ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3719/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3236 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta C.J.P. Teleorman să plătească reclamantului daune interese constând în reactualizarea conform indicelui de inflație a diferențelor drepturilor de pensie recalculate conf. O.U.G. nr. 4/2005 și sentinței civile nr. 1343 din 13 mai 2010 a Tribunalului Teleorman, începând cu data de 1 aprilie 2007 până la data emiterii deciziei de recalculare, s-a respins ca inadmisibilă cererea privind restituirea sumei de 2.465 lei și a fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman. Prin Decizia nr. 2159 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman și modificată în parte sentința recurată în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a punctajului mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010. Au fost menținute celelalte dispoziții. Împotriva Deciziei nr. 2159 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat recurs recurentul-reclamant G.S.

solicitând anularea deciziei atacate. Înalta Curte, analizând cererea de recurs constată că recursul este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că recurentul a învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva unei hotărâri date în soluționarea unei cereri de recurs, o astfel de hotărâre fiind irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. care precizează că sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Obiect al căii de atac a recursului îl formează, conform art. 299 C. proc.

civ., „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Se constată că decizia atacată este pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului împotriva acesteia este inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege. Aceleași dispoziții legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.

În raport de principiul consacrat prin textul de lege mai sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând neîndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii în raport de art. 299 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant G.S. împotriva Deciziei nr. 2159 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.