ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 161/10.09.2020 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., în prezent cercetat sub control judiciar, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a-și exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a-și exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, prevăzută de art. 65, alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat 11 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, stabilind o pedeapsă rezultantă parțială de 4 ani și 11 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și k) din C. pen., s-a interzis condamnatului pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară drepturile: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a-și exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a interzis condamnatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a-și exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 165/25.10.2019 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin necontestare în data de 27.10.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu din perioada 03.05.2019 - 27.10.2019.

S-a dispus păstrarea mijloacelor de probă înregistrate la poziția nr. 108/2019 în registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș, până la soluționarea definitivă a cauzei, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desființarea soluției atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în principal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului, din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. și infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, într-o singură infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 din C. pen. în forma unității natural-colective.

II. Prin Decizia penală nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 161/10.09.2020 pronunțate de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2019.

A desființat în parte sentința penală apelată, cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute, la incidența circumstanțelor atenuante și la durata pedepselor principale și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului A. în pedepsele componente și înlătură sporul.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A.:

- din infracțiunea de luare de mită în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

A reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

A redus pedepsele principale aplicate inculpatului A.:

- de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- de la 2 ani și 9 luni închisoare, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 8 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 8 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 165/25.10.2019 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin necontestare în data de 27.10.2019 și menținută succesiv.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost apreciată corect de instanța de fond.

Totodată că, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Curtea de apel a reținut că starea de fapt expusă și confirmată de probele administrate se circumscrie unor infracțiuni unice de luare de mită și trafic de influență și nu unor infracțiuni continuate, compuse din câte două acte materiale.

Astfel, a reținut că inculpatul a pretins și apoi a primit bani de la martorul denunțător B., promițându-i acestuia că, pe de o parte, va cumpăra din banii primiți un ceas pentru procurorul de caz care va soluționa dosarul martorului, iar în schimbul banilor, va instrumenta favorabil el personal dosarul, în sensul că va schimba încadrarea juridică în varianta simplă a infracțiunii de contrabandă ale cărei limite de pedeapsă să permită aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere și că va restitui mașina confiscată. Pe de altă parte, inculpatul a promis, tot în schimbul sumei de bani pretinse și apoi încasate, că va propune procurorului de caz o soluție favorabilă martorului denunțător - încheierea unui acord de recunoaștere a învinuirii, aferent încadrării juridice favorabile care să permită apoi stabilirea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.

În continuare, a reținut că în cazul infracțiunii simple, elementul său material poate fi realizat, fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune, fie prin mai multe dintre acestea. Infracțiunea simplă comisă printr-o acțiune, dar care se compune din mai multe acte de executare, a fost denumită în literatura de specialitate unitate naturală colectivă. Seria de acte de același fel (identice sau asemănătoare) nu-i alterează unitatea și produc, după caz, fie unul, fie mai multe rezultate de același gen, care însă, laolaltă, alcătuiesc rezultatul unic. Aceeași este situația și în cazul în care elementul material al infracțiunii se poate realiza prin mai multe modalități alternative, totuși comiterea faptei de către făptuitor prin realizarea mai multor modalități alternative nu schimbă unitatea de infracțiune.

Totodată, nu a fost primită susținerea apărării, potrivit căreia se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în cea de trafic de influență sau de achitare în ce privește infracțiunea de luare de mită.

În acest sens s-a apreciat că probele administrate au dovedit că promisiunile inculpatului au vizat întreprinderea unor demersuri, atât în ce privește propria competență legat de îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu într-o manieră care să favorizeze situația juridică a martorului denunțător, precum și în ce privește intervenția sa pe lângă procurorul de caz, promițând că îl va determina pe acesta să dispună o soluție favorabilă în același dosar. Ca atare, coexistă cele două infracțiuni, cea de luare de mită și cea de trafic de influență.

De asemenea, nu s-a reținut nici solicitarea inculpatului, de aplicare a beneficiului procedurii simplificate, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a recunoscut acuzația, așa cum s-a reținut aceasta prin actul de trimitere în judecată. Apoi, instanța de apel a apreciat dovedite ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, astfel că poziția acestuia, de recunoaștere parțială, doar în ce privește infracțiunea de trafic de influență, nu este cea validată de instanță, ca să justifice în final aplicarea beneficiului procedurii recunoașterii învinuirii.

