ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3268/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4002 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 550 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Silvică Giurgiu, a casat sentința recurată, a admis cererea de suspendare, a suspendat executarea Deciziei nr. x din 25 iulie 2014 a Directorului Direcției Silvice Giurgiu, până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2014.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire intimații Direcția Silvică Giurgiu și Directorul Direcției Silvice Giurgiu, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii de revizuire se arată că hotărârea judecătorească față de care apreciază că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat este decizia civilă nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2013.

Totodată, precizează revizuenții că, în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat invocată în dosar nr. x/2014, prin raportare la sentința nr. 352 din 16 iulie 2014 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București, conform Deciziei nr. 1165 din 26 februarie 2015, pronunțată în dosar nr. x/2014, nu a fost analizată la motivarea Deciziei nr. 4002 din 07 septembrie 2015, înțeleg să invoce dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și față de sentința nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată în dosar nr. x/2014. Arată revizuenții că, față de acest aspect, urmează să își completeze cererea de revizuire în funcție de redactarea Deciziei nr. x din 07 septembrie 2015 a cărei revizuire o solicită în prezenta cauză.

Se arată în cuprinsul cererii de revizuire că decizia civilă nr. 4002 din 07 septembrie 2015 contrazice Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunțată anterior de Curtea de Apel București, întrucât motivele invocate în cererea ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 sunt identice cu cele din dosar nr. x/2013, fața de care anterior instanța s-a pronunțat definitiv.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în opinia revizuenților acestea sunt îndeplinite, deoarece există identitate de părți între cele două cauze, precum și identitate de obiect, respectiv suspendare executare act administrativ.

Apreciază revizuenții că, deși este vorba de două decizii diferite, se poate observa că obiectul acțiunii în dosar nr. x/2014 antamează aceleași probleme de fapt și de drept, care au primit deja o rezolvare prin Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015.

Revizuenții mai arată că argumentele intimatului sunt aceleași în cele două cauze cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, intimatul invocând faptul că măsura mutării nu este prevăzută de O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului Silvic, că măsura mutării este de fapt o sancțiune disciplinară prin pierderea sporului de conducere, că președintele comisiei de disciplină se află în conflict de interese, etc.

Subliniază revizuenții că aceste argumente au fost invocate în dosar nr. x/2013, în care s-a pronunțat Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015 și au fost reluate în dosar nr. x/2014, unde s-a pronunțat Decizia nr. 4002 din 07 septembrie 2015.

Mai mult, tot aceste argumente au fost invocate și în dosar nr. x/2014, având ca obiect suspendarea executării fișei de evaluare nr. 10337 din 28 februarie 2014, hotărârii Comitetului Director al Direcției Silvice Giurgiu nr. 7 din 02 aprilie 2014 și adresei nr. x din 02 aprilie 2014.

Cu privire la cauză, revizuenții apreciază că prin a doua acțiune reclamantul urmărește același scop ca în primul proces, respectiv suspendarea actelor administrative pentru reintegrarea în funcția de șef al ocolului silvic.

Având în vedere cele evidențiate, revizuenții solicită instanței admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 4002 din 07 septembrie 2015 și respingerea cererii de suspendare a actului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta Direcția Silvică Giurgiu, prin director, împotriva deciziei civile nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, prin decizia civilă nr. 6329 din 17 decembrie 2015, a dispus următoarele:

- a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a în ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosar nr. x/2013;

- a declinat competența soluționării cererii de revizuire formulată de revizuenta Direcția Silvică Giurgiu, prin director, în contradictoriu cu intimatul A., a Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosar nr. x/2013, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

- a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a în ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014;

- a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta Direcția Silvică Giurgiu, prin director, împotriva deciziei civile nr. 4002 din 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul A., a Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, și a dispus formarea unui dosar separat, cu termen la 18.02.2015.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, invocând, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea acesteia cu următoarele hotărâri:

- decizia civilă nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2013;

- sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014.

În raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele:

- în ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei civile nr. x din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță mai mare în grad față de Curtea de Apel București.

În consecință, Curtea a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește acest capăt al cererii de revizuire și a declinat competența soluționării acestuia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

- în ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei civile nr. x din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru contrarietate cu sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, Tribunalul Giurgiu, este Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, Curtea a respins excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014 și, întrucât s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei cu privire la primul capăt de cerere, Curtea a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentința civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, și formarea unui dosar separat, cu termen la 18.02.2015.

Examinând cauza și cererea de revizuire cu care a fost învestită, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

Revizuenții au formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[…]

Dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire, prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

În sensul dispozițiilor sus citate, condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, care trebuiesc îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

- hotărârea a cărei revizuire se cere să fie o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul cauzei;

- hotărârile potrivnice să fie definitive;

- hotărârile potrivnice să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, respectiv instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca a doua hotărâre (în speță, Decizia nr. 4002/2015) să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (în speță, Decizia nr. 706/2015).

În ceea ce privește "autoritatea de lucru judecat", art. 430 din C. proc. civ. dispune în sensul următor:

"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 430 din C. proc. civ., ar însemna ca hotărârile potrivnice să soluționeze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, ipoteze care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În cauză, revizuenții susțin, în esență, că Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată în dosar nr. x/2014, este potrivnică Deciziei nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunțată în dosar nr. x/2013, ambele fiind emise de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 550 din 10 decembrie 2014, Tribunalul Giurgiu a respins cererea formulată de reclamantul A., iar împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința dispunerii suspendării Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a directorului Direcției Silvice Giurgiu, până la pronunțarea unei soluții de către instanța învestită cu judecata fondului.

