ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2015

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

în susținerea cererii de revizuire

1.1.

Decizia nr. 190 din

17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin

Decizia nr. 190/2014, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4960/2013 a aceleiași instanțe, ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată sub nr. 2801/1/2013, A.D. a solicitat, în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 4960/2013, pronunțată în Dosarul

nr. 7184/1/2012, susținând că este contrară sentinței nr. 6034/2012, pronunțată

de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012, în sensul nesocotirii

autorității de lucru judecat a celor statuate prin sentință, sub aspectul

excepției inadmisibilității.

Înalta Curte a

constatat că, prin sentința nr. 6034/2012, Curtea de Apel București a respins

excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței nr. 1077/2011 a

Curții de Apel București și a respins cererea de revizuire a aceleiași sentințe,

ca nefondată, iar, prin Decizia nr. 4960/2013, Înalta Curte a respins cererea

de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4460/2012 a Înaltei

Curți, ca inadmisibilă.

Reținând că, din

interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cazul revizuirii pentru

contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii,

chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, cererea de revizuire

formulată cu privire la hotărârile indicate este admisibilă.

Înalta Curte a

apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât nu există tripla

identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt

potrivnice pentru că, prin intermediul acestora, au fost soluționate situații

diferite.

1.2. Decizia nr. 3877

din 17 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Prin

Decizia nr. 3877/2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 5430/2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele:

Revizuentul a

solicitat anularea Deciziei nr. 5430/2013, motivat de faptul că încalcă

autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentințele nr. 6034/2012 și nr. 6114/2012

pronunțate de Curtea de Apel București, în ceea ce privește soluțiile de

respingere a excepției inadmisibilității cererilor de revizuire.

Examinând cu

prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ., este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două

hotărâri.

Revizuentul este

nemulțumit de modul în care instanța a soluționat excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, motiv ce atrage o încălcare a principiului autorității de

lucru judecat.

Din analiza

hotărârilor rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de

lucru judecat, întrucât obiectul și cauza dosarelor sunt diferite.

Totodată, Înalta

Curte a reținut că principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin

pronunțarea Deciziei nr. 5430/2013, întrucât considerentele de ordin procedural

au vizat neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate din perspectiva

prevederilor art. 322 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu obiectul și

cauza din Dosarele nr. 2594/2/2012 și nr. 7107/2/201 în care au fost pronunțate

sentințele nr. 6034/2012 și nr. 6114/2012, care au privit cereri de revizuire

analizate din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, nu există

nici identitate de părți în raport cu sentința nr. 6114/2012, pronunțată în Dosarul

nr. 7107/2/2012, unde a figurat ca intimată, alături de Secretariatul General

al Camerei Deputaților, și C.N.P.

revizuire formulată de A.D.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 4037/1/2014, revizuentul A.D. a invocat

motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că

hotărârile prezentate la pct. 1.1 și 1.2 sunt contrare, sub aspectul soluției

date admisibilității cererii de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii,

respectiv Decizia civilă nr. 3877/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înaltei Curți

Examinând cererea de

revizuire, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte reține aspectele

arătate în continuare.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susținând că există contrarietate între hotărârile indicate la pct. 1.1

și 1.2 sub aspectul celor reținute cu refeire la îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ.:

„

Art.

322.

-

Revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în următoarele cazuri:

7.

dacă

există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Aceste

dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de

Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

”

Motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează încălcarea

principiului puterii de lucru judecat, în ipoteza în care este imposibilă

executarea hotărârilor potrivnice, ceea ce presupune ca, în privința

hotărârilor respective, să fie îndeplinită tripla identitate de părți, de cauză

și de

obiect.

În

privința hotărârilor invocate de revizuent, se observă, în primul rând, că nu

este îndeplinită cerința identității de obiect, deoarece cauza în care a fost

pronunțată Decizia nr. 190/2014 are ca obiect revizuirea

Deciziei nr. 4960/2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în timp ce, cauza în care a fost

pronunțată Decizia nr. 3877/2014 are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 5430/2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, Înalta

Curte reține că cererea de revizuire nu poate fi primită nici pentru faptul că

motivul respectiv de revizuire presupune, în esența sa, imposibilitatea de

executare simultană a hotărârilor potrivnice, iar, în cauză, niciuna dintre

hotărârile cu privire la care revizuentul susține că ar fi potrivnice nu este

susceptibilă de executare pentru a justifica o eventuală analiză sub acest

aspect.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A.D. în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei civile nr. 3877 din 17 octombrie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 februarie 2015.