ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 20 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Arad, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisori, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. raportat la art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul de 6 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse de 1 an și 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6luni închisoare, în regim de detenție și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 72 C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen.., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2022 până la 28 februarie 2023 și durata arestului la domiciliu din 29 februarie 2023 până la 29 martie 2023.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 125 din Camera de consiliu din 27 martie 2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, pe o durată de 60 zile, de la 20 mai 2024 până la 18 iulie 2024 inclusiv.

În baza art. 397 C. proc. pen.., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin ordonanța procurorului din 25 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, cu privire la suma de 27060 RON depusă de inculpatul A. la B. S.A. Sucursala Timișoara cu chitanța nr. x din 26 octombrie 2022.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8000 RON cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 1045/A din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 235 din data de 20 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva aceleiași sentinței penale, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând cauza, s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată în cauză inculpatului de către prima instanță, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, a fost înlăturat sporul de pedeapsă principal aplicat.

S-a menținut pedeapsa principală de 1 an și 6 luni, aplicată de prima instanță inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În baza art. 291 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa de 4 ani și 6 luni ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit, după regulile concursului de infracțiuni, pedepsele principale aplicate inculpatului în prezenta cauză, după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse (1 an și 6 luni), inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5), art. 45 alin. (3) lit. a) și art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu din data de 23 octombrie 2022 până în 29 martie 2023, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara asupra sumei de 27.060 RON, predată la B. S.A. Sucursala Timișoara cu chitanța nr. x din 26 octombrie 2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 397 alin. (3) și art. 255 C. proc. pen.., s-a restituit către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara suma de 30.000 RON, alcătuită din suma de 20.000 RON din totalul de 27.060 RON, pe care s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin Ordonanța din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara (sumă predată la B. S.A. Sucursala Timișoara cu chitanța nr. x din 26 octombrie 2022) și din suma de 10.000 RON ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia flagrantului organizat de organele de urmărire penală în data de 22.10.2022, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 22.10.2022 întocmit în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara (dos. u.p.)

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 397 alin. (3) și art. 255 C. proc. pen.., s-a eliberat către martorul C. suma de 7.060 RON din totalul sumei de 27.060 RON, pe care s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin Ordonanța din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara (sumă predată la B. S.A. Sucursala Timișoara cu chitanța nr. x din 26 octombrie 2022).

S-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței penale apelate ce nu contravin dispozitivului.

Curtea de apel a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de acuzațiile aduse. Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiant și a convorbirilor/comunicărilor telefonice, coroborate cu declarația martorului denunță tor și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă că inculpatul i-a comunicat martorului C. documente cu caracter nepublic potrivit celor reținute în actul de sesizare. Aceste documente au fost comunicate după ce inculpatul a insistat în strângerea acestora de la subalterni. Martorii colegi de serviciu, audiați în cauză, au arătat clar că documentele transmise către martorul C. de către inculpat nu au avut un caracter public, la data comunicării lor de către inculpat, având caracterul de secret de serviciu, iar inculpatul prin fișa postului avea obligația expresă a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz de confidențialitate a informațiilor și activităților desfășurate în cadrul CNAIR S.A. pe toată durata contractului de muncă. Mai mult decât atât, potrivit fișei postului inculpatul nu era abilitat să furnizeze informații de serviciu către terți, fiindu-i interzis să furnizeze către alte entități decât destinatarii de drept documente și sau informații de natură economică/tehnică/juridică/în legătură cu activitatea CNAIR S.A., fără acordul directorului general.

S-a apreciat că din poziția inculpatului de director în cadrul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), chiar din momentul ocupării acestei funcții, acesta trebuie să fi știut că are obligația păstrării secretului profesional și că documentele transmise către martorul denunțător nu au un caracter public, în contextul în colaboratorii și subalternii săi știau această împrejurare. Prin furnizarea informațiilor și documentelor în cauză, inculpatul și-a încălcat obligația legală de a păstra secretul de serviciu, perturbând totodată concurența loială a ofertanților de servicii solicitate de angajatorul său CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere). Astfel, inculpatul nu se putea apăra cum că informațiile/documentele transmise martorului C. ar fi fost informații publice, în contextul în care martorii audiați, subalterni sau colaboratori ai inculpatului, au arătat că acestea nu aveau caracter public, ele devenind publice numai după publicarea lor în condiții legale, iar unele dintre ele nedevenind publice nici chiar după această dată.

