ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2316/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 260 din 23 ianuarie 2013, Tribunalul Teleoman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Teleorman. A fost obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 145512/2011, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 începând cu 01 iunie 2009 fiind obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma aplicării O.U.G. nr. 100/2008 și a art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa județeană de pensii Teleorman, solicitând casarea ei și respingerea acțiunii reclamantului. Prin decizia nr. 2337R din data de 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze, privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, în majoritate, a admis recursul pârâtei Casa județeană de pensii Teleorman, a modificat, în tot, sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Cu opinie separată, în sensul respingerii recursului, ca nefondat și obligării recurentei la 300 RON cheltuieli de judecată către intimat. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul B.I., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc.

civ., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2014. La termenul de judecată din 23 septembrie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția privind necompetența instanței supreme în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. și asupra excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Numai în situația unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Față de cele ce preced, în conformitate cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 2 C. proc. civ., soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., este de competența Curții de Apel București, în favoarea căreia va fi declinată. Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

a fost depășit, întrucât ultima hotărâre, decizia nr. 2337 R din data de 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată la data de 7 noiembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost formulată, potrivit datei predării la poștă, la 18 martie 2014. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.I. împotriva deciziei nr. 2337R din data de 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 5908/87/2012, în favoarea Curții de Apel București. Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.I. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.