ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2648/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin

sentința civilă nr. 373 din 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5580/87/2012,

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios

administrativ - Complet Specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis acțiunea formulată de reclamantul A.I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Teleorman și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie

ale reclamantului, stabilite prin decizia nr. 113741 din 15 iulie 2010, prin care

i s-a modificat punctajul mediu anual, cu luarea în caicul a punctajului cuvenit

conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 februarie 2009. A fost obligată

pârâta să plătească reclamantului diferența dintre punctajul mediu anual stabilit

conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008,

începând cu data de 01 ianuarie 2011, precum și să plătească reclamantului diferența

drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, conform O.U.G. nr. 100/2008,

începând cu data de 01 februarie 2009 și, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010

începând cu data de 01 ianuarie 2011 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele

de inflație la data plății efective. De asemenea, a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

avocat.

Prin decizia nr. 3756 din 27 iunie 2013

a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 373 din 30 ianuarie 2013 pronunțată

de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 5580/87/2012 și s-a modificat sentința recurată,

în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 13

martie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul A.I.A. a solicitat

revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2405 din 4 aprilie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1710/2/2014, s-a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În considerentele acestei hotărâri, instanța

a reținut că, Ia termenul de judecată din 4 aprilie 2014, revizuentul A.I.A., prin

apărător, a arătat că, cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., pe considerentul existenței unor hotărâri potrivnice pronunțate

de Curtea de Apel București și că nu mai susține motivul de revizuire întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În atare condiții, Curtea de Apel București

a constatat că nu are competența materială de a judeca pricina, raportat la prevederile

imperative ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire

întemeiată pe cazul prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. trebuie îndreptată

la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice.

Cum, în speță, Înalta Curte de Casație

și Justiție este instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel București, care

a pronunțat deciziile cu privire la care se afirmă de către revizuent că ar fi potrivnice,

cauza a fost trimisă spre soluționare instanței supreme.

Ca urmare, cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost înaintată spre competentă

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul secției

I civile, sub nr. 1710/2/2014.

La termenul de judecată din 9 octombrie

2014, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii deduse judecății, care

urmează să fie examinată cu prioritate.

Analizând lucrările dosarului, instanța

constată că excepția este incidență în cauză pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, se solicită

revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București,

secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

invocându-se contrarietatea acesteia cu alte hotărâri pronunțate de Curtea de Apel

București, cum ar fi decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Revizuentul a arătat că există o practică

neunitară la nivelul Curții de Apel București, fiind pronunțate hotărâri potrivnice

cu privire la persoane aflate în situații identice, încălcându-se astfel principiul

nediscriminării și al egalității de tratament.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza

ultimă C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul

prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când hotărârile au fost date de instanțe

de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, se solicită revizuirea deciziei

civile nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, decizie pronunțată

în recurs, ca fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014

a Curții de Apel București, definitivă potrivit Noului C. proc. civ., situație în

care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., când termenul

de revizuire se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire

se cere a fost pronunțată de instanța de recurs la 27 iunie 2013, iar cererea de

revizuire a fost depusă la 12 martie 2014 (conform ștampilei poștei de pe plicul

aflat la Dosarul nr. 1710/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale) și înregistrată

la Curtea de Apel București la 13 martie 2014, se constată că cererea de revizuire

a fost formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenuiui de o lună prevăzut

de dispoziția legală sus-menționată.

Prin urmare, cum cererea de revizuire dedusă

judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată

cu depășirea termenuiui legal, instanța urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

a deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată

de revizuentul A.I.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

octombrie 2014.