ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5686/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, suspendarea ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin care i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea acestei perioade să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și contractul de management din 28 mai 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 28 mai 2009 a fost numită în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Olt, prin ordinul nr. 1196 emis de către pârât, la aceeași dată fiind încheiat și un contract de management pe o perioadă de un an.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, întrucât actul administrativ a cărui suspendare se solicită și-a produs efectele, fiind cu executare imediată, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că postul deținut de către reclamantă a fost desființat. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 106 din 05 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și, în consecință, a suspendat executarea ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009 emis de către pârât, până la pronunțarea instanței de fond, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: 3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Cu privire la excepțiile invocate În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, prima instanță a reținut că nu este întemeiată, întrucât actul a cărei suspendare se solicită se încadrează în situația prevăzută de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, astfel că este susceptibil de suspendare. Referitor la îndeplinirea procedurii prealabile, a reținut că reclamanta a făcut această dovadă, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât și a atacării actului administrativ a cărui suspendare se solicită la instanță. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prima instanță a reținut că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se justifică prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat, pentru că nu cuprinde motivele pentru care încetează aplicabilitatea contractului de management și ordinului anterior de numire în funcție a reclamantei, în plus, invocându-se și nelegalități în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării actului administrativ atacat și pentru prevenirea unei pagube iminente care ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului de 1 an a contractului de management încheiat de către reclamantă, cu consecințe practice negative atât pentru buna funcționare a instituției publice unde aceasta își îndeplinea activitatea, cât și pe plan financiar personal.

4. Recursul exercitat de pârâtă Împotriva aceastei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că prima instanță a ignorat principiile de drept care guvernează aplicarea legii civile în timp, respectiv principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile. În acest context, a arătat că hotărârea atacată este lipsită de finalitate întrucât de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță județeană, calitatea de autoritate publică a fost preluată de Consiliul Județean Olt, cu consecința dobândirii calității procesuale de pârât în prezenta cauză.

Potrivit acestui act normativ camerele agricole județene, sunt instituții publice descentralizate în subordinea Consiliului Județean și în coordonarea tehnico-metodologică a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, finanțate din venituri proprii și subvenționate de la bugetul de stat. Cum efectul subrogației îl constituie transmiterea calității procesuale, în speță legea, ce nu depinde de voința părților, ci efectiv de voința legiuitorului, în mod nelegal prima instanță a instituit în sarcina ministerului o serie de obligații față de reclamantă. Totodată, recurentul a reiterat excepția lipsei de obiect, invocată la instanța de fond, motivat de faptul că actul atacat și-a produs efectele, iar repunerea reclamantei în funcția deținută ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la adata emiterii lui, așa încât se bucură de prezumția de legalitate, iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este ordinul nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin care intimatei-reclamante i-a fost acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 03 decembrie 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009, de numire în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Olt și contractul de management încheiat la aceeași dată. Ordinul a fost emis în temeiul art. 4 și 14 din O.U.G. nr. 105/2009 și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.

Hotărârea instanței de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menționat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condițiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive În cadrul litigiilor de contencios administrativ, ca regulă generală, autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat are calitate procesuală pasivă, cu toate consecințele juridice ce decurg din această poziție procesuală.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, calitatea procesuală pasivă a acestuia nefiind afectată de dispozițiile H.G. nr. 1609/2009, invocate de către recurent. 1.2. Motivul de recurs referitor la lipsa de obiect a cererii Suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice.

Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conținut. Așadar, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip. 1.3. Motivul de recurs privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ș) a aceluiași articol, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În acord cu hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, reținând, pe de o parte, existența unei aparențe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât O.U.G.

nr. 105/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal și, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatei-reclamante, care a fost eliberată din funcția publică de conducere, fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 106 din 05 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2010.