ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2015

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Deciziile invocate în susținerea cererii de revizuire 1.1. Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Decizia nr. 190/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4960/2013 a aceleiași instanțe, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 2801/1/2013, A.D.

a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 4960/2013, pronunțată în Dosarul nr. 7184/1/2012, susținând că este contrară sentinței nr. 6034/2012, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin sentință, sub aspectul excepției inadmisibilității. Înalta Curte a constatat că, prin sentința nr. 6034/2012, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței nr. 1077/2011 a Curții de Apel București și a respins cererea de revizuire a aceleiași sentințe, ca nefondată, iar, prin Decizia nr. 4960/2013, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva Deciziei nr. 4460/2012 a Înaltei Curți, ca inadmisibilă. Reținând că, din interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, cererea de revizuire formulată cu privire la hotărârile indicate este admisibilă. Înalta Curte a apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât nu există tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că, prin intermediul acestora, au fost soluționate situații diferite. 1.2. Decizia nr. 3877 din 17 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 3877/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 5430/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele: Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 5430/2013, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentințele nr. 6034/2012 și nr. 6114/2012 pronunțate de Curtea de Apel București, în ceea ce privește soluțiile de respingere a excepției inadmisibilității cererilor de revizuire. Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Revizuentul este nemulțumit de modul în care instanța a soluționat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motiv ce atrage o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Din analiza hotărârilor rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat, întrucât obiectul și cauza dosarelor sunt diferite. Totodată, Înalta Curte a reținut că principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea Deciziei nr. 5430/2013, întrucât considerentele de ordin procedural au vizat neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 C. proc.

civ., fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din Dosarele nr. 2594/2/2012 și nr. 7107/2/201 în care au fost pronunțate sentințele nr. 6034/2012 și nr. 6114/2012, care au privit cereri de revizuire analizate din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004. De altfel, nu există nici identitate de părți în raport cu sentința nr. 6114/2012, pronunțată în Dosarul nr. 7107/2/2012, unde a figurat ca intimată, alături de Secretariatul General al Camerei Deputaților, și C.N.P. 2. Cererea de revizuire formulată de A.D. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4037/1/2014, revizuentul A.D.

a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârile prezentate la pct. 1.1 și 1.2 sunt contrare, sub aspectul soluției date admisibilității cererii de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii, respectiv Decizia civilă nr. 3877/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal. 3. Considerentele Înaltei Curți Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare. Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că există contrarietate între hotărârile indicate la pct. 1.1 și 1.2 sub aspectul celor reținute cu refeire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „ Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. ” Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. vizează încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în ipoteza în care este imposibilă executarea hotărârilor potrivnice, ceea ce presupune ca, în privința hotărârilor respective, să fie îndeplinită tripla identitate de părți, de cauză și de obiect. În privința hotărârilor invocate de revizuent, se observă, în primul rând, că nu este îndeplinită cerința identității de obiect, deoarece cauza în care a fost pronunțată Decizia nr. 190/2014 are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4960/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în timp ce, cauza în care a fost pronunțată Decizia nr. 3877/2014 are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 5430/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, Înalta Curte reține că cererea de revizuire nu poate fi primită nici pentru faptul că motivul respectiv de revizuire presupune, în esența sa, imposibilitatea de executare simultană a hotărârilor potrivnice, iar, în cauză, niciuna dintre hotărârile cu privire la care revizuentul susține că ar fi potrivnice nu este susceptibilă de executare pentru a justifica o eventuală analiză sub acest aspect. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A.D. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei civile nr. 3877 din 17 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2015.