ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3495/2014

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecata înregistrată Ia data de 31 iulie 2013 pe rolul

Tribunalului Teleorman reclamantul A.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Teleorman ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta

să fie obligată să aplice dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

263/2010 cu privire la calculul pensiei sale.

Prin sentința nr. 2671 din 23 octombrie

2013 Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale,

contencios administrativ fiscal, complet specializat în litigii de muncă și asigurări

sociale a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la revizuirea drepturilor de

pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 173168 din 10 decembrie

2012.

Prin decizia nr. 743 din 16 mai 2014 Curtea

de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis apelul pârâtei declarat împotriva acestei sentințe,

pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La data de 31 iulie 2014 a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul formulat

de reclamantul A.G. împotriva deciziei civile nr. 743 din 16 mai 2014 a Curții de

Apel București, secția a Vii-a civilă și pentru cauze privind conilicte de muncă

și asigurări sociale.

La data de 30 septembrie 2014 a fost întocmit

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

S-a arătat că cererea cuprinde datele de

identificare ale recurentului și ale intimatei, indicarea hotărârii atacate și este

semnată de recurentul-reclamant.

Aceasta este intitulată „recurs în interesul

legii" și nu cuprinde numele, prenumele și domiciliul avocatului care formulează

cererea de recurs, aceasta fiind formulată personal de recurent; nu au fost anexate

dovezi în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a 2-a C.

proc. civ.

S-a mai constatat că cererea de recurs

a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu încălcarea dispozițiilor

art. 490 C. proc. civ., care prevăd că, sub sancțiunea nulității, recursul și, dacă

este cazul, motivele de casare, se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) și art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010.

Criticile pot fi circumscrise motivului

de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost găsite motive de ordine publică,

în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de judecată a luat act de conținutul

raportului la data de 1 octombrie 2014, dispunând comunicarea acestuia părților,

cu mențiunea că în termen de 10 zile de la comunicare, acestea pot formula punct

de vedere.

Conform dovezilor de îndeplinire a procedurii

de citare raportul a fost comunicat la data de 2 octombrie 2014, fiind primit la

data de 8 octombrie 2014 de către Casa Județeană de Pensii Teleorman și la data

de 9 octombrie 2014 de către A.G.

Părțile nu au formulat punct de vedere

cu privire la raportul întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea în principiu

a recursului.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil și îl va respinge

pentru considerentele ce succed;

Față de natura pretenției deduse judecății,

se reține că aceasta se circumscrie litigiilor de asigurări sociale, astfel că sunt

incidente dispozițiile art. XVII! alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum șî pentru pregătirea punerii

în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15

februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor

de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului

deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform

cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect

cereri în materie de asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 743 din 16

mai 2014, pronunțat[ de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat

de reclamantul A.G. împotriva deciziei civile nr. 743 din 16 mai 2014 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Teleorman

cu sediul în municipiul Alexandria, jud.Teleorman.

Decizia nu este supusă nieiunei căi de

atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

5 decembrie 2014.