ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 16 iunie 2010

reclamantul C.Ș., a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea Ordinului

671 din 03 iunie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

înregistrat la D.A.D.R. Dolj sub nr. 3605 din 07 iunie 2010, ordin prin care

s-a dispus încetarea Ordinului de numire nr. 1427/2009 și contractului de

management încheiat intre Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și

reclamant.

Cererea a

fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1427/2009 a fost numit în

funcția de Director coordonator adjunct domeniul Unității Fitosanitare în

cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj.

Prin

Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale s-a dispus încetarea ordinului de numire nr. 1427 din 28 mai 2009 al

ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractului de

management nr. 90 din 28 mai 2009, încheiat între reclamant și pârâtă.

Acest

ordin a fost suspendat prin decizia nr. 43 din 01 februarie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul 2780/54/2009, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

De asemenea,

contestația prin care s-a solicitat anularea acestui ordin a fost admisă prin decizia

nr. 58 din 08 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul

138/54/2010.

Luând act

de decizia de suspendare a Curții de Apel Craiova, pârâta la rândul ei prin

Ordinul 97/1103.2010 a dispus suspendarea Ordinului 2389/2009.

În

perioada de suspendare, pârâta a emis un nou Ordin, respectiv 671/2010 prin

care s-a dispus același lucru, încetarea Ordinului de numire 1427/2009 și a

contractului de management încheiat între reclamant și pârâți.

Astfel, a

afirmat reclamantul că pârâtele au emis un nou act administrativ ca și cel

suspendat și pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 14

alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul 671/2010 este suspendat de drept.

La data de

02 iulie 2010 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii în principal

ca fiind lipsită de obicei și pe fond ca neîntemeiată iar pe cale

reconvențională, admiterea cererii și constatarea încetării de drept nr. 671

din 03 iunie 2010.

Prin

sentința nr. 336 din 2 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.Ș., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministrul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A

constatat suspendat de drept Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010 emis de

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A disjuns

cererea reconvențională formulată de pârâtul Ministrul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și a dispus formarea unui nou dosar în vederea soluționării

acesteia conform art. 99 alin. (4) din Regulamentului de ordine interioară.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale s-a dispus încetarea Ordinului de numire nr. 1427 din 28 mai 2009 al

ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractului de

management nr. 90 din 28 mai 2009, încheiat între reclamant și pârâtă.

Reclamantul

a solicitat în instanță suspendarea executării ordinului mai sus menționat iar

prin sentința nr. 43 din 1 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr.

2780/54/2009 Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea executării Ordinului

2389 din 09 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

- La data

de 03 iunie 2010 pârâtul a emis Ordinul nr. 671 prin care a dispus din nou,

similar celor dispuse prin Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009, încetarea de

drept a ordinului de numire nr. 1427/2009 și a contractului de management

încheiat între ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și reclamant.

În acest

context faptic, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în ipoteza în care se emite un nou

act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță,

acesta este suspendat de drept.

Dat fiind

că, Ordinul 2389 din 09 octombrie 2009 și Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010

sunt similare din punct de vedere al conținutului și efectelor pe care le

produc, dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 sunt pe deplin

incidente în speță, astfel că a concluzionat prima instanță că se impune a se

constata suspendarea de drept a Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2010.

A mai

apreciat Curtea de apel că iti pot fi reținute ca întemeiate excepțiile

invocate de pârât privind lipsa de obiect și de interes a reclamantului în

promovarea prezentei cereri pentru următoarele considerente:

Astfel,

obiectul cererii reclamantului, există, este determinat, licit și posibil,

fiind constituit de Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010.

De

asemenea, față de cele mai sus prezentate este evident că reclamantul are

interes în a se prevala de suspendarea de drept a Ordinului nr. 671 din 03

iunie 2010 în vederea menținerii efectelor sentinței nr. 43 din 1 februarie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 2780/54/2009 de Curtea de Apel Craiova până la

soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

În final,

a reținut prima instanță că argumentele aduse de pârât în argumentarea

excepțiilor mai sus arătate, constituie în fapt, argumente de fond aduse în

susținerea cererii reconvenționale prin care se solicită constatarea încetării

de drept a Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2010.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prin

motivele de recurs, recurentul-pârât susține în esență următoarele:

- instanța

de fond a ignorat rolul activ reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

și obligația ce-i incumbă potrivit dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.,

hotărârea nearătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței;

- prima

instanță trebuia să țină cont de Decizia Curții Constituționale nr. 414 din 14

aprilie 2010 prin care s-a stabilit că lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente

emise în temeiul acestora, ipoteză în care se încadra și Ordinul nr. 1427 din

28 mai 2009 al M.A.D.R. de numire în funcția de director coordonator adjunct a reclamantului.

