ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 307/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, sub nr. 2091/122/2013, reclamantul V.G., a chemat în judecată pe pârâta Casa Teritoriala de Pensii G., solicitând recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010; plata diferențelor de la 1 februarie 2009 la zi, conform O.U.G. nr. 100/2008 și de la 1 ianuarie 2011 la zi, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010; actualizarea sumelor anterior menționate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 44 din 6 februarie 2014, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V.G.; a obligat pârâta Casa Teritorială de Pensii G. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, urmând ca aceste drepturi să fie acordate începând cu 1 ianuarie 2011; a respins restul pretențiilor deduse judecății. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii G. Prin decizia civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis, în baza Legii nr. 3/1977, pentru un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială, art. 14 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 3/1977. În acest context, în aplicarea prevederilor art. II lit. a) teza finală din O.U.G. nr. 100/2008, pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 209/2008 și art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, curtea a apreciat că reclamantul nu poate cumula două beneficii legale, respectiv un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă și majorarea de punctaj pentru aceeași perioadă, nefiind posibil ca, în considerarea aceleiași activități, să beneficieze și de punctaj suplimentar, aspect ce rezultă chiar din dispozițiile O.U.G.

nr. 100/2008 și Legii nr. 263/2010. Împotriva deciziei sus-menționate, a formulat cerere de revizuire revizuentul V.G., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., solicitând anularea acesteia pentru a fi fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 692 din 12 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1759/122/2013. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat și a susținerilor părților, reține următoarele: În prezenta cale de atac de retractare, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2091/122/2013 și decizia nr. 692/2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 1759/122/2013.

Prin decizia'civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V.G., împotriva sentinței civile nr. 44/LM.AS din 6 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 2091/122/2013, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 692 din 12 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S.N., împotriva sentinței civile nr. 507/LM.AS din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 1759/122/2013; a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu de avocat achitat în apel, redus, conform art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 431 noul C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: - să existe hotărâri judecătorești definitive, potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, în litigii purtate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ. vizează evitarea încălcării principiului puterii de lucru judecat, prin pronunțarea unor soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare părți s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. În speță, instanța supremă constată că cele două hotărâri pretins contradictorii nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc.

civ., nefiind întrunită cumulativ condiția triplei identități de părți, cauză și obiect, având în vedere că cele două litigii s-au purtat între părți diferite, calitate de intimat-reclamant în hotărârea a cărei anulare se cere având V.G., iar în decizia a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi înfrântă, calitatea de intimat-reclamant aparținând lui S.N. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuentul V.G., împotriva deciziei civile nr. 1380 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2091/122/2013. Cu recurs în 30 de zile deja comunicare. Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.