ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2316/2014

Asupra cererii de revizuire

de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 260 din 23 ianuarie 2013, Tribunalul

Teleoman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I., astfel cum a fost precizată,

în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Teleorman.

A fost obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului

stabilite prin decizia nr. 145512/2011, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit

conform O.U.G. nr. 100/2008 începând cu 01 iunie 2009 fiind obligată pârâta la plata

către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma aplicării

O.U.G. nr. 100/2008 și a art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu cheltuieli

de judecată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Casa județeană de pensii Teleorman, solicitând casarea ei

și respingerea acțiunii reclamantului.

Prin decizia nr. 2337R

din data de 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze, privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, în majoritate, a admis recursul pârâtei Casa județeană de pensii Teleorman,

a modificat, în tot, sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Cu opinie separată, în sensul respingerii recursului, ca nefondat și obligării recurentei

la 300 RON cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire

reclamantul B.I., întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 18 martie 2014.

La termenul de judecată

din 23 septembrie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la

excepția privind necompetența instanței supreme în soluționarea cererii de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. și asupra excepției tardivității

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește competența

de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd

că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă

și a cărei revizuire se cere.

Numai în situația unei

cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta

se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care

au pronunțat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

în conformitate cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 2

C. proc. civ., soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 1 C. proc. civ., este de competența Curții de Apel București, în favoarea

căreia va fi declinată.

Cu privire la excepția

tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Căile de atac și termenele

în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar

putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile

și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care

acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și

se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, de la comunicarea

hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, din actele dosarului

rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a fost

depășit, întrucât ultima hotărâre, decizia nr. 2337 R din data de 7 noiembrie 2013

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se cere,

a fost pronunțată la data de 7 noiembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost formulată,

potrivit datei predării la poștă, la 18 martie 2014.

Legea sancționează cu

decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor

de atac, sens în care dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal

atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În consecință, având în

vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C.

proc. civ., formulată de revizuentul B.I. împotriva deciziei nr. 2337R din data

de 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 5908/87/2012, în favoarea Curții de Apel București.

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată

de revizuentul B.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2014.