ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2648/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 373 din 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5580/87/2012, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ - Complet Specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, stabilite prin decizia nr. 113741 din 15 iulie 2010, prin care i s-a modificat punctajul mediu anual, cu luarea în caicul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 februarie 2009. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G.

nr. 100/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2011, precum și să plătească reclamantului diferența drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 februarie 2009 și, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Prin decizia nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 373 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 5580/87/2012 și s-a modificat sentința recurată, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul A.I.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. Prin decizia nr. 2405 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1710/2/2014, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut că, Ia termenul de judecată din 4 aprilie 2014, revizuentul A.I.A., prin apărător, a arătat că, cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe considerentul existenței unor hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București și că nu mai susține motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În atare condiții, Curtea de Apel București a constatat că nu are competența materială de a judeca pricina, raportat la prevederile imperative ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ. trebuie îndreptată la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Cum, în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel București, care a pronunțat deciziile cu privire la care se afirmă de către revizuent că ar fi potrivnice, cauza a fost trimisă spre soluționare instanței supreme. Ca urmare, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul secției I civile, sub nr. 1710/2/2014. La termenul de judecată din 9 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii deduse judecății, care urmează să fie examinată cu prioritate.

Analizând lucrările dosarului, instanța constată că excepția este incidență în cauză pentru următoarele considerente: Prin cererea dedusă judecății, se solicită revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, invocându-se contrarietatea acesteia cu alte hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, cum ar fi decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Revizuentul a arătat că există o practică neunitară la nivelul Curții de Apel București, fiind pronunțate hotărâri potrivnice cu privire la persoane aflate în situații identice, încălcându-se astfel principiul nediscriminării și al egalității de tratament.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speță, se solicită revizuirea deciziei civile nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, decizie pronunțată în recurs, ca fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, definitivă potrivit Noului C. proc. civ., situație în care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., când termenul de revizuire se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de instanța de recurs la 27 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la 12 martie 2014 (conform ștampilei poștei de pe plicul aflat la Dosarul nr. 1710/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale) și înregistrată la Curtea de Apel București la 13 martie 2014, se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenuiui de o lună prevăzut de dispoziția legală sus-menționată. Prin urmare, cum cererea de revizuire dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată cu depășirea termenuiui legal, instanța urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul A.I.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014.