ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 30 ianuarie 2012 de numita T.M.V., în calitate de soție a condamnatului T.l.F., cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 2402/352/2012, s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată.de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 6054/1/325/2008, prin care T.l.F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea n.r.241/2005 (6 luni închisoare); art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1 an și 2 luni închisoare) și art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. M C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.

(la pedeapsa de 3 ani închisoare). Prin sentința penală nr. 552 din 27 februarie 2012, Dosar nr. 2402/352/2012, în temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire împotriva sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 6054.1/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 613/ R din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, reținându-se că cererea a fost însușită de către revizuentul T.l.F. (fila 28). La data de 08 ianuarie 2013 la Dosarul nr. 2402/352/2012 a fost înregistrată cererea revizuentului T.l.F. în care precizează și alte motive de revizuire a sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012).

La data de 31 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Timișoara, a fost înregistrat sub nr. 14546/325/2012 referatul nr. 1235/111/6/2012 al Parchetului de:pe .lângă Judecătoria Timișoara, având ca obiect cererea de revizuire mai sus menționată. Prin-încheierea din data de 10 aprilie 2013 s-a admis conexarea la prezentul dosar a Dosarului 32243/325/2012, având ca obiect revizuire formulată de numita T.M.V. împotriva aceleiași sentințe penale, dosar la care era atașat Dosarul nr. 6054.17325/2008 al Judecătoriei Timișoara. La termenul din data de 08 mai 2013 a fost atașat Dosarul nr. 29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire formulată de petent împotriva aceleiași sentințe penale. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul reglementat de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., invocându-se faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Astfel, numita T.M.V., în calitate de soție a condamnatului T.l.F., a susținut în motivele de revizuire precizate în cererea de revizuire din Dosarul nr. 2402/352/2012 (filele 2-6), precum și în cererea de revizuire din Dosarul conexat nr. 32243/325/2012 (filele 153 - 157), că starea de fapt reținuta in baza procesului verbal din 25 ianuarie 2006, întocmit de către D.G.F.P. Timiș nu corespunde realității, invocând existența unor documente financiar - contabile, respectiv facturile anexate cererii de revizuire (filele 7-25), care nu au fost cunoscute de instanța la data pronunțării sentinței a cărei revizuire o solicită, astfel ca este indeplinita condiția prevăzuta de art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen. La pct. a), b) și c) din cererea de revizuire au fost făcute trimiteri la pag. nr. 5 pct. 3.5 « Impozit pe profit», pag. 6 pct. 3,6 «Taxa pe valoare adăugata», pag. nr. 7 (același pct. 3.6) «Taxa pe valoare adăugata», din procesul verbal de control, invocându-se că susținerile sunt nereale, față de existența facturilor anexate cererii de revizuire. S-a susținut că era necesară efectuarea unei expertize tehnice in domeniul financiar - contabil, că hotărârea judecătoreasca s-a bazat numai pe. acuzațiile aduse de către D.G.F.P. Timiș., fara a verifica daca ele sunt sau nu întemeiate. S-a arătat că necesitatea efectuării expertizei financiar - contabile este evidențiata si de scriptui intitulat «Concluzii», in atenția d-nului administrator al SC D. SRL (anexa nr. 22), din al cărui conținut s-a citat: «Mai mult, va amintesc ca facturarea se făcea pe baza unui sistem informatic care nu permitea tipărirea facturilor fara datele de identificare, a delegatului si.

a persoanei care a întocmit factura », in prealabil, același script, referindus-e la pct. 3.5. din procesul verbal din 23 ianuarie 2006, întocmit de reprezentanții D.G.F.P. Timiș precizează : «Acest aspect nu este adevărat, pe facturi sunt trecute numele delegatului, mijlocul de transport, actul de identificare al delegatului, etc.». Același script menționează : «La pct. 3.6 Taxa pe Valoare Adăugata se arata ca următoarele facturi nu se regăsesc la societatea comerciala, lipsind toate cele trei exemplare : 1398793 1400434. În legătura cu acest aspect, va prezint exemplarele roșii si verzi din facturile menționate, iar exemplarul albastru a fost dat delegatului cumpărătorului. În discuția avuta cu dumneavoastră, mi-ati spus ca, in urma verificării incrucisate la SC U.C.D.

SRL, organul de control a decis ca pentru facturile de stomare, pe care vi le imputa societatea comerciala, sa nu isi deducă T.V.A.-ul, prin aceasta recunoscând implicit ca facturile de stornare au existat si au avut ca baza un act de comerț adevărat. Prin urmare, daca la societatea.cumpărătoare nu s-a permis deducerea T.V.A.-ului inscris pe facturi, atunci nici societatea furnizoare nu datorează plata acelui T.V.A. În cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2013 revizuentul T.l.F. a precizat și alte motive de revizuire a sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012), arătând că la ședința de judecată din data de 03 octombrie 2008 instanța investită de Tribunalul Timiș să judece, cauza de recurs împotriva sentinței penale nr. 1485 din 16 iunie 2008 formulat de petenta D.G.F.P.

Timiș a pronunțat o hotărâre nelegală și împotriva legii întrucât soluția dispusă de instanță nu este dintre cele prevăzute de art. 385 ind 15 care pot fi pronunțate de instanța de recurs. S-a mai arătat că la judecarea recursului din data de 03 octombrie 2008 instanța Tribunalului Timiș a judecat cauza neavând procedură completă din următorul motiv: inculpatul T.l.F. a fost citat la o adresă greșită în Ioc. Belin, jud. Arad, inculpatul având domiciliul în loc. Sanovita, jud. Timiș. Totodată revizuientul a arătat că la termenul de judecată din data de 03 octombrie 2008 când instanța investită de Tribunalul Timiș să judece cauza de recurs formulat de petenta D.G.F.P. Timiș după termenul legal prevăzut de art. 35 3 C. pen.p.

a pronunțat hotărârea prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 în baza art. 278 1 alin. (80 lit. c) C. pen.p. fără să constate în cauză existența sentinței penale nr. 1485 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de instanța Judecătoriei Timișoara în această situație în cauză instanța Tribunalului Timiș a comis o gravă eroare judiciară prin interpretarea greșită a legii. S-a mai arătat că art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. prin textul de lege prevede: când probele existente la dosar sunt suficiente reține cauza spre judecare în complet legal constituit dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. S-a reținut că revizuientul a solicitat să se constate: prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 instanța a pronunțat hotărârea în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. pen.p.

și greșit a trimis cauza spre soluționare, instanței Judecătoriei Timișoara, nelegal și împotriva legii ca urmare a încălcărilor prevăzute de lege fiind evidentă eroarea judiciară făcută de instanța investită de Tribunalul timiș prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 care conform art. 197 C. pen. pen. atrage nulitatea absolută atât a Deciziei nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 cât și a tuturor hotărârilor pronunțate după aceasta. Inculpatul arată că în prezenta cauză este evident că instanța investită de Judecătoria Timișoara nu a fost investită legal să judece cauza în Dosarul nr. 60541/325/2008 și a pronunțat sentința penala nr. 1815 din 23 iunie 2011 nelegal și împotriva legii.

Revizuentul a solicitat examinarea atentă a probelor prezentate din Dosarul nr. 60541/325/2008, să se constate că următoarele hotărâri.sunt nelegale și pronunțate împotriva legii: - Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș; sentința penală nr. nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara; Dosar penal nr. 1737/ R din 03 noiembrie 201 i pronunțată de Curtea de Apel Timișoara;.mandatul din 04 noiembrie 2011 a Judecătoriei Timișoarași să se admită cererea de revizuire astfel cum a fost formulată.

Prin referatul nr. 1235/111/6/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (filele 3-5) s-a arătat că în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 4 din Legea nr. 241/2005 constând in refuzul nejustificat de a pune la dispoziția organelor competente documentele legale in scopul împiedicării verificărilor financiare, prezentarea în cadrul unei revizuiri a documentelor pe care anterior a refuzat să le pună la dispoziția organelor nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., existența documentelor financiar contabile nefîind cunoscută datorită refuzului revizuentului de a prezenta aceste documente, S-a menționat facturile depuse în susținerile de la punctul a din cererea de revizuire sunt aceleași facturi,, care au fost depuse și în susținerea celorlalte motive de revizuire prezentate mai sus,, respectiv facturile care nu au fost găsite cu ocazia efectuării controlului, numerele facturilor fiind cele ia care se referă organul de control la pct. 3.6 (pag 6) din în procesul verbal de control din data de 20 ianuarie 2006. S-a arătat că la pct. 3.5 organul de control reține că este vorba de alte facturi care nu au completate datele de expediție, nu cele pe care le depune revizuentul și despre care susține că au datele de expediție completate, așa cum reiese din situațiile anexate procesului verbal de control.

Fiind vorba de alte facturi depuse decât cele reținute de organele de control ca fiind cele avute în vedere cu ocazia controlului și care au fost reținute în anexele acestui procesului verbal din 20 ianuarie 2006, s-a apreciat că nu este vorba de fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara au fost de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă. Prin sentința penală nr. 1283 din 20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 14546/325/2012, în temeiul art. 403 alin. (3) 1 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire însușită de către revizuentul T.l.F., formulată de către soția acestuia, T.M.V., cu privire la sentința penală nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 6054.1/325/2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. În temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cererea de revizuire formulată personal, de către revizuentul T.l.F. împotriva sentinței penale nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 60541/325/2008, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 08 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 2402/325/2012. În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Timișoara a reținut că din conținutul Dosarului nr. 29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire formulată de petent împotriva aceleiași sentințe penale reiese că motivele invocate de numita T.M.V. în cele două dosare care fac obiectul prezentei cauze, însușite de revizuent, precum și înscrisurile depuse în probațiune, sunt aceleași cu o parte dintre motivele de revizuire invocate în Dosarul nr. 29673/325/2012 (filele 97-98), aceste motive fiind analizate în cuprinsul sentinței penale nr. 3509 din 03 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 1182/ R din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara. Astfel, s-a constatat că în considerentele sentinței penale nr. 3509 din 03 decembrie 2012 s-a reținut că „pentru a fi incident motivul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. pen.

pen. este necesar ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, și nu mijloacele de probă, nefiind admisibil ca pe calea de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. S-a reținut că pot fi considerate ca noi și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea faptele probatorii. Nu pot fi însă considerate probe noi în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, cum sunt înscrisurile depuse de revizuent în susținerea cererii de revizuire.

De asemenea, prima instanță a subliniat faptul că una din infracțiunile pentru care'revizuentul a fost condamnat este cea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, astfel că prezentarea în cadrul revizuirii a unor facturi fiscale care anterior nu au fost puse la dispoziția organelor competente nu se circumscrie noțiunii-de fapte sau împrejurări noi. Prima instanță a reținut din precizarea cererii de revizuire din data de 09 iulie 2012, că revizuentul nu se referă la fapte și împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tinzând prin înscrisurile depuse, la o prelungire a probatoriului administrat în faza de cercetare judecătorească, aspect inadmisibil pe calea revizuirii" și prin urmare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul T.l.F.

Instanța de fond a constatat ca cererea de revizuire formulata in prezentul dosar penal este aceeași cu cererea de revizuire ce- a fost formulata de către același petent și precizată de soția acestuia în dosarul penal in care s-a pronunțat sentința penală nr. 3509 din 03 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 182/ R din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (3) 1 C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si apărări. Prima instanță a apreciat ca cererea de revizuire este inadmisibila întrucât exista identitate de persoane (respectiv revizuentul T.I.F., cererea fiind formulată sau precizată de soția acestuia T.M.V.), de temei legal art. (394 alin. (1) lit. a) C. pen.

pen.), de motive si de.apărări (faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, depunându-se în dovedire aceleași facturi: fiscale) și prin urmare, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire însușită de către revizuentul T.l.F., formulată de către soția acestuia, T.M.V., cu privire la sentința penală nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 6054.1/325/2008. De asemenea, prima instanță a constatat că cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2013 în Dosarul nr. 2402/352/2012 de revizuentul T.l.F. (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012) cuprinde alte motive de revizuire a sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 decât motivele invocate de soția sa, T.M.V..

Totodată, s-a reținut că cererea a fost înregistrată ulterior pronunțării sentinței penale nr. 552 din 27 februarie 2012 în Dosarul nr. 2402/352/2012, sentință prin care în temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire împotriva sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 6054.1/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 613/ R din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Avându-se în vedere faptul că această cerere este o cerere distinctă de cererea formulată de numita T.M.V. și insușiă de revizuent,: iar potrivit art. 397 alin. (1) C. proc.

penală cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă.instanța care a judecat cauza în. primă instanță în vederea efectuării actelor de cercetare, prevăzute de art. 399 C. pen. pen., după care este sesizată instanța competentă și în vederea respectării acestor dispoziții impertative, prima instanță a constatat că este necesară trimiterea acestei cereri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara in vederea efectuării cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1283/20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 14546/325/2012 a declarat recurs, în termen legal, revizuentul T.I.F., criticând-o ca netemeinică și nelegală, și invocând excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara, excepția de neconstituționalitate, precum și „excepția de nelegalitate". Prin Decizia penală nr. 1111/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au decis următoarele: S-a respinge excepția de nelegalitate formulată de revizuientul T.F. S-a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de revizuientul T.F. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. s-a respins, ca nefondat recursul declarat de revizuientul T.F. împotriva sentinței penale nr. 1283 din 20 mai 2013 a Judecătoriei Timișoara. Definitivă cu privire la fondul cauzei, cu recurs în 48 de ore de la pronunțare cu privire la excepția de neconstituționalitate. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat, în ceea ce privește excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara invocată de revizuent, că este nefondată în raport cu dispozițiile art. 281 pct. 3 C. proc pen. Astfel, cererea de revizuire vizează sentința penală nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 60541/325/2008, cauza având ca obiect infracțiunile din infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005; art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 11 lit. c) din legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41. alin. (2) C. pen., infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de formularea unei plângeri prealabile a părții vătămate. Din motivele invocate de revizuent în susținerea acestei excepții rezultă confuzia acestuia între două instituții juridice diferite, respectiv cea a plângerii prealabile reglementată de art. 279 C. pen. p. - condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și plângerea împotriva soluțiilor procurorului - reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. - mijloc procedural de. a supune controlului instanței de judecată soluțiile de netrimitere în judecată ale parchetului, aceasta fiind situația în speță.

Pe de altă parte, potrivit art. 407 C. pen. pen. „sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse aceleiași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea". în speță, sentința penală nr. 1815/23 iunie 2011 a. fost pronunțată de Judecătoria Timișoara după intrarea în vigoare a Legii nr,, 202/2010, sub imperiul acestei legi; a fost prevăzută calea de atac doar a recursului, fiind, de altfel, și verificată sub aspectul legalității și. temeiniciei în recurs de către Curtea.de Apel Timișoara prin Decizia penală nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011. Ca atare, și sentința pronunțată cu privire la cererea de revizuire a acestei hotărâri este supusă doar căii de atac a recursului, recurs ce revine spre competență de soluționare Curții de Apel Timișoara.

Referitor la excepția de neconstituționalitate, s-a constatat că revizuentul a susținut neconstituționalitatea sentinței penale, nr, 1815 din 23 iunie 201.1 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Deciziei penale m. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timișoara și a. modului de desfășurare și judecare a Dosarului nr. 60541/325/2008.

Potrivit art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia:" Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepție de neconstituționalitate. Acest text legal abilitează instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea.nr.

