ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de

muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal la data de 21

octombrie 2013 sub nr. 3914/87/2013, reclamantul S.D. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Teleorman, în temeiul dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la acordarea pensie: pentru

limită de vârstă potrivit Deciziei nr. 154/R din 10 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București ce a soluționat recursul împotriva Sentinței nr. 2103 din 20 mai

2011 a Tribunalului Teleorman și în revizuirea Deciziei nr. 5597/R din 14

octombrie 2009 a Curții de Apel București; obligarea pârâtei la acordarea

sporului de pensie conform vechimii în muncă astfel cum rezultă din adeverința

din 28 mai 2010, pe care pârâta refuză să o valorifice.

Prin Sentința nr. 129 din 6 februarie 2014

pronunțată în Dosar nr. 391418712013 Tribunalul Teleorman, secția conflicte de

muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că deoarece

reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare inițiale

prin care a fost refuzată luarea în calcul a tuturor sporurilor menționate. În

adeverința depusă la pârâtă, decizia a rămas definitivă, acesta nemaiputând

invoca într-o acțiune separată critici împotriva respectivei decizii, soluția

contrară presupunând eludarea termenelor și condițiilor imperative ale legii.

Împotriva acestei sentințe reclamantul S.D. a

declarat apel, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea de ședință

din 20 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că la termenul respectiv

nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu a fost solicitată judecata în

lipsă.

Împotriva încheierii de suspendare a

judecății, reclamantul S.D. a declarat prezentul recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 414 - 415 C. proc. civ., arătând că, nefiind din București și

având o situație materială precară, nu se poate prezenta la ședințele de

judecată, solicitând, totodată judecarea în lipsă a cauzei și soluționarea

acesteia pe fond de către instanța de recurs.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs,

a procedat, la data de 8 septembrie 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit

constatându-se că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art.

488 din același cod, în cauză neexistând motive de ordine publică care să poată

fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de C3, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din septembrie 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca

acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

S-a acordat termen pentru judecarea

recursului la data de 15 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) din Noul C. proc.

civ. "casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive

de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;

parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată

decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărei compunere a

fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în

condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori

numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a normelor de drept material."

Art. 489 din același cod statuează în alin.

(1) că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar în alin. (2) că "aceeași

sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în

motivele de casare prevăzute la art. 488".

Obiectul prezentului recurs îl constituie o

încheiere de ședință prin care s-a dispus, în lipsa unei cereri de judecată în

lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc.

civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul S.D. împotriva

Sentinței nr. 129 din 6 februarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 3914/87/2013 de

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de recurs recurentul-reclamant a

indicat ca temei de drept dispozițiile art. 414 - 415 din Noul C. proc. civ., a

arătat că nu poate ajunge la termenele de judecată și a solicitat instanței de

recurs judecata cauzei în lipsă, iar prin punctul de vedere formulat la

raportul de admisibilitate a arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile

art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ., în sensul că în mod nelegal s-a dispus

suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, aceasta reprezentând o

chestiune de nerespectare a procedurii.

Motivarea recursului trebuie circumscrisă

temeiurilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, astfel cum acestea sunt precizate

în conținutul art. 488 din Noul C. proc. civ..

Recursul nu se poate limita la o simplă

indicare formală a textului de lege ce reglementează cazurile de casare,

condiția legală a dezvoltării motivelor prevăzută de lege implicând

determinarea greșelilor imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Dacă în cuprinsul cererii de recurs nu se

regăsesc critici propriu-zise la adresa actului de procedură, obiect al căii de

atac - încheierea de suspendare a judecății apelului - ceea ce presupune

indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția

pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia,

iar susținerile din cererea de recurs nu pot fi structurate din punct de vedere

juridic astfel încât să se poată reține măcar din oficiu vreo critică

susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din

Noul C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea, așa cum prevăd

dispozițiile art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ..

Cum

în speță, așa cum s-a arătat, susținerile din memoriul de recurs nu se

circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., iar în

cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din

oficiu de către instanță, calea de atac declarată este lovită de nulitate.

Pentru considerentele menționate, Înalta

Curte urmând să anuleze recursul declarat de reclamantul S.I.D. împotriva

încheierii de ședință din 20 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a

VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat, de reclamantul S.I.D., domiciliat în comuna Beciu, județul

Teleorman împotriva încheierii de ședință din 20 iunie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul în

municipiul Alexandria, județ Teleorman.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 15

octombrie 2014.

Procesat

de GGC - CL