ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2016

Prima hotărâre atacată; Prin decizia nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, rezultă că cererea de revizuire formulată de A., împotriva Deciziei nr. 12557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă.

A doua hotărâre atacată; Prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și pe cale de consecință, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, care este contrară sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012. Din analiza celor două hotărâri s-a reținut că, acestea nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină, ci sunt pronunțate în cauze diferite, după cum a rezultat din expunerea rezumativă a conținutului celor două hotărâri judecătorești. Astfel, în cazul sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, iar prin Decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a Deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, nu există tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că prin intermediul acestora s-au soluționat jurisdicțional situații diferite.

Cererea formulată în prezenta cauză; La data de 4 mai 2015, în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., revizuentul A. a formulat cerere de revizuire prin care solicită să se constate că Decizia nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2014 (prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă) este contradictorie Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2013 (prin care s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și pe cale de consecință, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată). În motivarea cererii de revizuire se susține că, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care conțin dispozitive, ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan. În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, în Dosarul nr. x/1/2013, calificând obiectul cererii de revizuire și stadiul procesual, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Or, statuarea irevocabilă a instanței supreme conform căreia „din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., așa cum s-a consolidat în doctrină și jurisprudență, rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii” nu poate fi contrazisă de către hotărârile pronunțate după data de 17 ianuarie 2014, așa cum se întâmplă cu Decizia nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015, în Dosarul nr. x/1/2014 prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de A., împotriva Deciziei nr. 12557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curți; Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente. În primul rând trebuie precizat faptul că, prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. În al doilea rând, din conținutul Deciziei nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, rezultă că cererea de revizuire formulată de A., împotriva Deciziei nr. 12557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă. În speța de față, în esență, revizuentul consideră că aceste hotărâri sunt contradictorii chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, însă încalcă principiul autorității de lucru judecat. De asemenea, susține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care conțin dispozitive, ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță. Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut și în doctrină, este necesar ca hotărârile să conțină elementele caracteristice pentru existența autorității de lucru judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între deciziile invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența autorității de lucru judecat, obiectul litigiilor fiind diferit. În litigiul soluționat prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire; s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată , iar în litigiul soluționat prin Decizia nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2014 s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pentru existența unor hotărâri contradictorii trebuie îndeplinite toate condițiile impuse de textul de lege - art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: cele două hotărâri să fie pronunțate în aceeași cauză; să existe identitate de părți, obiect și cauză; cu alte cuvinte, să conțină dispozitive, ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan. De asemenea, trebuie precizat faptul că, autoritatea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces. Ori, rațiunea reglementării revizuirii se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Concluzionând, față de elementele de mai sus, rezultă, fără echivoc că printr-o hotărâre s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar prin cea de-a doua s-a respins cererea de revizuire ca nefondată, situație în raport de care Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, nu există contrarietate de hotărâri deoarece, în primul rând, acestea nu sunt hotărâri prin care s-a rezolvat fondul litigiului, iar în al doilea rând nu sunt întrunite cerințele revizuirii pe temeiul invocat. Sub acest aspect nu poate fi primită susținerea revizuentului conform căreia, prin Decizia nr. 1547 din data de 02 aprilie 2015 se încalcă autoritatea de lucru judecat atât timp cât prin acestea nu se tranșează fondul litigiului.

Soluția pronunțată; Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege, potrivit art. 326 alin. 3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.