pârâtă. Acest ordin a fost suspendat prin decizia nr. 43 din 01 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul 2780/54/2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. De asemenea, contestația prin care s-a solicitat anularea acestui ordin a fost admisă prin decizia nr. 58 din 08 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul 138/54/2010. Luând act de decizia de suspendare a Curții de Apel Craiova, pârâta la rândul ei prin Ordinul 97/1103.2010 a dispus suspendarea Ordinului 2389/2009.

În perioada de suspendare, pârâta a emis un nou Ordin, respectiv 671/2010 prin care s-a dispus același lucru, încetarea Ordinului de numire 1427/2009 și a contractului de management încheiat între reclamant și pârâți. Astfel, a afirmat reclamantul că pârâtele au emis un nou act administrativ ca și cel suspendat și pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul 671/2010 este suspendat de drept.

La data de 02 iulie 2010 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii în principal ca fiind lipsită de obicei și pe fond ca neîntemeiată iar pe cale reconvențională, admiterea cererii și constatarea încetării de drept nr. 671 din 03 iunie 2010. Prin sentința nr. 336 din 2 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.Ș., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A constatat suspendat de drept Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a dispus formarea unui nou dosar în vederea soluționării acesteia conform art. 99 alin. (4) din Regulamentului de ordine interioară. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a dispus încetarea Ordinului de numire nr. 1427 din 28 mai 2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractului de management nr. 90 din 28 mai 2009, încheiat între reclamant și pârâtă. Reclamantul a solicitat în instanță suspendarea executării ordinului mai sus menționat iar prin sentința nr. 43 din 1 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2780/54/2009 Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea executării Ordinului 2389 din 09 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

- La data de 03 iunie 2010 pârâtul a emis Ordinul nr. 671 prin care a dispus din nou, similar celor dispuse prin Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009, încetarea de drept a ordinului de numire nr. 1427/2009 și a contractului de management încheiat între ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și reclamant. În acest context faptic, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.

Dat fiind că, Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 și Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010 sunt similare din punct de vedere al conținutului și efectelor pe care le produc, dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 sunt pe deplin incidente în speță, astfel că a concluzionat prima instanță că se impune a se constata suspendarea de drept a Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2010. A mai apreciat Curtea de apel că iti pot fi reținute ca întemeiate excepțiile invocate de pârât privind lipsa de obiect și de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri pentru următoarele considerente: Astfel, obiectul cererii reclamantului, există, este determinat, licit și posibil, fiind constituit de Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010. De asemenea, față de cele mai sus prezentate este evident că reclamantul are interes în a se prevala de suspendarea de drept a Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2010 în vederea menținerii efectelor sentinței nr. 43 din 1 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2780/54/2009 de Curtea de Apel Craiova până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

În final, a reținut prima instanță că argumentele aduse de pârât în argumentarea excepțiilor mai sus arătate, constituie în fapt, argumente de fond aduse în susținerea cererii reconvenționale prin care se solicită constatarea încetării de drept a Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2010. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține în esență următoarele: - instanța de fond a ignorat rolul activ reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și obligația ce-i incumbă potrivit dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ., hotărârea nearătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței; - prima instanță trebuia să țină cont de Decizia Curții Constituționale nr. 414 din 14 aprilie 2010 prin care s-a stabilit că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, ipoteză în care se încadra și Ordinul nr. 1427 din 28 mai 2009 al M.A.D.R. de numire în funcția de director coordonator adjunct a reclamantului. În mod greșit prima instanță a apreciat că sunt incidente în speță dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în realitate cele două ordine neavând același conținut. Se afirmă astfel, că, în timp ce prin Ordinul nr. 2389 din 09 octombrie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de director coordonator adjunct, urmare a apariției O.U.G.

nr. 105/2009, prin Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010 s-a dispus încetarea de drept a ordinului de numire în temeiul dispozițiilor Deciziei nr. 414/2010 a Curții Constituționale. În final, se critică sentința instanței de fond din perspectiva neîndeplinirii condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat să se constate suspendarea de drept a executării Ordinului nr. 671 din 3 iunie 2010 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus încetarea de drept a Ordinului de numire nr. 1427/2009 și contractul de management încheiat între ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și reclamant, în temeiul Deciziilor Curții Constituționale nr. 1257/2009, 1629/2009 și 414/2010. În ceea ce privește primul motiv de recurs privind lipsa de obiect a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, instanța de recurs apreciază că acesta este nefondat, întrucât actul administrativ a produs efecte juridice de la momentul emiterii acestuia.

Argumentele aduse de recurentul-reclamant nu pot fi cercetate decât de instanța învestită cu soluționare acțiunii în anularea acestui ordin. În ceea ce privește criticile formulate pe aspectul nemotivării hotărârii atacate, Înalta Curte constată că sunt nefondate, deoarece din conținutul sentinței atacate rezultă că prima instanță a analizat mai întâi situația de fapt, în mod detaliat, iar ulterior a aplicat textele legale pe care le-a apreciat incidente speței, respectiv art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a rezultat o motivare amplă în fapt și în drept a soluției pronunțate. Referitor la afirmația recurentei în sensul că prima instanță a ignorat Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010, se reține că, în raport de petitul acțiunii, respectiv constatarea suspendării de drept a executării Ordinului 671/2010, această decizie nu prezenta relevanță, ea urmând a fi analizată în cadrul acțiunii privind anularea Ordinului de eliberare din funcție.

Motivul de recurs privind neîndeplinirea condițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 pentru a se constata suspendarea de drept este, de asemenea, nefondat.

Astfel, conținutul celor două ordine succesive privind încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1427/2009 de numire a reclamantului în funcția de director coordonator adjunct, trebuie analizat din perspectiva efectelor pe care le produce, având în vedere că dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu folosește sintagma „același conținut", ci „un nou act administrativ ca și cel suspendat". Prin urmare, atâta vreme cât finalitatea ambelor ordine este aceea de eliberare din funcție a reclamantului, iar primul Ordin emis în acest sens, respectiv Ordinul nr. 2389 din 09 octombrie 2009 a fost suspendat de la executare de către instanța de judecată, emiterea celui de-al doilea ordin cu aceleași efecte juridice, încalcă practic hotărârea judecătorească de suspendare a executării măsurii eliberării din funcție.

Acesta a fost, de altfel și scopul legiuitorului atunci când a reglementat cazul suspendării de drept a executării unui act administrativ, pentru a se evita un eventual abuz din partea autorității, prin eludarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești prin care s-a pronunțat suspendarea. Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, apreciind întemeiată cererea reclamantului. În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât în legătură cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că analizarea acestora nu prezintă nicio relevanță în speță, având în vedere obiectul acțiunii, precum și faptul că prin hotărârea atacată nu s-a dispus suspendarea executării actului în condițiile art. 14 alin. (1) din legea menționată, ci s-a constatat suspendarea de drept a executării în temeiul art. 14 alin. (5), pentru considerente arătate anterior.

În concluzie, Înalta Curte, constată că toate criticile formulate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței nr. 336 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2010.