ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2014

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul A.D. a solicitat anularea deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7184/1/2012, care este contrară sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012. În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Reclamantul revizuient a considerat că decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 este contrară sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin sentință, sub aspectul excepției inadmisibilității.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente. Prin sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București și a respins cererea de revizuire a aceleiași sentințe, ca nefondată. Prin decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A.D. împotriva deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți, ca inadmisibilă. În vederea soluționării prezentei cereri de revizuire urmează a se explica instituția revizuirii.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care prevede ca motiv de revizuire existența unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., așa cum s-a consolidat în doctrină și jurisprudență, rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.

Având în vedere hotărârile rezumate mai sus, pentru care s-a formulat cererea de revizuire, aceasta este admisibilă. Însă, cererea de revizuire este nefondată, pentru că nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege. În cauză, nu sunt îndeplinite alte condiții de fond. Astfel, hotărârile nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină, ci sunt pronunțate în cauze diferite, după cum a rezultat din expunerea rezumativă a conținutului celor două hotărâri judecătorești. În cazul sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, iar prin decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, nu există tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că prin intermediul acestora s-au soluționat jurisdicțional situații diferite. Având în vedere că în cauză hotărârile nu sunt contrare, nu se îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.