ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor si lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 30 ianuarie 2012 de numita T.M.V., în calitate de

soție a condamnatului T.l.F., cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei

Timișoara sub nr. 2402/352/2012, s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr

1815 din 23 iunie 2011 pronunțată.de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 6054/1/325/2008,

prin care T.l.F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea

n.r.241/2005 (6 luni închisoare); art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (1 an și 2 luni închisoare) și art. 11 lit. c) din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. M C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (la

pedeapsa de 3 ani închisoare).

Prin sentința penală nr. 552 din 27

februarie 2012, Dosar nr. 2402/352/2012, în temeiul art. 397 alin. (4) C. proc.

pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire împotriva sentinței penale nr.

1815 din 09 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr.

6054.1/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr.

613/ R din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Timișoara, reținându-se că cererea a fost însușită de către

revizuentul T.l.F. (fila 28).

La data de 08 ianuarie 2013 la Dosarul

nr. 2402/352/2012 a fost înregistrată cererea revizuentului T.l.F. în care

precizează și alte motive de revizuire a sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie

2011 (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012).

La data de 31 mai 2012 pe rolul Judecătoriei

Timișoara, a fost înregistrat sub nr. 14546/325/2012 referatul nr.

1235/111/6/2012 al Parchetului de:pe .lângă Judecătoria Timișoara, având ca

obiect cererea de revizuire mai sus menționată.

Prin-încheierea din data de 10 aprilie

2013 s-a admis conexarea la prezentul dosar a Dosarului 32243/325/2012, având

ca obiect revizuire formulată de numita T.M.V. împotriva aceleiași sentințe

penale, dosar la care era atașat Dosarul nr. 6054.17325/2008 al Judecătoriei

Timișoara.

La termenul din data de 08 mai 2013 a

fost atașat Dosarul nr. 29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire

formulată de petent împotriva aceleiași sentințe penale.

Cererea de revizuire a fost întemeiată

pe cazul reglementat de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

invocându-se faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Astfel, numita T.M.V., în calitate de

soție a condamnatului T.l.F., a susținut în motivele de revizuire precizate în

cererea de revizuire din Dosarul nr. 2402/352/2012 (filele 2-6), precum și în

cererea de revizuire din Dosarul conexat nr. 32243/325/2012 (filele 153 - 157),

că starea de fapt reținuta in baza procesului verbal din 25 ianuarie 2006, întocmit

de către D.G.F.P. Timiș nu corespunde realității, invocând existența unor

documente financiar - contabile, respectiv facturile anexate cererii de

revizuire (filele 7-25), care nu au fost cunoscute de instanța la data

pronunțării sentinței a cărei revizuire o solicită, astfel ca este indeplinita

condiția prevăzuta de art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La pct. a), b) și c) din cererea de

revizuire au fost făcute trimiteri la pag. nr. 5 pct. 3.5 « Impozit pe profit»,

pag. 6 pct. 3,6 «Taxa pe valoare adăugata», pag. nr. 7 (același pct. 3.6) «Taxa

pe valoare adăugata», din procesul verbal de control, invocându-se că

susținerile sunt nereale, față de existența facturilor anexate cererii de

revizuire.

S-a susținut că era necesară

efectuarea unei expertize tehnice in domeniul financiar - contabil, că

hotărârea judecătoreasca s-a bazat numai pe. acuzațiile aduse de către D.G.F.P.

Timiș., fara a verifica daca ele sunt sau nu întemeiate.

