ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5686/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, suspendarea ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin

care i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea

acestei perioade să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009

al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și contractul

de management din 28 mai 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 28 mai 2009 a fost numită în funcția de director

coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Olt, prin ordinul

nr. 1196 emis de către pârât, la aceeași dată fiind încheiat și un contract de management

pe o perioadă de un an.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, întrucât

actul administrativ a cărui suspendare se solicită și-a produs efectele, fiind cu

executare imediată, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă, având în vedere că nu s-a

făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că postul deținut

de către reclamantă a fost desființat.

Prin sentința nr. 106

din 05 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și, în consecință, a suspendat executarea

ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009 emis de către pârât, până la pronunțarea

instanței de fond, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

de drept care au format convingerea primei instanțe

Cu privire la excepțiile

invocate

În ceea ce privește excepția

lipsei de obiect a cererii, prima instanță a reținut că nu este întemeiată, întrucât

actul a cărei suspendare se solicită se încadrează în situația prevăzută de

art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, astfel că este susceptibil de suspendare.

Referitor la îndeplinirea

procedurii prealabile, a reținut că reclamanta a făcut această dovadă, potrivit

art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât și a atacării actului administrativ a cărui suspendare

se solicită la instanță.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că reclamanta

a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente.

Prima instanță a reținut

că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se justifică prin

existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului atacat, pentru că nu cuprinde motivele pentru care încetează

aplicabilitatea contractului de management și ordinului anterior de numire în funcție

a reclamantei, în plus, invocându-se și nelegalități în raport cu actul normativ

care a stat la baza adoptării actului administrativ atacat și pentru prevenirea

unei pagube iminente care ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului

de 1 an a contractului de management încheiat de către reclamantă, cu consecințe

practice negative atât pentru buna funcționare a instituției publice unde aceasta

își îndeplinea activitatea, cât și pe plan financiar personal.

de pârâtă

Împotriva aceastei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul a susținut că prima instanță a ignorat principiile de drept care guvernează

aplicarea legii civile în timp, respectiv principiul neretroactivității legii civile

noi și principiul aplicării imediate a legii civile.

În acest context, a arătat

că hotărârea atacată este lipsită de finalitate întrucât de la data intrării în

vigoare a H.G. nr. 1609/2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin

reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță județeană, calitatea de autoritate

publică a fost preluată de Consiliul Județean Olt, cu consecința dobândirii calității

procesuale de pârât în prezenta cauză. Potrivit acestui act normativ camerele agricole

județene, sunt instituții publice descentralizate în subordinea Consiliului Județean

și în coordonarea tehnico-metodologică a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă,

finanțate din venituri proprii și subvenționate de la bugetul de stat.

Cum efectul subrogației

îl constituie transmiterea calității procesuale, în speță legea, ce nu depinde de

voința părților, ci efectiv de voința legiuitorului, în mod nelegal prima instanță

a instituit în sarcina ministerului o serie de obligații față de reclamantă.

Totodată, recurentul a

reiterat excepția lipsei de obiect, invocată la instanța de fond, motivat de faptul

că actul atacat și-a produs efectele, iar repunerea reclamantei în funcția deținută

ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

Cu privire la fondul cauzei,

recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală,

susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009, în vigoare la adata emiterii lui, așa încât se bucură de prezumția

de legalitate, iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs invocate

Actul administrativ a

cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanța de fond în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004 este ordinul nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin

care intimatei-reclamante i-a fost acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, începând

cu data de 03 decembrie 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze

aplicabilitatea ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009, de numire în funcția de director

coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Olt și contractul

de management încheiat la aceeași dată.

Ordinul a fost emis în

temeiul art. 4 și 14 din O.U.G. nr. 105/2009 și art. 65 alin. (1) din Legea nr.

53/2003 – C. muncii.

Hotărârea instanței de

apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor textului de lege

menționat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condițiilor

cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine

justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește criticile

formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Motivul de recurs

privind lipsa calității procesuale pasive

În cadrul litigiilor de

contencios administrativ, ca regulă generală, autoritatea publică emitentă a actului

administrativ contestat are calitate procesuală pasivă, cu toate consecințele juridice

ce decurg din această poziție procesuală.

Prin urmare, în raport

de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod

corect prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu emitentul actului

administrativ contestat, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

calitatea procesuală pasivă a acestuia nefiind afectată de dispozițiile H.G.

nr. 1609/2009, invocate de către recurent.

1.2. Motivul de recurs

referitor la lipsa de obiect a cererii

Suspendarea executării

actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime

ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz,

a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice.

Conform unei reguli de

interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie

interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei

de conținut.

Așadar, prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul lipsei

de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu,

interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a

normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative

o constituie cele de acest tip.

1.3.

Motivul de recurs privind

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

Suspendarea executării

actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat

este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit

lit. ș) a aceluiași articol, constă în prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public.

În acord cu hotărârea

instanței de fond, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții,

reținând, pe de o parte, existența unei aparențe de nelegalitate a ordinului contestat,

întrucât O.U.G. nr. 105/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat,

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a

Curții Constituționale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său

legal și, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatei-reclamante, care a fost

eliberată din funcția publică de conducere, fiind astfel lipsită de drepturile salariale

în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior,

nu mai subzistă prezumția de legalitate.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 106 din 05 martie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.