În mod

greșit prima instanță a apreciat că sunt incidente în speță dispozițiile art.

14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în realitate cele două ordine neavând

același conținut. Se afirmă astfel, că, în timp ce prin Ordinul nr. 2389 din 09

octombrie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de

director coordonator adjunct, urmare a apariției O.U.G. nr. 105/2009, prin

Ordinul nr. 671 din 03 iunie 2010 s-a dispus încetarea de drept a ordinului de

numire în temeiul dispozițiilor Deciziei nr. 414/2010 a Curții Constituționale.

În final,

se critică sentința instanței de fond din perspectiva neîndeplinirii

condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Recursul

este nefondat.

Înalta

Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că

recursul este nefondat.

Prin

acțiunea formulată s-a solicitat să se constate suspendarea de drept a

executării Ordinului nr. 671 din 3 iunie 2010 emis de Ministrul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus încetarea de drept a

Ordinului de numire nr. 1427/2009 și contractul de management încheiat între

ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și reclamant, în temeiul Deciziilor

Curții Constituționale nr. 1257/2009, 1629/2009 și 414/2010.

În ceea ce

privește primul motiv de recurs privind lipsa de obiect a cererii de suspendare

a executării Ordinului nr. 671 din 03 iunie 2009 emis de ministrul agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale, instanța de recurs apreciază că acesta este

nefondat, întrucât actul administrativ a produs efecte juridice de la momentul

emiterii acestuia. Argumentele aduse de recurentul-reclamant nu pot fi

cercetate decât de instanța învestită cu soluționare acțiunii în anularea

acestui ordin.

În ceea ce

privește criticile formulate pe aspectul nemotivării hotărârii atacate, Înalta

Curte constată că sunt nefondate, deoarece din conținutul sentinței atacate

rezultă că prima instanță a analizat mai întâi situația de fapt, în mod

detaliat, iar ulterior a aplicat textele legale pe care le-a apreciat incidente

speței, respectiv art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a

rezultat o motivare amplă în fapt și în drept a soluției pronunțate.

Referitor

la afirmația recurentei în sensul că prima instanță a ignorat Decizia Curții

Constituționale nr. 414/2010, se reține că, în raport de petitul acțiunii,

respectiv constatarea suspendării de drept a executării Ordinului 671/2010,

această decizie nu prezenta relevanță, ea urmând a fi analizată în cadrul

acțiunii privind anularea Ordinului de eliberare din funcție.

Motivul de

recurs privind neîndeplinirea condițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr.

554/2004 pentru a se constata suspendarea de drept este, de asemenea, nefondat.

Astfel,

conținutul celor două ordine succesive privind încetarea aplicabilității

Ordinului nr. 1427/2009 de numire a reclamantului în funcția de director

coordonator adjunct, trebuie analizat din perspectiva efectelor pe care le

produce, având în vedere că dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr.

554/2004 nu folosește sintagma „același conținut", ci „un nou act

administrativ ca și cel suspendat". Prin urmare, atâta vreme cât

finalitatea ambelor ordine este aceea de eliberare din funcție a reclamantului,

iar primul Ordin emis în acest sens, respectiv Ordinul nr. 2389 din 09

octombrie 2009 a fost suspendat de la executare de către instanța de judecată,

emiterea celui de-al doilea ordin cu aceleași efecte juridice, încalcă practic

hotărârea judecătorească de suspendare a executării măsurii eliberării din

funcție.

Acesta a

fost, de altfel și scopul legiuitorului atunci când a reglementat cazul

suspendării de drept a executării unui act administrativ, pentru a se evita un

eventual abuz din partea autorității, prin eludarea dispozițiilor hotărârilor

judecătorești prin care s-a pronunțat suspendarea.

Prin

urmare, în mod corect prima instanță a constatat incidența în speță a

dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, apreciind întemeiată

cererea reclamantului.

În ceea ce

privește susținerile recurentului-pârât în legătură cu îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că

analizarea acestora nu prezintă nicio relevanță în speță, având în vedere

obiectul acțiunii, precum și faptul că prin hotărârea atacată nu s-a dispus

suspendarea executării actului în condițiile art. 14 alin. (1) din legea

menționată, ci s-a constatat suspendarea de drept a executării în temeiul art.

14 alin. (5), pentru considerente arătate anterior.

În

concluzie, Înalta Curte, constată că toate criticile formulate de

recurentul-pârât sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva

sentinței nr. 336 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2010.