S-a arătat că necesitatea efectuării

expertizei financiar - contabile este evidențiata si de scriptui intitulat «Concluzii»,

in atenția d-nului administrator al SC D. SRL (anexa nr. 22), din al cărui

conținut s-a citat: «Mai mult, va amintesc ca facturarea se făcea pe baza unui

sistem informatic care nu permitea tipărirea facturilor fara datele de

identificare, a delegatului si. a persoanei care a întocmit factura », in

prealabil, același script, referindus-e la pct. 3.5. din procesul verbal din 23

ianuarie 2006, întocmit de reprezentanții D.G.F.P. Timiș precizează : «Acest

aspect nu este adevărat, pe facturi sunt trecute numele delegatului, mijlocul

de transport, actul de identificare al delegatului, etc.». Același script

menționează : «La pct. 3.6 Taxa pe Valoare Adăugata se arata ca următoarele

facturi nu se regăsesc la societatea comerciala, lipsind toate cele trei

exemplare : 1398793 1400434. În legătura cu acest aspect, va prezint

exemplarele roșii si verzi din facturile menționate, iar exemplarul albastru a

fost dat delegatului cumpărătorului. În discuția avuta cu dumneavoastră, mi-ati

spus ca, in urma verificării incrucisate la SC U.C.D. SRL, organul de control a

decis ca pentru facturile de stomare, pe care vi le imputa societatea

comerciala, sa nu isi deducă T.V.A.-ul, prin aceasta recunoscând implicit ca

facturile de stornare au existat si au avut ca baza un act de comerț adevărat.

Prin urmare, daca la societatea.cumpărătoare nu s-a permis deducerea T.V.A.-ului

inscris pe facturi, atunci nici societatea furnizoare nu datorează plata acelui

T.V.A.

În cererea înregistrată la data de 08

ianuarie 2013 revizuentul T.l.F. a precizat și alte motive de revizuire a

sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 (filele 36-37 Dosar nr.

2402/352/2012), arătând că la ședința de judecată din data de 03 octombrie 2008

instanța investită de Tribunalul Timiș să judece, cauza de recurs împotriva

sentinței penale nr. 1485 din 16 iunie 2008 formulat de petenta D.G.F.P. Timiș

a pronunțat o hotărâre nelegală și împotriva legii întrucât soluția dispusă de

instanță nu este dintre cele prevăzute de art. 385 ind 15 care pot fi pronunțate

de instanța de recurs.

S-a mai arătat că la judecarea

recursului din data de 03 octombrie 2008 instanța Tribunalului Timiș a judecat

cauza neavând procedură completă din următorul motiv: inculpatul T.l.F. a fost

citat la o adresă greșită în Ioc. Belin, jud. Arad, inculpatul având domiciliul

în loc. Sanovita, jud. Timiș.

Totodată revizuientul a arătat că la

termenul de judecată din data de 03 octombrie 2008 când instanța investită de

Tribunalul Timiș să judece cauza de recurs formulat de petenta D.G.F.P. Timiș

după termenul legal prevăzut de art. 35

3

C. pen.p. a pronunțat

hotărârea prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 în baza art. 278

1

alin. (80 lit. c) C. pen.p. fără să constate în cauză existența sentinței

penale nr. 1485 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de instanța Judecătoriei

Timișoara în această situație în cauză instanța Tribunalului Timiș a comis o

gravă eroare judiciară prin interpretarea greșită a legii.

S-a mai arătat că art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. prin textul de lege prevede: când probele

existente la dosar sunt suficiente reține cauza spre judecare în complet legal

constituit dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac

aplicându-se în mod corespunzător.

S-a reținut că revizuientul a

solicitat să se constate: prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 instanța

a pronunțat hotărârea în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. pen.p.

și greșit a trimis cauza spre soluționare, instanței Judecătoriei Timișoara,

nelegal și împotriva legii ca urmare a încălcărilor prevăzute de lege fiind

evidentă eroarea judiciară făcută de instanța investită de Tribunalul timiș

prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 care conform art. 197 C. pen. pen.

atrage nulitatea absolută atât a Deciziei nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 cât

și a tuturor hotărârilor pronunțate după aceasta. Inculpatul arată că în

prezenta cauză este evident că instanța investită de Judecătoria Timișoara nu a

fost investită legal să judece cauza în Dosarul nr. 60541/325/2008 și a

pronunțat sentința penala nr. 1815 din 23 iunie 2011 nelegal și împotriva

legii.

Revizuentul a solicitat examinarea

atentă a probelor prezentate din Dosarul nr. 60541/325/2008, să se constate că

următoarele hotărâri.sunt nelegale și pronunțate împotriva legii: - Decizia nr.

53/ R din 03 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș; sentința penală nr.

nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara; Dosar penal nr.

1737/ R din 03 noiembrie 201 i pronunțată de Curtea de Apel Timișoara;.mandatul

din 04 noiembrie 2011 a Judecătoriei Timișoarași să se admită cererea de

revizuire astfel cum a fost formulată.

Prin referatul nr. 1235/111/6/2012 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (filele 3-5) s-a arătat că în

condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art 4 din Legea nr. 241/2005 constând in refuzul nejustificat de a

pune la dispoziția organelor competente documentele legale in scopul

împiedicării verificărilor financiare, prezentarea în cadrul unei revizuiri a documentelor

pe care anterior a refuzat să le pună la dispoziția organelor nu constituie

fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

existența documentelor financiar contabile nefîind cunoscută datorită refuzului

revizuentului de a prezenta aceste documente,

S-a menționat facturile depuse în

susținerile de la punctul a din cererea de revizuire sunt aceleași facturi,,

care au fost depuse și în susținerea celorlalte motive de revizuire prezentate

mai sus,, respectiv facturile care nu au fost găsite cu ocazia efectuării

controlului, numerele facturilor fiind cele ia care se referă organul de

control la pct. 3.6 (pag 6) din în procesul verbal de control din data de 20

ianuarie 2006.

S-a arătat că la pct. 3.5 organul de

control reține că este vorba de alte facturi care nu au completate datele de

expediție, nu cele pe care le depune revizuentul și despre care susține că au

datele de expediție completate, așa cum reiese din situațiile anexate

procesului verbal de control. Fiind vorba de alte facturi depuse decât cele

reținute de organele de control ca fiind cele avute în vedere cu ocazia

controlului și care au fost reținute în anexele acestui procesului verbal din

20 ianuarie 2006, s-a apreciat că nu este vorba de fapte sau împrejurări noi în

sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Concluziile Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara au fost de respingere a cererii de revizuire ca

inadmisibilă.

Prin sentința penală nr. 1283 din 20

mai 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 14546/325/2012, în

temeiul art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire însușită de către revizuentul T.l.F.,

formulată de către soția acestuia, T.M.V., cu privire la sentința penală nr

1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală

nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul

nr. 6054.1/325/2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

avansate de stat.

În temeiul art. 397 alin. (4) C. proc.

pen., a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cererea de

revizuire formulată personal, de către revizuentul T.l.F. împotriva sentinței

penale nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia

penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată

în Dosarul nr. 60541/325/2008, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei

Timișoara la data de 08 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 2402/325/2012.

În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc.

pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință

penală, Judecătoria Timișoara a reținut că din conținutul Dosarului nr.

29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire formulată de petent

împotriva aceleiași sentințe penale reiese că motivele invocate de numita T.M.V.

în cele două dosare care fac obiectul prezentei cauze, însușite de revizuent,

precum și înscrisurile depuse în probațiune, sunt aceleași cu o parte dintre

motivele de revizuire invocate în Dosarul nr. 29673/325/2012 (filele 97-98),

aceste motive fiind analizate în cuprinsul sentinței penale nr. 3509 din 03

decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 1182/ R din 11 februarie

2013 a Curții de Apel Timișoara.

Astfel, s-a constatat că în

considerentele sentinței penale nr. 3509 din 03 decembrie 2012 s-a reținut

că „pentru a fi incident motivul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)

C. pen. pen. este necesar ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele

probatorii să fie noi, și nu mijloacele de probă, nefiind admisibil ca pe calea

de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

S-a reținut că pot fi considerate ca

noi și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data

soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea faptele probatorii. Nu pot fi însă

considerate probe noi în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în

completarea dovezilor administrate, cum sunt înscrisurile depuse de revizuent

în susținerea cererii de revizuire.

