ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de revizuire

Prin Sentința civilă nr. 2377 din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 96 din Legea nr. 7/2006.

Totodată, a respins ca inadmisibilă, cererea revizuentului A., formulată în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, având ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 1234 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2015.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 noiembrie 2015, sub nr. x/1/2015, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea Sentinței civile nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că Sentința civilă nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel București este potrivnică Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/1/2013, cât și Sentințelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarele nr. x/2/2012, nr. y/2/2012 și nr. z/2/2013, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin aceste hotărâri judecătorești, sub aspectul excepției inadmisibilității.

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauza de față, Înalta Curte constată că revizuentul este nemulțumit de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care cererea de revizuire i-a fost respinsă ca inadmisibilă, în raport de alte soluții pronunțate de aceeași instanță, precum și de instanța supremă, în cauze pe care le apreciază ca fiind identice și în care, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererilor de revizuire.

Astfel, prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4690 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. y/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei CNPP și a respins, ca nefondate, cererile de revizuire principală și conexă, formulate de A. împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata CNPP, ca neîntemeiată și a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 10.

Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)".

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre

- o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel,

- o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel;

- o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de revizuire îl formează Sentința civilă nr. 2390 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentință pronunțată în soluționarea unei alte cereri de revizuire și care nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul art. 322 din C. proc. civ.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, sentința atacată de revizuent nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM