ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2015

Decizia nr. 3951/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2015, revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților a solicitat în temeiul art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 954 din 03 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2/2015, invocând existența unor hotărâri potrivnice celei a cărei revizuire o solicită în prezenta cauză.

Consideră că decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/1/2013, precum și alte trei sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. x/2/2012, nr. x/2/2012 și nr. x/2/2013 se bucură de autoritate de lucru judecat statuând în mod irevocabil cu privire la problema litigioasă dedusă judecății.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care în temeiul art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ. solicită anularea sentinței civile nr. 954 din 03 aprilie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/2/2015 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ fiscal.

Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a arătat că hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită nu face parte din categoria hotărârilor definitive astfel cum sunt definite de art. 634 alin. (1) C. proc. civ., fiind supusă recursului. În raport de motivul de revizuire invocat [art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865), potrivit art. 510 alin. (2) Cpc, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. În considerarea și a prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 1204 din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților.

A reținut că potrivit art. 322 C. proc. civ. obiectul revizuirii îl poate constitui hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță nu se atacă o astfel de hotărâre ci se atacă o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, hotărâre supusă recursului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A. solicitând să se caseze sentința recurată și să se înlăture excepția inadmisibilității, având în vedere că această soluție este contrară altor hotărâri prin care s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și s-a soluționat pe fond calea de atac extraordinară.

În continuare, recurentul reiterează argumentele ce țin de fondul cererii de revizuire, pe care le-a susținut și în fața curții de apel.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Prin sentința civilă nr. 954 din 3.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 1552 din 28.02.2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și ca nefondată cererea de revizuire îndreptată împotriva aceleiași sentințe, dar întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 1204 din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii este ca aceasta să se îndrepte împotriva unei hotărâri care se circumscrie uneia dintre categoriile de hotărâri judecătorești, enumerate limitativ în norma juridică citată mai sus.

În speța de față, prin sentința civilă nr. 954 din 3 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat o cerere de revizuire, respingând-o în parte ca inadmisibilă și în parte ca nefondată, hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel cum s-a menționat și în dispozitivul acesteia.

În această situație, este evident că hotărârea pronunțată de instanța care a soluționat o cerere de revizuire nu poate fi încadrată în ipoteza textului art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau de o hotărâre dată de o instanță de recurs prin care s-a evocat fondul.

Prin urmare, raționamentul juridic dezvoltat de judecătorul curții de apel în motivarea soluției de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, este unul corect, fiind apărat de orice critică de nelegalitate și netemeinicie invocată de recurentul-revizuent A.

Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire soluționată prion sentința recurată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea temeiniciei motivelor de recurs dezvoltate asupra fondului cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1204 din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2015.