De asemenea, prima instanță a

subliniat faptul că una din infracțiunile pentru care'revizuentul a fost

condamnat este cea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, astfel că

prezentarea în cadrul revizuirii a unor facturi fiscale care anterior nu au

fost puse la dispoziția organelor competente nu se circumscrie noțiunii-de

fapte sau împrejurări noi.

Prima instanță a reținut din

precizarea cererii de revizuire din data de 09 iulie 2012, că revizuentul nu se

referă la fapte și împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., tinzând prin înscrisurile depuse, la o prelungire a probatoriului

administrat în faza de cercetare judecătorească, aspect inadmisibil pe calea

revizuirii" și prin urmare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de către revizuentul T.l.F.

Instanța de fond a constatat ca

cererea de revizuire formulata in prezentul dosar penal este aceeași cu cererea

de revizuire ce- a fost formulata de către același petent și precizată de soția

acestuia în dosarul penal in care s-a pronunțat sentința penală nr. 3509

din 03 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 182/ R din 11

februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire

sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive

si apărări.

Prima instanță a apreciat ca cererea

de revizuire este inadmisibila întrucât exista identitate de persoane

(respectiv revizuentul T.I.F., cererea fiind formulată sau precizată de soția

acestuia T.M.V.), de temei legal art. (394 alin. (1) lit. a) C. pen. pen.), de

motive si de.apărări (faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, depunându-se în dovedire

aceleași facturi: fiscale) și prin urmare, a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire însușită de către revizuentul T.l.F., formulată de către soția

acestuia, T.M.V., cu privire la sentința penală nr 1815 din 23 iunie 2011 a

Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03

noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr.

6054.1/325/2008.

De asemenea, prima instanță a

constatat că cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2013 în Dosarul nr.

2402/352/2012 de revizuentul T.l.F. (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012)

cuprinde alte motive de revizuire a sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011

decât motivele invocate de soția sa, T.M.V..

Totodată, s-a reținut că cererea a

fost înregistrată ulterior pronunțării sentinței penale nr. 552 din 27

februarie 2012 în Dosarul nr. 2402/352/2012, sentință prin care în temeiul art.

397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire

împotriva sentinței penale nr. 1815 din 09 iunie 2011, pronunțată de

Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 6054.1/325/2008 al

Judecătoriei Timișoara, definitivă

prin Decizia penală nr. 613/ R din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Avându-se în vedere faptul că această

cerere este o cerere distinctă de cererea formulată de numita T.M.V. și insușiă

de revizuent,: iar potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. penală cererea de

revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă.instanța care a

judecat cauza în. primă instanță în vederea efectuării actelor de cercetare, prevăzute

de art. 399 C. pen. pen., după care este sesizată instanța competentă și în

vederea respectării acestor dispoziții impertative, prima instanță a constatat

că este necesară trimiterea acestei cereri la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Timișoara in vederea efectuării cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1283/20

mai 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 14546/325/2012 a

declarat recurs, în termen legal, revizuentul T.I.F., criticând-o ca netemeinică

și nelegală, și invocând excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara,

excepția de neconstituționalitate, precum și „excepția de nelegalitate".

Prin Decizia penală nr. 1111/ R din 26

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au decis următoarele:

S-a respinge excepția de nelegalitate

formulată de revizuientul T.F.

S-a respinge cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de

revizuientul T.F.

În baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat recursul declarat de

revizuientul T.F. împotriva sentinței penale nr. 1283 din 20 mai 2013 a

Judecătoriei Timișoara.

Definitivă cu privire la fondul

cauzei, cu recurs în 48 de ore de la pronunțare cu privire la excepția de

neconstituționalitate.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a constatat, în ceea ce privește excepția de necompetență materială a

Curții de Apel Timișoara invocată de revizuent, că este nefondată în raport cu

dispozițiile art. 281 pct. 3 C. proc pen. Astfel, cererea de revizuire vizează

sentința penală nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara

în Dosarul nr. 60541/325/2008, cauza având ca obiect infracțiunile din

infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005; art. 6 din Legea nr.

241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 11 lit. c) din legea nr.