În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel a reținut că aceasta trebuie să fie consecința și măsura gravității infracțiunilor săvârșite, pedepsele aplicate neputându-și îndeplini funcțiile decât dacă sunt perfect adaptate gradului de pericol social al faptei comise, persoanei inculpatului și împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.

În continuare, curtea a reținut că inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la denunțul pe care l-a depus la DNA în 18.01.2021, prin care a oferit date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave de către alte persoane.

Curtea de apel a reținut că prin adresa din 8.03.2021 emisă în Dosarul nr. x/2021, DNA - Serviciul Teritorial Cluj a comunicat faptul că până la acel moment, denunțul formulat de inculpat nu a fost în măsură să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a vreuneia dintre persoanele cu privire la care s-a formulat, în cauză menționându-se că s-a început urmărirea penală in rem, iar până la acea dată, nu s-au identificat probe concludente care să susțină efectuarea în continuare a urmăririi penale față de persoanele care sunt vizate de denunț.

Denunțul formulat în 18.01.2021 a fost înregistrat inițial sub numărul x/2021, iar ulterior s-a dispus reunirea acestui dosar cu Dosarul nr. x/2019, deoarece și acesta vizează, în parte, aceleași fapte presupus a fi comise de unele din persoanele menționate în denunțul formulat de inculpat.

Prin adresa din 15.03.2021, DNA - Serviciul Teritorial Cluj a completat răspunsul inițial, comunicând faptul că prin declarația de martor din 12.02.2021 dată în Dosarul nr. x/2021, inculpatul a prezentat în detaliu presupusele fapte ce fac obiectul denunțului depus de acesta. Denunțul și declarația nu au fost de natură a facilita până la acea dată identificarea și tragerea la răspundere penală a vreuneia dintre persoanele cu privire la care s-a formulat denunțul.

Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune (gravă), iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Curtea a apreciat că beneficiul reducerii limitelor pedepsei la jumătate este condiționat de aptitudinea denunțului formulat, de a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, în situația dedusă judecății, procedura în cauza care s-a înregistrat urmare a denunțului, se află în faza urmăririi penale in rem, neputându-se anticipa un asemenea rezultat cerut de textul legal.

De altfel, dat fiind momentul formulării denunțului - 18.01.2021, când prezenta cauză se afla deja în fața instanței de apel, Curtea a apreciat că nu puteau fi formulate alte așteptări realiste până la momentul dezbaterii apelului. Ca atare, Curtea a apreciat că solicitarea inculpatului de aplicare a prevederilor legale menționate - art. 19 din Legea nr. 682/2002, este neîntemeiată.

Totodată, Curtea a reținut că în faza de judecată a apelului, au fost depuse numeroase înscrisuri în circumstanțiere care au fost valorificate ca circumstanțe atenuante, în acord cu prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., dispunându-se reducerea limitelor speciale cu o treime.

III. Împotriva Deciziei nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., invocând dispozițiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 16 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A..

IV. Examinând recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susținut, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, în cuprinsul cererii, recurentul a menționat că a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în condițiile în care, fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, deoarece lipsește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență- promisiunea inculpatului de a determina funcționarul public să dispună în dosar o soluție procedurală favorabilă martorului denunțător.

A mai arătat că, în fața Tribunalului Maramureș a dat o declarație amplă în care a recunoscut parțial acuzațiile aduse, respectiv că a promis martorului denunțător că va interveni pe lângă procurorul de caz pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei și pentru restituirea mașinii acestuia, demers pe care oricum nu intenționa să îl facă. De asemenea, nu s-a discutat niciodată ca în schimbul celor 800 euro va încerca să îl determine pe procuror să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției sau că îl va determina să îi aplice o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.

În acest sens, a susținut că sunt și probatoriile administrate în cursul judecății, constând în declarația martorului denunțător B., procesul-verbal din 07.05.2019 de redare a discuțiilor ambientale din 03.05.2019 între martorul denunțător B. și inculpat.

Referitor la promisiunea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției cu aplicarea unei pedepse cu suspendare, a solicitat să se aibă în vedere același proces-verbal de redare a discuțiilor ambientale, din care reiese că inculpatul nu a promis că va interveni pe lângă procurorul de caz în acest sens.

