ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3370 din data de 27 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4971/87/2011, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.T., împotriva pârâtei C.J.P.

Teleorman, a obligat pârâta la plata către reclamant de daune interese compensatorii, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație aplicat despăgubirilor datorate reclamantului în temeiul sentinței civile nr. 1705 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2110/87/2010, începând cu data de 21 aprilie 2007 și până la data de 24 noiembrie 2010, a obligat pârâta să acorde reclamantului creșterea punctajului mediu anual prevăzut de art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei reținută la recalcularea pensiei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat întemeiat primul capăt de cerere ce are ca obiect actualizarea unor diferențe de pensie acordate reclamantului cu întârzierea de către pârâtă, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 1705 din 06 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman, începând cu data de 21 aprilie 2007 până la data emiterii deciziei de recalculare, irevocabilă și plata de daune interese constând în reactualizarea conform indicelui de inflație a diferențelor drepturilor de pensie recalculate. În raport de probele administrate, prima instanță a admis și capătul de cerere privind revizuirea drepturilor de pensie, în baza dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, în sensul majorării punctajului cu 50% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă.

În ceea ce privește cererea privind restituirea sumei reținută la recalcularea pensiei reclamantului aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamantul nu a depus la dosarul cauzei decizia de debit și nu a făcut dovada că a formulat contestație împotriva acestei decizii emisă de pârâta C.J.P. Teleorman, totodată nefiind precizat cuantumul sumei reținute. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta C.J.P. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate. Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2824 din 16 mai 2013 a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman, a modificat sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, în mod greșit, prima instanță a admis pretențiile ce i-au fost deduse judecății, neținând seama de faptul că art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 statuează că: „prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special". În acest context, instanța a reținut că dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, intimatul ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă, astfel, s-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani - conform unei hotărâri judecătorești irevocabile - și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe invocarea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul O.T. a formulat recurs la data de 17 iulie 2014. Înalta Curte, în temeiul art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și a reținut: Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror cereri. Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că, exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin hotărâre irevocabilă a soluționat un alt recurs declarat de pârâta C.J.P. Teleorman. Se retine astfel că, Decizia civilă nr. 2824 din 16 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. Așa fiind, având în vedere principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de reclamantul O.T. nu poate fi primită, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este investită și ca urmare a admiterii excepției, se va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul O.T. împotriva Deciziei civile nr. 2824 din 16 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014.