87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41. alin. (2) C. pen., infracțiuni

pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de

formularea unei plângeri prealabile a părții vătămate. Din motivele invocate de

revizuent în susținerea acestei excepții rezultă confuzia acestuia între două

instituții juridice diferite, respectiv cea a plângerii prealabile reglementată

de art. 279 C. pen. p. - condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale

și plângerea împotriva soluțiilor procurorului - reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. - mijloc procedural de. a supune controlului instanței de

judecată soluțiile de netrimitere în judecată ale parchetului, aceasta fiind

situația în speță. Pe de altă parte, potrivit art. 407 C. pen. pen. „sentințele

instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1),

sunt supuse aceleiași căi de atac ca și hotărârile la care se referă

revizuirea". în speță, sentința penală nr. 1815/23 iunie 2011 a. fost

pronunțată de Judecătoria Timișoara după intrarea în vigoare a Legii nr,,

202/2010, sub imperiul acestei legi; a fost prevăzută calea de atac doar a

recursului, fiind, de altfel, și verificată sub aspectul legalității și.

temeiniciei în recurs de către Curtea.de Apel Timișoara prin Decizia penală nr.

1737/ R din 03 noiembrie 2011. Ca atare, și sentința pronunțată cu privire la

cererea de revizuire a acestei hotărâri este supusă doar căii de atac a recursului,

recurs ce revine spre competență de soluționare Curții de Apel Timișoara.

Referitor la excepția de

neconstituționalitate, s-a constatat că revizuentul a susținut

neconstituționalitatea sentinței penale, nr, 1815 din 23 iunie 201.1 pronunțată

de Judecătoria Timișoara, Deciziei penale m. 583/ R din 03 octombrie 2008 a

Tribunalului Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011

emis de Judecătoria Timișoara și a. modului de desfășurare și judecare a Dosarului

nr. 60541/325/2008. Potrivit art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:

„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia:" Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992

reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată sesizată cu o

cerere prin care se invocă o excepție de neconstituționalitate. Acest text

legal abilitează instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor

prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1)

- (3) din Legea.nr. 47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată

la cererea uneia dintre părți sau-, din oficiu, de către instanța de judecată

ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să

nu vizeze constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale. în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât

excepția de neconstituționalitate ridicată,de revizuent vizează hotărâri

judecătorești și nu texte legale incidente în speță, astfel că apare ca

inadmisibilă,

În cadrul recursului, revizuentul a

invocat și „excepția de nelegalitate" a hotărârilor judecătorești

pronunțate în Dosarul nr. 60541/325/2008, respectiv a sentinței penale nr; 1815

din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Deciziei penale nr. 583/

R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03

noiembrie 201 la Curții de Apel Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din

04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timișoara. în prealabil, instanța de

recurs constată că o asemenea excepție nu este reglementată în procedura

procesual penală, că se face o confuzie cu excepția de nelegalitate ce era

reglementată în procedura contenciosului administrativ și care viza acte

normative ale organelor administrative. Criticile de nelegalitate ale unor

hotărâri judecătorești pot fi formulate numai în cadrul căilor de atac

reglementate de lege, cu respectarea procedurilor stabilite de C. proc. pen.,

în speță, și nu pe calea unei excepții prin eludarea acestor prevederi. Ca

atare, o asemenea „excepție de nelegalitate" este inadmisibilă.

Analizând recursul declarat de

revizuent prin prisma motivelor invocate de acesta, precum și din oficiu,

conform art. 385

6

alin. (3) C. pen. pen., instanța a constata că

este neîntemeiat, pentru următoarele considerente; în prealabil s-a constatat

că revizuentul a mai susținut și faptul că cererea de revizuire a fost

formulata de soția sa, numita T.M.V. și că el nu a făcut nicio declarație de

însușire a cererii. Este adevărat că cererea de revizuire a fost formulată de

soția condamnatului, numita T.M.V., prin avocat ales, însă în data de 06

februarie 2012 (fila 27 Dosar nr. 2402/325/2012) se depune cererea

condamnatului T.l.F., prin intermediul aceluiași avocat, în care se solicită

preschimbarea termenului de judecată, motivând în completarea cererii inițiale;

apoi cererea personală a condamnatului, care își indică și calitatea de

revizuent, de a fi citat la judecarea cauzei. însușirea unei cereri :de

revizuire nu este necesar să îmbrace o anumită formă, ci trebuie să se deducă,

voința condamnatului de a continua demersul procesual inițiat de o persoană

care are legitimitate procesuală, însă aceasta este în limitele-conferite de

interesul și manifestarea de voință a condamnatului.

