ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3262/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279/CC din 08 august 2012, Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5931/30/2012, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 84 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Timiș, dată în Dosar nr. 1302.5/30/2010, formulată de condamnatul G.C. Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Timiș a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 17 februarie 2011, Tribunalul Timiș a condamnat pe G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza art. 81 C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Totodată, s-a mai reținut că prin decizia penală nr. 118 din 20 iulie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, a desființat hotărârea primei instanțe și, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare, și în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare stabilind ca inculpatul să execute, ca pedeapsă rezultantă, 6 ani închisoare.

Totodată, s-a constatat că hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 294 din 31 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Instanța a reținut că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în temeiul art. 403 C. proc. pen., prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de către condamnat ca inadmisibilă. Astfel, s-a constatat că revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

S-a reținut de asemenea că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului. Or, în prezenta cauză, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită această cerință. S-a reținut că în cuprinsul cererii de revizuire, condamnatul a solicitat să fie reaudiat de către un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. pentru a se afla adevărul și pentru a-și putea dovedi nevinovăția, motivând că a fost condamnat pe nedrept, deoarece procurorul de caz a instrumentat în mod greșit dosarul în ceea ce-l privește, însă această probă a fost administrată încă din momentul soluționării fondului, inculpatul fiind audiat de instanță.

În ceea ce privește celelalte cazuri de revizuire, în condițiile în care condamnatul nu a invocat existența vreunei mărturii mincinoase, vreunui înscris falsificat, ori săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare sau prezența unor hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise niciuneia dintre aceste situații, astfel încât s-a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și sub acest aspect. Împotriva sentinței penale nr. 279 din 08 august 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 5931/30/2012 a declarat apel, în termenul legal, condamnatul G.C. Prin decizia penală nr. 226/A din data de 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins apelul declarat de revizuientul G.C. împotriva sentinței penale nr. 279 din 08 august 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, în deplină consonanță cu dispozițiile legale în materie. Revizuire este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal fiind puse față în față principiile autorității de lucru judecat și al aflării adevărului.

Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Totodată, aspectele legate de vinovăția inculpatului revizuient au fost analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei și care, în limitele efectului devolutiv au analizat toate apărările inculpatului. Împotriva acestei decizii, condamnatul G.C. a formulat recurs, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 și art. 394 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, și pe fond admiterea cererii de revizuire deoarece inculpatul nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.

Înalta Curte, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, Curtea reține că, prin cererea formulată, revizuentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, pentru faptele săvârșite. În memoriul depus la dosar, recurentul revizuent a prezentat aceleași motive, arătând că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat, iar instanțele au respins cererile în probațiune.

În aceste condiții, instanța apreciază că prin suplimentarea probatoriului s-ar ajunge la verificarea unor împrejurări, cunoscute și precizate de instanță, respectiv vinovăția revizuientului și existența faptei reținute în sarcina sa, împrejurări pe care inculpatul le-ar fi putut invoca la judecata în fond și în căile ordinare de atac și pe care instanța de fond le-a considerat dovedite cu probele administrate. Având în vedere cele arătate anterior și actele dosarelor de fond, apel și recurs, Curtea a constatat că susținerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a cauzei. Astfel, Curtea a reținut că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. este dublu condiționată, în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat G.C. împotriva împotriva deciziei penale nr. 226/A din data de 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Conform art 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.C. împotriva deciziei penale nr. 226/A din data de 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.