ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4516/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.B. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună obligarea acestora la plata sumei de 2.946.310,2 RON, reprezentând contravaloarea compensațiilor bănești ce trebuiau acordate proprietarilor ce dețin păduri cu funcții speciale de protecție. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 4435,67 ha, teren cu vegetație forestieră în baza procesului-verbal de punere în posesie din 19 decembrie 2006 și a titlului de proprietate eliberat la 18 ianuarie 2007 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Gorj.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința din 17 decembrie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că pentru perioada 10 martie 2008 reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a solicitat aceste compensații astfel că este inadmisibil a le solicita direct în instanță. Pentru perioada 5 ianuarie-mai 2009, s-a reținut că nu există la dosar dovada solicitării compensațiilor, fiind, de asemenea, inadmisibil să fie cerute direct în instanța. Cât privește procedura prealabilă, s-a reținut că vizează existența unei cereri având ca obiect acordarea compensației iar nu contestația în fața organului emitent a refuzului autorității pârâte.

Referitor la acțiunea introdusă împotriva Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor s-a reținut că trebuie respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta O.B., în termen, motivat și legal timbrat, motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivele de recurs se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii.

Se arată că în raport de obiect, contestare refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei-recurente de acordare a compensațiilor pentru lipa de folosință a pădurilor protejate, în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 554/2004 și apreciat în mod eronat în ceea ce privește existența calității pasive a Ministerului Mediului și a Ministerului Finanțelor. Aceasta deoarece acțiunea reclamantei a fost formulată în termen, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară procedura prealabilă, iar în raport de obiect și de dispozițiile O.U.G.

nr. 115/2009 și de dispozițiile H.G. nr. 1635/2009 calitate procesuală pasivă are Ministerul Mediului și Pădurilor. Pe fond se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. La dosar intimatul-pârât Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat. Soluția de respingere a acțiunii este nelegală și este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 554/2004 inclusiv în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a intimatului Ministerul Mediului și Pădurilor.

Deși din dispozitivul hotărârii atacate, în mod greșit nu rezultă soluționarea cauzei în baza unei excepții sau pe fond, Curtea, din cuprinsul considerentelor care au fost criticate și în motivele de recurs constată că instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere pe excepție și fără a cerceta fondul cauzei pe trei motive: inadmisibilitatea pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și Pădurilor și Ministerului Finanțelor.

Curtea apreciază că toate excepțiile reținute de instanța de fond nu sunt fondate, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește cadrul procesual intimatul Ministerul Mediului având calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acțiunii constatare drept de acordare a compensațiilor pentru lipsa de folosință a pădurilor protejate. În raport de obiect contestare refuz nejustificat de soluționare a cererii privind un drept recunoscut de lege, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă prealabilă fiind necesară pentru contestarea unui act administrativ unilateral tipic și nu în cazul unui act administrativ asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește tardivitatea formulării acțiunii aceasta este formulată în termen. Recurenta a depus în perioada 10 septembrie 2007-19 februarie 2009 sesizări la ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, Guvernul României sau Direcția Silvică Gorj în care solicită acordare de compensații. Cele sesizate nu au primit o rezolvare în sensul soluționării exprese în sensul respingerii sau admiterii cererii, autoritățile declinându-și reciproc competența de rezolvare în raport de diferitele acte normative aplicabile. Curtea apreciază că în raport de adresa din 5 ianuarie 2009 și față de demersurile anterioare, acțiunea reclamantei depusă la o instanță necompetentă la 5 iunie 2009 este formal în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cadrul procesual, în cauză are calitatea procesuală pasivă Ministerului Mediului și Pădurilor autorității care în baza O.U.G. nr. 115/2009 și H.G. nr. 1635/2009 a preluat toate drepturile și obligațiile decurgând din actele normative privind pădurile. Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluția de respingere a acțiunii în raport de excepțiile reținute în considerente este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se verifica pe fond dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile existenței unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.B. împotriva sentinței nr. 608 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.