Totodată, instanța de apel a apreciat că în cauză inculpatul nu poate invoca liberul acces la informațiile de interes public ocrotit de Legea nr. 544/2001, atunci când a divulgat informații nedestinate publicității către martorul C.. S-a constatat că informațiile dezvăluite de inculpat martorului C. erau exceptate de la liberul acces la informații publice prevăzut de Legea nr. 544/2001, deoarece prin dezvăluirea acestora a fost afectat principiul concurenței loiale, aspect cunoscut în mod cert de inculpat în contextul în care aceste informații/documente dezvăluite de inculpat confereau o poziție privilegiată celui ce le deținea înaintea altor competitori la licitații. Inculpatul avea obligația legală să nu dezvăluie documentele secret de serviciu, iar prin încălcarea acestei obligații, acesta a intrat sub incidența legii penale, potrivit actului de sesizare al instanței.

Sub aspectul săvârșiri infracțiunii de luare de mită de către inculpat, Curtea de apel a reținut că acesta, în data de 07.05.2022, a primit de la martorul C. suma de 12.060 RON - formată din bani (10.000 RON) și un folos necuvenit (2.060 RON), în contul căreia a efectuat actele materiale ale traficului de influență din datele de 06.05.2022 - 07.05.2022 și totodată în schimbul acestor foloase a promis îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv că va pune la dispoziția martorului mai multe date nedestinate publicității, în condițiile în care atribuțiile postului și fișa postului ocupat de inculpat în cadrul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prevede, printre altele și asigurarea păstrării secretului de serviciu sau după caz, confidențialitatea informațiilor și activităților desfășurate în cadrul CNAIR, pe toată durata contractului de muncă. Inculpatul s-a ținut de promisiunea făcută și a pus la dispoziția martorului C. documente nedestinate publicității, potrivit celor de mai sus.

Instanța de apel a constatat că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în momentul primirii de către inculpat a banilor și a foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuțiilor de serviciu, anume promisiunea că va pune la dispoziția martorului mai multe date nedestinate publicității. În cazul de față, infracțiunea de luare de mită este săvârșită în concurs real cu infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine de bani și alte foloase necuvenite.

Decizia penală nr. 1045/A din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație;i Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara la data de 18 decembrie 2024 și inculpatului A. la adresa din București, la data de 19 decembrie 2024, fiind restituit actul comunicat cu mențiunea "adresă incompletă".

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat cerere de recurs în casație condamnatul A., reprezentat de avocat ales, D., cu sediul profesional în București, unde condamnatul a ales domiciliul procesual, solicitând comunicarea tuturor actelor de procedura efectuate în prezentul dosar.

În cererea scrisă, s-a solicitat casarea deciziei penale nr. 1045/A pronunțată la data de 12.12.2024 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022 și, rejudecând, achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență în forma continuată prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 308 C. pen., luare de mită prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000.

S-au precizat cazurile de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că în privința infracțiunii de trafic de influență, fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva utilizării agentului provocator de către organele de urmărire penală, al întrunirii elementelor constitutive cerute de verbum regens al art. 291 C. pen. și al probatoriului administrat, în mod legal, constând în depoziția martorilor audiați în fata instanțelor de judecată.

Având în vedere modalitatea în care martorul denunțător C. a oferit declarațiile de martor atât in cursul urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești în fata instanței de fond și apel, precum și din maniera în care acesta a condus discuțiile cu inculpatul în momentul în care avea montată tehnica pe acesta, apărarea a solicitat instanței de judecata ca, la pronunțarea soluției pe fondul cauzei, sa înlăture depozițiile martorului denunțător, precum și a întregului material probator derivat din aceasta activitate și care nu fusese deja înlăturat de prima instanță. Însa prin decizia penala nr. 1045/A/12.12.2024, Curtea de Apel Timișoara nu numai ca nu le-a înlăturat însă, așa cum rezulta la fila x, a readus la dosarul cauzei probe ce fuseseră excluse in procedura de camera preliminara încălcând autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 93/09.03.2023 a Tribunalului Arad rămasă definitiva prin încheierea nr. 61/CO/CP/05.04.2023 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. x/2022. În aceste condiții, s-a apreciat că hotărârea judecătorească ce formează obiectul prezentului recurs în casație este vădit nelegală. Apărarea a arătat că martorul denunțător C. a acționat sub directa coordonare a Ministerului Public, acesta este încadrat în conceptul agentului provocator, probele astfel obținute fiind lovite de nulitate absolută. Inculpatul a susținut că din tot materialul probator se desprinde ideea că nu a avut nicio inițiativă de lua o sumă de bani de la C., insistențele venind doar din partea acestuia, iar toată activitatea sa, atât anterioară, cât și ulterioară, s-a încadrat în limitele exercitării atribuțiilor de serviciu. Pe cale de consecință, recurentul a solicitat să constate că în fundamentarea soluției de condamnare pronunțată prin decizia penală nr. 1045/A/2024 au fost valorificare probe care au fost obținute prin încălcarea principiul legalității și loialității administrării probelor și care au avut un rol definitoriu la condamnarea sa pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În sprijinul motivelor invocate s-a invocat și jurisprudența CEDO (Teixeira de Castro contra Portugaliei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Vanyan contra Rusiei, Hotărârea din 15 decembrie 2005, Edwards si Lewis contra Regatului Unit, Hotărârea din 27 octombrie 2004, Ramanauskas contra Lituaniei, Hotărârea din 5 februarie 2008.

S-a solicitat a se observa că "probele" obținute de către martorul denunțător C. sunt nelegale și din perspectiva Deciziei nr. 64 pronunțată la data de 2 octombrie 2023 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocând și Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 342 și art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

În continuare, inculpatul, făcând referire la probatoriul administrat în cauză, a susținut că depozițiile martorilor, expuse atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești în fata instanței de fond și apel, nu susțin argumentarea în privința soluției de condamnare, rezultând împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală. Sub aspectul probatoriului constând în înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătorești în fata primei instanțe, s-a arătat că acesta a confirmat legalitatea activităților desfășurate de inculpatul A. în calitate de director al Direcției de Întreținere Drumuri Naționale și Autostrăzi din cadrul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, astfel încât argumentarea privind existența săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a oferit soluția de condamnare nu poate fi primită. Analizând probatoriul, inculpatul a făcut referire și la interceptările audio realizate în dosar din care nu rezultă vreo acțiune care s-ar circumscrie activității de traficare a influenței, în final susținând că nu există probe la dosar care să conducă la concluzia săvârșirii infracțiunii incriminate de textul art. 291 C. pen., fiind condamnat prin decizia penală nr. 1045/A/2024 pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală.

În privința infracțiunii de luare de mită, inculpatul a susținut că argumentarea instanței de fond care a oferit soluția de achitare este elocventă și nu comportă discuții, iar aspectele rămân valabile.

În ceea ce privește infracțiunea de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, s-a susținut că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva legislației care reglementează informațiile clasificate, al întrunirii elementelor constitutive cerute de verbum regens al art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 și al probatoriului administrat, în mod legal, constând în depoziția martorilor audiați în fata instanțelor de judecată.

Cu privire la furnizarea de documente nedestinate publicității privind activități de estetica rutieră, acestea sunt informații publice deoarece inclusiv în Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, nu se prevede în mod clar, expres ca listele de cantități, descrierile de prețuri și prețurile unitare ar avea caracter confidențial. În plus, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, la art. 1, art. 2 lit. a) și lit. b) este prevăzut accesul liber și neîngrădit la orice informație de interes public, din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, cum este și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR SA), indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. În cuprinsul deciziei penale 1045/A/2024 a Curții de Apel Timișoara nu s-a oferit niciun cadrul legal din care să rezulte că aceste informații ar fi avut vreun grad de clasificare, cu atât mai mult cu cat la momentul furnizării lor nici nu semnase fișa de post.

Apărarea a arătat, de asemenea, că, din perspectiva probatoriului în privința infracțiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, analizând depozițiile martorilor audiați a rezultat că aceste date/informații nu aveau un anumit grad de clasificare.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, inculpatul, prin avocat ales, a susținut că, raportat la speța de față, nu sunt îndeplinite și dovedite condițiile preexistente ale infracțiunii. Astfel, din declarațiile martorilor printre care sunt de menționați E., F., G. nu se circumstanțială acțiuni din partea inculpatului din care să rezulte afectarea relațiilor sociale privind buna desfășurare a instituțiilor publice (DRDP-urile regionale) și care să-l transforme pe inculpat în subiect activ al infracțiunii de trafic de influență, cu atât mai mult cu cât se reține forma continuata a acesteia.

De asemenea, s-a susținut că nu este expusă minimal vreo activitate în legătură cu influențarea funcționarului privat din cadrul societății H. și care să fi afectat relațiile sociale privind buna desfășurare a activității acestei companii.

Totodată, s-a arătat că cerințele privind existența elementului material nu sunt concretizate, întrucât nu reiese nicio activitate ilegală a inculpatului A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu funcționari din cadrul DRDP-urilor regionale și nu există material probator din care să rezulte obținerea unor foloase materiale în legătură cu o eventuală sprijinire a activității comerciale a societății I., aspect recunoscut chiar de către martorul denunțător cu ocazia audierii sale din data de 13.11.2024.