Concluzionând, a susținut că, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, lipsește componenta elementului material constând în promisiunea determinării funcționarului public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, deoarece inculpatul s-a limitat doar la a-l îndruma pe martorul denunțător B. cum să obțină în mod legal încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în discuție neintrând pretinderea unei sume de 800 euro pentru exercitarea presupusei influențe față de procuror.

Se reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Deși în susținerea cererii de recurs în casație s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul a fost condamnat, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., se constată că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta pentru care a fost condamnat recurentul inculpat corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, conform situației de fapt, stabilită în mod definitiv de instanța de apel, rezultă că, în datele de 18 decembrie 2018 și 2 mai 2019, aflându-se la sediul I.T.P.F. Sighetu Marmației, a pretins pentru sine de la martorul denunțător B., suma de 800 de euro în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, referitor la efectuarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, în care martorul avea calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, promițându-i martorului, în schimbul remiterii acestei sume, atât soluționarea cauzei de o manieră favorabilă acestuia prin efectuarea unor demersuri de schimbare a încadrării juridice într-o infracțiune pedepsită cu o pedeapsă mai blândă (din infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Codul vamal, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal), cât și restituirea unui autoturism ridicat în cauză de la cumnatul martorului, numitul C., iar în data de 3 mai 2019, în scopurile arătate anterior, a primit de la martor suma de 800 de euro, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 289, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Apoi, fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de ofițer de poliție de frontieră cu gradul profesional de subcomisar de poliție și organ de cercetare penală al poliției judiciare în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, în 18 decembrie 2018 și în data de 2 mai 2019, aflându-se la sediul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, a pretins pentru sine de la martorul denunțător B. suma de 800 de euro, promițându-i că, în schimbul acesteia, își va folosi o pretinsă influență inexistentă și va interveni pe lângă procurorul care supraveghează urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2017 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, în care martorul avea calitatea de inculpat pentru infracțiunea de contrabandă, determinându-l pe acesta să dispună în dosar o soluție procedurală favorabilă martorului (să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției și să-i aplice o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere), iar la data de 3 mai 2019 în Sighetu Marmației, în scopul arătat anterior, a primit de la martor suma de 800 de euro, ca urmare a unei acțiuni organizate de organele de urmărire penală cu concursul martorului, în scopul constatării flagrante a infracțiunii și obținerii de mijloace de probă, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Se constată că, recurentul inculpat a invocat aceleași critici și în fața instanței de apel, care, având competența examinării cauzei în fapt și în drept, a analizat pe larg apărările acestuia și a apreciat că nu toate criticile formulate sunt întemeiate.

Astfel, curtea de apel și-a însușit raționamentul instanței de fond cu privire la elementele de tipicitate ale infracțiunilor reținute, mai puțin cu privire la incidența caracterului continuat al infracțiunilor, reținând că starea de fapt expusă și confirmată de probele administrate se circumscrie unor infracțiuni unice de luare de mită și trafic de influență, și nu unor infracțiuni continuate, compuse din câte două acte materiale.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile formulate de către recurentul inculpat A. prin apărătorul ales, întrucât recursul în casație este o cale extraordinară ce are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, se constată că situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de către instanța de apel reține existența promisiunii făcută martorului, ce avea calitatea de inculpat, element de tipicitate al infracțiunii de mită, ceea ce conduce la existența infracțiunii de luare de mită.

Totodată, din aceeași situație de fapt reținută de instanța de apel cu caracter definitiv rezultă indubitabil existența promisiunii, că în schimbul sumei de bani primite își va folosi o pretinsă influență inexistentă și va interveni pe lângă procurorul care supraveghează urmărirea penală, element de tipicitate care este îndeplinit în existența infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului. De altfel, nu se susțin nici aspectele invocate de apărarea recurentului referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției.

Astfel, cum pe calea recursului în casație nu poate fi modificată situația de fapt și nici reapreciate mijloacele de probă, în raport cu natura căii de atac a recursului în casație, Înalta Curte constată că nu este incident în contextul cauzei, cazul de recurs în casație conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2021.

GGC - GV