ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1146/2015

Decizia nr. 1146/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 25 septembrie 2013, sub nr. 6407/2/2013, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 369/R pronunțată la data de 14 februarie 2013 de către Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/122/2011.

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice de admitere a acțiunii și de respingere a recursului formulat de intimata Casa de Pensii Giurgiu iar, în subsidiar solicită anularea hotărârii atacate prin prezenta cerere. Revizuentul a solicitat de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată de la data de 12 februarie 2014, revizuentul, prin avocat a precizat că Decizia nr. 369R din 14 februarie 2013 pronunțată în cauza sa vine în contradicție cu Decizia nr. 1821 și Decizia nr. 2826, pronunțate în recurs de către Curtea de Apel București.

Având în vedere precizarea revizuentului în sensul existenței unei contradicții între deciziile pronunțate de Curtea de Apel București în recurs, la termenul de judecată de la data de 12 februarie 2014, instanța a pus în discuție propria competență în soluționarea prezentei revizuiri.

În dosarul de față revizuentul a invocat existenta unor hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București, în recurs, indicând Deciziile nr. 369/R din 14 februarie 2013, nr. 1821/R din 12 septembrie 2012 și nr. 2862 din 10 aprilie 2012.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 403/R din 12 februarie 2014, a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A., împotriva Deciziei civile nr. 369R din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, în Dosarul nr. x/122/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța făcând aplicarea art. 323 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, învestită, Înalta Curte, examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, o va respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același Cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 14 februarie 2013, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 23 septembrie 2013.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul A. a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același Cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimanta, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 369/R din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN