ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3262/2013

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279/CC

din 08 august 2012, Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5931/30/2012, în baza art.

403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 84 din 17 februarie

2011 a Tribunalului Timiș, dată în Dosar nr. 1302.5/30/2010, formulată de

condamnatul G.C.

Pentru a pronunța

această încheiere, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 84 din 17 februarie 2011, Tribunalul Timiș a condamnat pe G.C. la pedeapsa

de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza

art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002

și a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Totodată,

s-a mai reținut că prin decizia penală nr. 118 din 20 iulie 2011, Curtea de Apel

Timișoara a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara,

a desființat hotărârea primei instanțe și, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului

în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa

de 6 ani închisoare, și în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare stabilind ca inculpatul să execute,

ca pedeapsă rezultantă, 6 ani închisoare.

Totodată, s-a

constatat că hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 294 din 31

ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Instanța a reținut

că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi

încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în

temeiul art. 403 C. proc. pen., prima instanță a respins cererea de revizuire formulată

de către condamnat ca inadmisibilă.

Astfel, s-a constatat

că revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc. pen. este

dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte

sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

S-a reținut de

asemenea că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor

condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate.

Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori

de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării

fondului. Or, în prezenta cauză, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită

această cerință. S-a reținut că în cuprinsul cererii de revizuire, condamnatul a

solicitat să fie reaudiat de către un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. pentru a

se afla adevărul și pentru a-și putea dovedi nevinovăția, motivând că a fost condamnat

pe nedrept, deoarece procurorul de caz a instrumentat în mod greșit dosarul în ceea

ce-l privește, însă această probă a fost administrată încă din momentul soluționării

fondului, inculpatul fiind audiat de instanță.

În ceea ce privește

celelalte cazuri de revizuire, în condițiile în care condamnatul nu a invocat existența

vreunei mărturii mincinoase, vreunui înscris falsificat, ori săvârșirea vreunei

infracțiuni de către organele judiciare sau prezența unor hotărâri judecătorești

definitive ce nu se pot concilia, prima instanță a apreciat că motivele invocate

de către condamnat nu pot fi circumscrise niciuneia dintre aceste situații, astfel

încât s-a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și sub acest

aspect.

Împotriva sentinței

penale nr. 279 din 08 august 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 5931/30/2012

a declarat apel, în termenul legal, condamnatul G.C.

Prin decizia penală

nr. 226/A din data de 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat

de revizuientul G.C. împotriva sentinței penale nr. 279 din 08 august 2012 pronunțată

de Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că analizând legalitatea și temeinicia sentinței

penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că sentința apelată

este legală și temeinică, în deplină consonanță cu dispozițiile legale în materie.

Revizuire este

mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care

conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care

instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului

juridic procesual penal principal fiind puse față în față principiile autorității

de lucru judecat și al aflării adevărului.

Având în vedere

că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor

judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care

această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispozițiile art. 394

C. proc. pen.

Totodată, aspectele

legate de vinovăția inculpatului revizuient au fost analizate de instanțele ce au

soluționat fondul cauzei și care, în limitele efectului devolutiv au analizat toate

apărările inculpatului.

Împotriva acestei

decizii, condamnatul G.C. a formulat recurs, solicitând, în temeiul dispozițiilor

art. 385

9

pct. 18 și art. 394 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului,

și pe fond admiterea cererii de revizuire deoarece inculpatul nu a săvârșit faptele

pentru care a fost condamnat.

Înalta Curte,

examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile

invocate de recurent, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele

considerente:

Astfel, Curtea

reține că, prin cererea formulată, revizuentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept,

pentru faptele săvârșite.

În memoriul depus

la dosar, recurentul revizuent a prezentat aceleași motive, arătând că nu a săvârșit

faptele pentru care a fost condamnat, iar instanțele au respins cererile în probațiune.

În aceste condiții,

instanța apreciază că prin suplimentarea probatoriului s-ar ajunge la verificarea

unor împrejurări, cunoscute și precizate de instanță, respectiv vinovăția revizuientului

și existența faptei reținute în sarcina sa, împrejurări pe care inculpatul le-ar

fi putut invoca la judecata în fond și în căile ordinare de atac și pe care instanța

de fond le-a considerat dovedite cu probele administrate.

Având în vedere

cele arătate anterior și actele dosarelor de fond, apel și recurs, Curtea a constatat

că susținerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate

cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

Astfel, Curtea

a reținut că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. este dublu condiționată, în sensul că presupune descoperirea unor

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare,

de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce nu este cazul în prezentul

dosar.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat

G.C. împotriva împotriva deciziei penale nr. 226/A din data de 22 noiembrie 2012

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Conform art 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul condamnat G.C. împotriva deciziei penale nr. 226/A

din data de 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 octombrie 2013.