ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 186/03.12.2019 pronunțată de Tribunalul Maramureș, au fost respinse cererile inculpaților A., B., C., D., E., F. și G. de a se constata nulitatea interceptării convorbirilor telefonice și a celor ambientale din Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, de înlăturare a proceselor-verbale de redare și de înlăturare fizică din dosar.

De asemenea, printre altele, a fost condamnat inculpatul A., la:

- 4 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev.de art. 291 C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen.

- 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 C. pen. rap.la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen.

- 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art. 48 C. pen. rap.la art. 323 C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 C. pen. și a art. 38 C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 2 ani 8 luni și dispune ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani 8 luni închisoare, cu interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II -a, b din vechiul C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 3131/5.11.2014 a Judecătoriei Iași și dispune executarea ei alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 9 ani 8 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

Cu consecințele prev. de art. 65 alin. (1), (3) C. pen. rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii de 24 de ore, conform ordonanței de reținere din 29 februarie 2008 dată de organele de cercetare penală (conform Sentinței penale nr. 3131/2014 a Judecătoriei Iași), precum și perioada reținerii și a arestului preventiv din prezentul dosar - 14 martie 2015 - 23 octombrie 2015.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a contravalorii în RON la data plății a 2.050 euro, de la inculpatul H. a contravalorii în RON de la data plății a sumei de 50 euro și a sumei de 150 RON, de la inculpatul B. a contravalorii în RON de la data plății a 100 euro, de la inculpatul I. a sumei de 162 RON, de la inculpatul J. a contravalorii în RON de la data plății a 450 euro, de la inculpatul E. a contravalorii în RON de la data plății a 100 euro și a sumei de 300 RON.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A., F., J., C., H., E., B., G., I. și D.

Prin Decizia penală nr. 350/A din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații A., F., J., C., H. și E. împotriva Sentinței penale nr. 186/3.12.2019 pronunțate de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2015.

A desființat, în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals și sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în privința inculpatului E. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În ceea ce îl privește pe inculpatul A.:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului A. în pedepsele componente și a fost înlăturat sporul.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achită inculpatul A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de uz de fals în forma complicității, prev. de art. 48 C. pen. rap.la art. 323 C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen.

Au fost menținute celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a art. 45 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

A fost menținută dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II -a, b) C. pen. anterior aplicată prin Sentința penală nr. 3131/5.11.2014 a Judecătoriei Iași și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă principală de 8 ani și 8 luni închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 350/A din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală au declarat recurs în casație inculpații D. și G., la data de 12 aprilie 2021, iar inculpatul J., la data de 19 iulie 2021.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare aplicată de instanța de apel a fost stabilită prin raportare la regulile privind recidiva în locul celor privind concursul de infracțiuni.

Astfel, a arătat că în mod greșit s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3131 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei Iași, având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză au fost comise înainte de data de 15 martie 2015, astfel că se impunea reținerea concursului de infracțiuni.

Prin încheierea din data de 05 octombrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 350/A din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

De asemenea, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați G., J. și D. împotriva Deciziei penale nr. 350/A din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Analizând recursul în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

În cauză, inculpatul a fost condamnat de către instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare, de trafic de influență prev.de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 C. pen. rap.la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și, în urma aplicării dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

Așadar, în contextul celor relevate, Înalta Curte reține că, în cauză, pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele prevăzute de lege având în vedere că pedeapsa de 4 ani închisoare se află în limitele legale situate între 1 și 5 ani închisoare conform art. 367 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare se află în limitele legale situate între 2 și 7 ani închisoare conform art. 291 C. pen., iar pedeapsa de 3 ani închisoare se află în limitele legale situate între 6 luni și 3 ani închisoare conform art. 320 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (adică 1 an și 8 luni închisoare), pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani și 8 luni închisoare, așa încât pedeapsa aplicată de instanța de apel, este cuprinsă între limitele legale, iar regulile de la concursul de infracțiuni au fost corect aplicate.

