ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2015

Decizia nr. 921/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.1.

Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin

Decizia nr. 190/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4960/2013 a aceleiași instanțe, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire, A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 4960/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, susținând că este contrară sentinței nr. 6034/2012, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin sentință, sub aspectul excepției inadmisibilității.

Înalta Curte a constatat că, prin sentința nr. 6034/2012, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței nr. 1077/2011 a Curții de Apel București și a respins cererea de revizuire a aceleiași sentințe, ca nefondată, iar, prin Decizia nr. 4960/2013, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4460/2012 a Înaltei Curți.

Reținând că, din interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, cererea de revizuire formulată cu privire la hotărârile indicate este admisibilă.

Înalta Curte a apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât nu există tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că, prin intermediul acestora, au fost soluționate situații diferite.

1.2. Decizia nr. 3620 din 3 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin

Decizia nr. 3620/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 3607 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a examinat cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., reținând că rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea nu poate fi, însă, admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele necesare pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât între hotărârile invocate de revizuent (sentința nr. 3607 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală) nu există identitate de obiect, cauză și părți. În acest sens, instanța a reținut că obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte, iar autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent privește interpretarea dată de instanțe, în considerentele celor două hotărâri, a unor dispoziții legale diferite, respectiv art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2014, revizuentul A. a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârile prezentate la pct. 1.1 și 1.2 sunt contrare, sub aspectul soluției date admisibilității cererii de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii, respectiv Decizia civilă nr. 3620/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare.

Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că există contrarietate între hotărârile indicate la pct. 1.1 și 1.2 sub aspectul celor reținute cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.:

„

Art. 322.

-

Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

7.

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

”

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în ipoteza în care este imposibilă executarea hotărârilor potrivnice, ceea ce presupune ca, în privința hotărârilor respective, să fie îndeplinită tripla identitate de părți, de cauză și de

obiect.

În privința hotărârilor invocate de revizuent, se observă, în primul rând, că nu este îndeplinită cerința referitoare la identitatea de cauză și de obiect

.

Totodată, Înalta Curte reține că cererea de revizuire nu poate fi primită nici pentru faptul că motivul respectiv de revizuire presupune, în esența sa, imposibilitatea de executare simultană a hotărârilor potrivnice, iar, în cauză, niciuna dintre hotărârile cu privire la care revizuentul susține că ar fi potrivnice nu este susceptibilă de executare pentru a justifica o eventuală analiză sub acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 3620 din 3 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2015.