ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2012

Reclamantul D.D. a

chemat în judecată Regia Națională a Pădurilor Romsilva, solicitând instanței

ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea Deciziei nr. 595 din 18

octombrie 2010, emisă de aceasta, precum și suspendarea deciziei până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este Directorul Direcției Silvice Giurgiu, în

subordinea pârâtei, și că la data de 18 octombrie 2010, prin decizia

contestată, s-a dispus”trecerea” sa pe o perioadă de 6 luni, din funcția de

director al Direcției Silvice Giurgiu, în funcția de șef ocol la Ocolul Silvic

Giurgiu.

Reclamantul arată că

măsura luată este o retrogradare în funcție și că, pentru o atare sancțiune

disciplinară, nu s-a urmat procedura prescrisă de lege.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 961 din 9 februarie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamant în

sensul anulării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, emise de pârâtă, și a

suspendării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Totodată, a obligat

pârâta să achite reclamantului suma de 10,3 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut nelegalitatea măsurii de trecere temporară

a reclamantului pe altă funcție, respectiv șef al Ocolului Silvic Giurgiu.

Astfel, reține

instanța, din cuprinsul deciziei de mutare nu reiese că măsura ar fi fost

dispusă urmare a faptului că reclamantul nu s-ar fi conformat măsurilor dispuse

prin raportul de control nr. 5589 din 5 iulie 2010, în condițiile în care prin

acest raport nu s-a stabilit în sarcina sa niciun fel de obligații, ci în

sarcina Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Pe de altă parte,

esențială în cauză este rațiunea reală a mutării temporare a reclamantului. Or,

din această perspectivă, nu reiese în niciun fel că mutarea s-ar fi impus

tocmai pentru ca reclamantul să remedieze neregulile constatate.

Împotriva acesteia

sentințe, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc. civ., Regia Națională a Pădurilor

- Romsilva a formulat cerere de revizuire numai în ceea ce privește măsura

suspendării executării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010.

În motivarea cererii

sale, revizuenta a arătat că, sub aspectul menționat, Sentința nr. 961 din 9

februarie 2011 se află în contrarietate cu Sentința nr. 4872 din 3 decembrie

2010, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins o altă cerere de suspendare a executării

aceluiași act administrativ, formulată pe cale separată, ce a format obiectul

Dosarului nr. 10697/2/2010.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 5233 din 20 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței

materiale invocată de intimatul D.D. și a declinat competența de soluționare a cererii

de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că atât Sentința civilă nr. 961 din 9 februarie

2011, cât și Sentința civilă nr. 4872 din 3 decembrie 2010, care sunt

potrivnice, sunt pronunțate de aceeași instanță astfel că, potrivit art. 323

alin. (2) C.proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire revine

instanței mai mare în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cerea în

condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,potrivit căruia dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac

formulate de revizuenta Regia Naționale a Pădurilor Romsilva.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi

aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină

elementele puterii lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu,

pentru că rațiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu,

atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În speță nu se pune

problema încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri definitive care

dezleagă fondul unui litigiu, hotărârile pretins aflate în contrarietate fiind

pronunțate în cadrul a două cereri de suspendare a executării cu temeiuri

diferite, una formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe

parcursul procedurii prealabile administrative, și cealaltă formulată odată cu

învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în anularea

actului, conform art. 15 din același act normativ.

Totodată, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că, având ca obiect măsuri provizorii, care

nu prejudecă fondul acțiunii în contencios administrativ, hotărârile pronunțate

în materia suspendării de executare au o putere de lucru judecat relativă, care

dăinuie numai atâta timp cât condițiile de fapt și de drept avute în vedere la

pronunțarea lor rămân neschimbate.

Ținând seama de

considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva Sentinței

nr. 961 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - DG