În ceea ce privește aplicare dispozițiilor privind tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, instanța de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 3131 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei Iași, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget (definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/9.06.2011 a Curții de Apel Timișoara), iar inculpatul A. a comis faptele - obiect al acestui dosar înăuntrul acestui termen de încercare, astfel încât s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a dispus ca acesta să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 9 ani 8 luni închisoare.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reține că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 125 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Făget în Dosarul nr. x/2010 la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire a instrumentelor oficiale false în formă continuată și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, fiind dispusă, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului A., iar în baza art. 82 C. pen., stabilindu-se termenul de încercare de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni.

Aceasta a rămas definitivă la data de 09 iunie 2011 întrucât, prin Decizia penală nr. 53/A din 11.02.2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, împotriva Sentinței penale nr. 125 din 26.10.2010 a Judecătoriei Făget, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, ca nefondat, iar prin Decizia penală nr. 986/R din 09 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Deciziei penale nr. 53/A/11.02.2011 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 3131 din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2011 (definitivă prin Decizia nr. 141 din 16.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași), a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (respectiv săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni):

a) - pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp.art. 5 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1968, la pedeapsa de 2(doi) ani și 9(nouă) luni închisoare;

b) - pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea disp.art. 5 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1968, la pedeapsa de 1(un) an și 10 (zece) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință penală se află în concurs real de infracțiuni cu infracțiunile pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea acestuia prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara și prin Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012, toate aceste infracțiuni fiind concurente între ele.

În baza art. 5 C. pen. și art. 85 C. pen. din 1968, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1(un) an și 3(trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara și anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8(opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012.

A descontopit pedeapsa unică de 1(un) an și 3(trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara, cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 3(trei) luni închisoare aplicat, precum și pedeapsa unică de 8(opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012 și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

a1) - pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

b1) - pedeapsa de 1(un) an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

c1) - pedeapsa de 8(opt) luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012 pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. din 1968 și art. 76 lit. c) C. pen. din 1968;

d1) - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012 pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. din 1968 și art. 76 lit. d) C. pen. din 1968.

În baza art. 5 C. pen. cu referire la art. 33 lit. a) C. pen. din 1968, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. din 1968 a contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentință penală, mai sus menționate, la lit. a) - b), cu pedepsele stabilite inculpatului prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara și Sentința penală nr. 402/21.12.2011 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012, mai sus menționate, la lit. a1) - d1) și a aplicat acestuia pedeapsa închisorii cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare la care a adăugat sporul de pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara, rezultând pedeapsa unică de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C. pen. din 1968 i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1968.

În baza disp. 5 C. pen. și art. 861 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 6 (șase) ani, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 865 C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 125/26.10.2010 a Judecătoriei Făget, menținută prin Decizia penală nr. 53/A/11.02.2011 a Tribunalului Timiș, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 986/R/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanța de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege întrucât, în cauză, se impunea reținerea regulilor concursului de infracțiuni și nu cele privind recidiva.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), iar prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate doar erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale (Decizia nr. 198/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală)

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată, urmând a analiza legalitatea pedepsei prin raportare la încadrarea juridică reținută de către instanța de apel, cu titlu definitiv.

Așa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Raportat la dispozițiile art. 438 din C. proc. pen., constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii), aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limite speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Astfel, criticile recurentului inculpat nu pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. din C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat. Pedepsele aplicate pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în prezenta cauză se află în limitele legale.

În consecință, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. subsumate cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., excedează cenzurii instanței de recurs, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei, ci doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa stabilită de instanța de apel fiind legală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, așa cum s-a arătat anterior.

Față de considerentele anterior expuse, evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, Înalta Curte constată că nu este incidentă o situație de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege astfel încât va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 350/A/2021 din data de 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 350/A/2021 din data de 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 627 RON pentru fiecare inculpat, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.

GGC - NN