ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2012

Reclamantul D.D. a chemat în judecată Regia Națională a Pădurilor Romsilva, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, emisă de aceasta, precum și suspendarea deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este Directorul Direcției Silvice Giurgiu, în subordinea pârâtei, și că la data de 18 octombrie 2010, prin decizia contestată, s-a dispus”trecerea” sa pe o perioadă de 6 luni, din funcția de director al Direcției Silvice Giurgiu, în funcția de șef ocol la Ocolul Silvic Giurgiu. Reclamantul arată că măsura luată este o retrogradare în funcție și că, pentru o atare sancțiune disciplinară, nu s-a urmat procedura prescrisă de lege.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 961 din 9 februarie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamant în sensul anulării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, emise de pârâtă, și a suspendării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 10,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut nelegalitatea măsurii de trecere temporară a reclamantului pe altă funcție, respectiv șef al Ocolului Silvic Giurgiu. Astfel, reține instanța, din cuprinsul deciziei de mutare nu reiese că măsura ar fi fost dispusă urmare a faptului că reclamantul nu s-ar fi conformat măsurilor dispuse prin raportul de control nr. 5589 din 5 iulie 2010, în condițiile în care prin acest raport nu s-a stabilit în sarcina sa niciun fel de obligații, ci în sarcina Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Pe de altă parte, esențială în cauză este rațiunea reală a mutării temporare a reclamantului. Or, din această perspectivă, nu reiese în niciun fel că mutarea s-ar fi impus tocmai pentru ca reclamantul să remedieze neregulile constatate. Împotriva acesteia sentințe, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc. civ., Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a formulat cerere de revizuire numai în ceea ce privește măsura suspendării executării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010. În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că, sub aspectul menționat, Sentința nr. 961 din 9 februarie 2011 se află în contrarietate cu Sentința nr. 4872 din 3 decembrie 2010, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins o altă cerere de suspendare a executării aceluiași act administrativ, formulată pe cale separată, ce a format obiectul Dosarului nr. 10697/2/2010.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5233 din 20 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimatul D.D. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că atât Sentința civilă nr. 961 din 9 februarie 2011, cât și Sentința civilă nr. 4872 din 3 decembrie 2010, care sunt potrivnice, sunt pronunțate de aceeași instanță astfel că, potrivit art. 323 alin. (2) C.proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței mai mare în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cerea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuenta Regia Naționale a Pădurilor Romsilva. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că rațiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În speță nu se pune problema încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri definitive care dezleagă fondul unui litigiu, hotărârile pretins aflate în contrarietate fiind pronunțate în cadrul a două cereri de suspendare a executării cu temeiuri diferite, una formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe parcursul procedurii prealabile administrative, și cealaltă formulată odată cu învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în anularea actului, conform art. 15 din același act normativ.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, având ca obiect măsuri provizorii, care nu prejudecă fondul acțiunii în contencios administrativ, hotărârile pronunțate în materia suspendării de executare au o putere de lucru judecat relativă, care dăinuie numai atâta timp cât condițiile de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea lor rămân neschimbate. Ținând seama de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva Sentinței nr. 961 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012. Procesat de GGC - DG