Prin Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 550 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Silvică Giurgiu, a casat sentința recurată, a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea Deciziei nr. x din 25 iulie 2014 a directorului Direcției Silvice Giurgiu până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2014.

În cauză, Curtea a constatat îndeplinirea celor două condiții pentru a opera suspendarea Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a Directorului Direcției Silvice Giurgiu până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2014, conform art. 14 și 20 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că hotărârea judecătorească față de care apreciază că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat este decizia civilă nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 119 din 11.03.2014, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Giurgiu și, în consecință, a suspendat executarea celor două acte administrative până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții RNP Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu și Directorul Direcției Silvice Giurgiu, iar prin Decizia nr. 706 din 5.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis recursul declarat de recurenții-pârâți, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a casat sentința civilă recurată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă, așadar, faptul că în primul dosar, nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Giurgiu, suspendarea executării Deciziei nr. 320 din 26.11.2013 și a Deciziei nr. 321 din 26 noiembrie 2013, emise de Directorul Direcției Silvice Giurgiu, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestor acte administrative. Acest proces s-a finalizat prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu caracter definitiv, așa cum rezultă din Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În cel de-al doilea dosar, nr. x/2014, al Tribunalului Giurgiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, suspendarea executării Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a Directorului Direcției Silvice Giurgiu, prin care s-a dispus încetarea activității reclamantului în funcția de șef ocol la Ocolul Silvic Bolintin. Acest proces s-a finalizat prin admiterea cererii de suspendare până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2014, așa cum rezultă din Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Analizând cele două dosare prin prisma dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că elementele autorității de lucru judecat nu sunt întrunite.

Prin Decizia nr. 320 din 26 noiembrie 2013, emisă în temeiul dispozițiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, s-au luat următoarele măsuri: mutarea temporară a reclamantului pe durata cercetării administrative, din funcția de sef al Ocolului Silvic Bolintin în funcția de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana, începând cu data de 27.11.2013; începând cu aceeași dată, pe perioada mutării temporare, s-a stabilit un salariu de bază de 3.101 RON corespunzător clasei de salarizare nr. 49, o indemnizare de grad profesional de 784 RON corespunzător gradului profesional de inginer inspector silvic gradația I, un spor de vechime de 25% din salariul de bază și un spor de fidelitate de 10 RON; obligația în sarcina reclamantului de predare a gestiunii către dl. inginer B., cu excepția telefonului mobil.

Or, prin Decizia nr. 123 din 25 iulie 2014 a directorului Direcției Silvice Giurgiu, emisă în temeiul dispozițiilor art. 41, coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) și (3) din Codul muncii, s-a dispus încetarea activității reclamantului în funcția de șef de ocol la Ocolul Silvic Bolintin și mutarea în funcția de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana. Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei, măsura a fost dispusă întrucât la ultima evaluare a activității reclamantul a obținut calificativul nesatisfăcător.

Așadar, cele două decizii au fost pronunțate în proceduri distincte, fiind întemeiate pe dispoziții legale diferite, iar efectele acestora nu au aceeași finalitate.

În consecință, în raport de cele de mai sus, este evident că în speță nu este întrunită condiția identității de obiect și cauză între litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 706 din 05 februarie 2015 și litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Așadar, nefiind întrunită condiția identității de obiect și cauză, nu se poate reține că decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2013.

Condițiile prevăzute de textul legal invocat de revizuenți trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Or, în cauză, nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului îl reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

Din examinarea celor două hotărâri rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire deoarece nu este îndeplinită condiția identității de obiect al celor două cauze.

Nu este îndeplinită nici condiția identității cauzei cererilor de chemare în judecată ce formează obiectul celor două litigii, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecății, care este diferit în cele două litigii.

De asemenea, trebuie precizat faptul că principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, dată în alt proces.

Or, rațiunea reglementării revizuirii se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea acestui principiu atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

C. proc. civ. mai impune, în cadrul condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire, pe lângă îndeplinirea elementelor autorității de lucru judecat și condiția potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

În acest sens, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe poate să fie admisă cererea de revizuire.

În legătură cu această condiție, însă, revizuenții nu au precizat dacă este sau nu îndeplinită, ci au făcut referiri numai la elementele autorității de lucru judecat.

Condiția impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată de Direcția Silvică Giurgiu prin Directorul Direcției Silvice Giurgiu.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

În ceea ce privește cererea de aplicare a sancțiunii amenzii în temeiul art. 12 C. proc. civ., cerere formulată de intimatul A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, astfel că o va respinge în consecință.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) C. proc. civ.:

"Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare".

Sarcina probei în dovedirea relei credințe revine celui care invocă abuzul de drept procesual, respectiv intimatul din cauza de față, acesta fiind îndreptățit să probeze că partea adversă săvârșește un abuz de drept, prin exercitarea unui drept subiectiv într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.

Nefiind făcută o astfel de dovadă, față de manifestarea procesuală a părții titulare a acestei cereri, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de pârâții Direcția Silvică Giurgiu și Directorul Direcției Silvice Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4002 din 07 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de aplicare a sancțiunii amenzii, cerere formulată de intimatul A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.