În speță, atât instanța de fond, cât

și instanța de prim control judiciar au examinat în concret și detaliat fiecare

din împrejurările invocate de.către revizuient în susținerea cererii de

revizuire și au apreciat în mod corect că. aceste împrejurări nu au caracter de

noutate, în sensul dispozițiilor art. 394. alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin

probele administrate în ciclul procesual ordinar.

În cauză, se mai reținut și

împrejurarea că aceleași aspecte auformat și obiectul cererii de revizuire

soluționată prin sentința penala nr. 3509 din 03 decembrie 2012 pronunțată de

Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 29673325/2012, ori prin Decizia nr.

36/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în

interesul legii, s-a statuat că „cererile repetate de revizuire și, respectiv,

contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane,

de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.

Împotriva dispozițiilor de respingere

a excepției de nelegalitate și necompetență materiaiă a Curții de Apel

Timișoara și împotriva dispoziției de respingere a excepției de

neconstituționalitate, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a

formulat recurs revizuentul condamnat T.l.F.

I. Examinând recursul declarat de

revizuentul condamnat împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de

nelegalitate și necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții

cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinițive, fiind arătate

expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (1) lit. c) și lit. e) din. C. proc. pen., pot fi atacate

cu recurs numai sentințele pronunțate, :ca instanțe de fond de curțile de apel

și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare

teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel.

Printre acestea nu sunt prevăzute și

deciziile pronunțate, ca instanță de recurs, de către o curte de apel, cum este

cea atacată în cazul de față.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu

referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod,

prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi

ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție

a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs

stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai

multor recursuri este exclusă.

În prezenta cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către revizuentul T.l.F.,

împotriva dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre definitivă, respectiv

dispozițiile de respingere a excepției-de nelegalitate și necompetență

materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R

din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în

situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a

principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecința, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva

dispozițiilor de respingere a excepției de nelegalitate și necompetență

materială a Curții de Apel Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R

din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

II. Examinând recursul declarat de

revizuentul condamnat împotriva dispozițiilor de respingere a excepției de

neconstituționalitate, dispoziție cuprinsă în Decizia nr. 1117/ R din 26

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. secția penală, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare/care are legătură cu. soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.;

Dispozițiile art. 29 din Legea nr.

47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată

sesizată cu o cerere prin care se invocă' o excepție de neconstituționalitate,

textul abilitând instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor

prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1)

- (3) din Legea nr, 47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească

neconstituționalitatea unei Jegi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată

la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată

ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să

nu vizeze aspecte constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Analizând actele si lucrările

dosarului, Înalta Curte. constată că revizuentul a invocat neconstituționalitatea

sentinței penale, nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria

Timișoara, Deciziei penale nr. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului

Timiș, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de

Judecătoria Timișoara și a modului de desfășurare și judecare a Dosarului nr.

6054/1/325/2008.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în

cauză, condițiile mai sus menționate nu sunt îndeplinite întrucât excepția de

neconstituționalitate ridicată de revizuent vizează hotărâri judecătorești, iar

nu texte legale incidente în speță, astfel că, în mod corect instanța a

respins-o ca inadmsibilă.

În consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziției de

respingere a excepției de neconstituționalitate, dispoziție cuprinsă în Decizia

nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispozițiilor de respingere

a excepției de nelegalitate și necompetența materială a Curții de Apel

Timișoara, dispoziții cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziției de respingere a

excepției de neconsțituționalitate, dispoziție cuprinsă în aceeași decizie

penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către, stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

28 noiembrie 2013,