Decizia nr. 1821/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Cadrul procesual Prin Decizia nr. 1873 din 6 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale privind soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardiv formulată. Cererea de revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2014 și prin Decizia civilă nr. 6344 din 21 decembrie 2015, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de A., împotriva Sentinței civile nr. 2537 din 6 aprilie 2012 și a Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011*, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., formulată de revizuentă împotriva acelorași hotărâri și s-a dispus disjungerea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., stabilindu-se termen pentru soluționarea acestei cereri la data de 18 februarie 2016. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a format obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016.

Hotărârea atacată cu revizuire Prin Decizia civilă nr. 1153 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de A., împotriva Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011*.

Calea de atac a revizuirii Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 martie 2016, sub nr. x/1/2016, astfel cum a fost precizată pe parcursul procesului, revizuenta A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, revizuirea Deciziei civile nr. 1153 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că există două hotărâri judecătorești potrivnice pronunțate în aceeași pricină, respectiv, Decizia nr. 1873 din 6 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014 și Decizia civilă nr. 1153 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016, fiind vorba despre procese cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți.

Apărările formulate de intimatul Ministerul Afacerilor Externe Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Ministerul Afacerilor Externe a invocat excepția inadmisibilității în privința cererii de revizuire, arătând că cele două hotărâri judecătorești pe care revizuenta le consideră potrivnice, sunt hotărâri irevocabile, pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii, motiv pentru care, nu pot face obiectul unei noi cereri de revizuire.

Apărările formulate de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că în mod corect prima instanță a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire 1. Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs." Din formularea textului legal rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri judecătorești care pot fi atacate cu revizuire este limitativă, fiind admisibilă formularea unei cereri de revizuire numai cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul legalității căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta. Prin Decizia nr. 254 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., observând că, în ceea ce privește categoria hotărârilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei sau hotărârile pronunțate de instanțele de recurs prin care se evocă fondul. Curtea Constituțională a reținut că prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul român a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acest moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins. Or, în prezenta cauză, cele două hotărâri judecătorești pe care revizuenta le consideră potrivnice, au fost pronunțate în două litigii având ca obiect cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011*, pentru motive diferite de revizuire, prima hotărâre fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar a doua hotărâre fiind pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Astfel, prin Decizia nr. 1873 din 6 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale privind soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acestei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardiv formulată. Totodată, prin Decizia civilă nr. 1153 din 3 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 1212 din 17 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011*. Prin urmare, hotărârea judecătorească atacată prin prezenta revizuire, a fost pronunțată în cadrul soluționării unei alte cereri de revizuire, care a fost respinsă ca tardiv formulată, nefiind astfel o hotărâre susceptibilă de a fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. În condițiile arătate, întrucât prin decizia ce se solicită a fi revizuită s-a respins o cerere de revizuire, se constată că această hotărâre judecătorească nu face parte din categoria celor pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres calea de retractare a revizuirii, situație în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte condiții specifice reglementate de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de către revizuentă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în revizuire Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (1) și (3) și art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.