ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3719/2014

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3236 din

15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de

muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, s-a admis în

parte acțiunea, a fost obligată pârâta C.J.P. Teleorman să plătească reclamantului

daune interese constând în reactualizarea conform indicelui de inflație a

diferențelor drepturilor de pensie recalculate conf. O.U.G. nr. 4/2005 și

sentinței civile nr. 1343 din 13 mai 2010 a Tribunalului Teleorman, începând cu

data de 1 aprilie 2007 până la data emiterii deciziei de recalculare, s-a

respins ca inadmisibilă cererea privind restituirea sumei de 2.465 lei și a

fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu

luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr.

263/2010.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman.

Prin Decizia nr.

2159 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

admis recursul formulat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman și modificată în

parte sentința recurată în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei să

revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a

punctajului mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010. Au

fost menținute celelalte dispoziții.

Împotriva

Deciziei nr. 2159 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a formulat recurs recurentul-reclamant G.S. solicitând anularea

deciziei atacate.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs constată că recursul este inadmisibil în raport de

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

reține că recurentul a învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva unei

hotărâri date în soluționarea unei cereri de recurs, o astfel de hotărâre fiind

irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. care precizează că

sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot

fi atacate cu recurs.

Obiect al căii

de atac a recursului îl formează, conform art. 299 C. proc. civ., „Hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse

recursului".

Se constată că

decizia atacată este pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, prin

urmare, exercitarea căii de atac a recursului împotriva acesteia este

inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea

și termenele stabilite de lege.

Aceleași

dispoziții legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei

căi de atac, în alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.

În raport de

principiul consacrat prin textul de lege mai sus evocat, admisibilitatea unei

căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al

hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile

legii.

În considerarea

celor ce preced, Înalta Curte, constatând neîndeplinite condițiile de

admisibilitate ale cererii în raport de art. 299 C. proc. civ., va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurentul-reclamant G.S. împotriva Deciziei nr. 2159 din

9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.