ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2014

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul A.D. a solicitat

anularea deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7184/1/2012,

care este contrară sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012.

În drept cererea a fost

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Reclamantul revizuient

a considerat că decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 este contrară sentinței

nr. 6034 din 24 octombrie 2012, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat

a celor statuate prin sentință, sub aspectul excepției inadmisibilității.

Examinând cererea de revizuire,

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele

considerente.

Prin sentința nr. 6034

din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de Apel București

a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței nr. 1077

din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București și a respins cererea de revizuire

a aceleiași sentințe, ca nefondată.

Prin decizia nr. 4960

din 11 aprilie 2013, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul

A.D. împotriva deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți, ca inadmisibilă.

În vederea soluționării

prezentei cereri de revizuire urmează a se explica instituția revizuirii.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii

definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care prevede ca

motiv de revizuire existența unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe

de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Din interpretarea prevederilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., așa cum s-a consolidat în doctrină și jurisprudență,

rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie

în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul

pricinii.

Având în vedere hotărârile

rezumate mai sus, pentru care s-a formulat cererea de revizuire, aceasta este admisibilă.

Însă, cererea de revizuire

este nefondată, pentru că nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege.

În cauză, nu sunt îndeplinite

alte condiții de fond.

Astfel, hotărârile nu

sunt pronunțate în una și aceeași pricină, ci sunt pronunțate în cauze diferite,

după cum a rezultat din expunerea rezumativă a conținutului celor două hotărâri

judecătorești.

În cazul sentinței

nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra cererii

de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București,

iar prin decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte s-a pronunțat asupra

cererii de revizuire a deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Așadar, nu există tripla

identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice

pentru că prin intermediul acestora s-au soluționat jurisdicțional situații diferite.

Având în vedere că în

cauză hotărârile nu sunt contrare, nu se îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., astfel că cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității

cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2014.