47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau-, din oficiu, de către instanța de judecată ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât excepția de neconstituționalitate ridicată,de revizuent vizează hotărâri judecătorești și nu texte legale incidente în speță, astfel că apare ca inadmisibilă, În cadrul recursului, revizuentul a invocat și „excepția de nelegalitate" a hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 60541/325/2008, respectiv a sentinței penale nr; 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Deciziei penale nr. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 201 la Curții de Apel Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timișoara. în prealabil, instanța de recurs constată că o asemenea excepție nu este reglementată în procedura procesual penală, că se face o confuzie cu excepția de nelegalitate ce era reglementată în procedura contenciosului administrativ și care viza acte normative ale organelor administrative.

Criticile de nelegalitate ale unor hotărâri judecătorești pot fi formulate numai în cadrul căilor de atac reglementate de lege, cu respectarea procedurilor stabilite de C. proc. pen., în speță, și nu pe calea unei excepții prin eludarea acestor prevederi. Ca atare, o asemenea „excepție de nelegalitate" este inadmisibilă. Analizând recursul declarat de revizuent prin prisma motivelor invocate de acesta, precum și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. pen. pen., instanța a constata că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente; în prealabil s-a constatat că revizuentul a mai susținut și faptul că cererea de revizuire a fost formulata de soția sa, numita T.M.V. și că el nu a făcut nicio declarație de însușire a cererii.

Este adevărat că cererea de revizuire a fost formulată de soția condamnatului, numita T.M.V., prin avocat ales, însă în data de 06 februarie 2012 (fila 27 Dosar nr. 2402/325/2012) se depune cererea condamnatului T.l.F., prin intermediul aceluiași avocat, în care se solicită preschimbarea termenului de judecată, motivând în completarea cererii inițiale; apoi cererea personală a condamnatului, care își indică și calitatea de revizuent, de a fi citat la judecarea cauzei. însușirea unei cereri :de revizuire nu este necesar să îmbrace o anumită formă, ci trebuie să se deducă, voința condamnatului de a continua demersul procesual inițiat de o persoană care are legitimitate procesuală, însă aceasta este în limitele-conferite de interesul și manifestarea de voință a condamnatului.

În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar au examinat în concret și detaliat fiecare din împrejurările invocate de.către revizuient în susținerea cererii de revizuire și au apreciat în mod corect că. aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 394. alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

În cauză, se mai reținut și împrejurarea că aceleași aspecte auformat și obiectul cererii de revizuire soluționată prin sentința penala nr. 3509 din 03 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 29673325/2012, ori prin Decizia nr. 36/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat că „cererile repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora. Împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de nelegalitate și necompetență materiaiă a Curții de Apel Timișoara și împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat recurs revizuentul condamnat T.l.F.

I. Examinând recursul declarat de revizuentul condamnat împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de nelegalitate și necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinițive, fiind arătate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. c) și lit. e) din.

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentințele pronunțate, :ca instanțe de fond de curțile de apel și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel. Printre acestea nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanță de recurs, de către o curte de apel, cum este cea atacată în cazul de față. Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către revizuentul T.l.F., împotriva dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre definitivă, respectiv dispozițiile de respingere a excepției-de nelegalitate și necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecința, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de nelegalitate și necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. II. Examinând recursul declarat de revizuentul condamnat împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de neconstituționalitate, dispoziție cuprinsă în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. secția penală, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare/care are legătură cu.

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.; Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă' o excepție de neconstituționalitate, textul abilitând instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr, 47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei Jegi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze aspecte constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte. constată că revizuentul a invocat neconstituționalitatea sentinței penale, nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Deciziei penale nr. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timișoara și a modului de desfășurare și judecare a Dosarului nr. 6054/1/325/2008. Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, condițiile mai sus menționate nu sunt îndeplinite întrucât excepția de neconstituționalitate ridicată de revizuent vizează hotărâri judecătorești, iar nu texte legale incidente în speță, astfel că, în mod corect instanța a respins-o ca inadmsibilă.

În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate, dispoziție cuprinsă în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de nelegalitate și necompetența materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconsțituționalitate, dispoziție cuprinsă în aceeași decizie penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către, stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2013,