Apărarea a mai susținut că instanța de apel nu a precizat că activitatea de traficare a influenței trebuie să fie anterioară sau cel mult concomitentă cu îndeplinirea actului promis, aspecte care nu sunt evidențiate prin decizia penala ce formează obiectul recursului în casație. Totodată, recurentul a susținut că nu se expune care ar fi fost urmarea imediată a acțiunilor sale și legătura cauzală între activitatea denunțătorului C. și activitatea sa profesională, în contextul în care toată activitatea sa a fost în acord cu atribuțiile reglementate de fișa postului existentă la nivelul CNAIR, Decizia nr. 1549/2021 a Directorului General al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere și în acord inclusiv cu Anexa la decizie ce viza "Sarcinile membrilor Comandamentului operațional".

Conform apărării, din perspectiva laturii subiective, infracțiunea de trafic de influență se comite, sub aspect subiectiv, numai cu intenție directă, respectiv făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește. Or, in prezenta cauză, nu rezultă o reprezentare a scopului, la nivel intelectiv, pe care să o fi avut inculpatul în legătură cu acțiunile (nelegale si provocatoare) ale martorului denunțător C..

În continuare, și cu privire la infracțiunea de luare de mită, s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate cerute de verbum regens al art. 289 alin. (1) C. pen. Apărarea a arătat că, raportat la situația de fapt ce a făcut obiectul Rechizitoriului nr. x al DNA - S.T. Timișoara (situație de fapt preluata în integralitate de către Curtea de Apel Timișoara), că nu sunt evidențiate condițiile preexistente ale infracțiunii, deoarece acestea nu există. Așadar, prin activitatea sa, inculpatul A. nu și-a încălcat nicio atribuție din fisa postului, având în vedere și data semnării fisei de post, si nu a transmis documente nedestinate publicității vreunei persoane.

Având în vedere că nu s-au specificat și dovedit atribuțiile concrete încălcate de inculpat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că informațiile ce fac obiectul acuzațiilor de luare de mită și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, nu erau confidențiale sau încadrate într-un grad de clasificare, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

În cazul infracțiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, incriminată de art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, s-a solicitat a se observa ca în speța dedusa judecății, nu sunt întrunite condițiile de tipicitate cerute de verbum regens al textului de lege. Raportat la situația de fapt ce a făcut obiectul Rechizitoriului nr. x al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara apărarea observă că nu sunt evidențiate condițiile preexistente ale infracțiunii, deoarece acestea nu există. Așadar, prin activitatea sa, inculpatul A., nu și-a încălcat nicio atribuție din fișa postului, având în vedere și data semnării fișei de post (13.05.2022), după data efectuării denunțului din 04.05.2022 și nu a transmis documente nedestinate publicității vreunei persoane. Având în vedere că organele de urmărire penală nu au specificat și dovedit caracterul secret al datelor, precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că informațiile ce fac obiectul acuzației de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, nu erau confidențiale sau încadrate într-un grad de clasificare, depozițiile de martori care au confirmat teza apărării dar și legislația în vigoare, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, apărarea a arătat că Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes publice, precum și legislația în materia achizițiilor publice (Legea nr. 98/2016) nu prevăd caracterul confidențial al informațiilor apreciate de către acuzare ca având acest caracter, astfel încât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale acestei infracțiuni așa cum, în mod eronat, s-a apreciat și în cuprinsul sentinței penale nr. 235/2024 a Tribunalului Arad.

În concluzie, recurentul inculpat a susținut că a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală din moment ce situația de fapt nu se pliază pe elementele constitutive ale celor trei infracțiuni pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare din moment ce nu a primit vreo suma de bani pentru a favoriza societatea I. în câștigarea vreunei licitații/contract subsecvent; toate dispozițiile date de el conducerii DRDP se încadrau în atribuțiile de serviciu; disproporția dintre valoarea contractelor subsecvente și sumele oferite de denunțător care nu puteau fi obiectul prețului traficării influentei (nici 1%); nu a solicitat vreo suma de bani sau foloase patrimoniale de la denunțător; nu s-a modificat normativ AND 525/2013 până în luna octombrie 2023; informațiile la cererea denunțătorului nu i-au oferit niciun avantaj de natură competitivă, de astfel I. S.R.L. a și fost descalificată în acele proceduri; datele transmise legate de prețuri nu aveau caracter confidențial; acordurile cadru precum și contractele subsecvente se încheiau la Direcția Regională de Drumuri și Poduri (D.R.D.P.), iar nu la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere; nu a promis nimic directorilor D.R.D.P. în legătură cu încheierea vreunui contract întrucât era împuternicit de Directorul al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere și avea atribuții în acest sens trasate atât prin R.O.F., cat și prin Decizia directorului general CNAIR de a da ordine și dispoziții; Normativul 525/2013 era obligatoriu conform declarației martorului E..

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., recurentul a solicitat verificarea legalității hotărârii atacate, întrucât instanța de apel a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în contextul în care nu a desființat în totalitate sentința de fond. S-a arătat că în sentința de fond s-a dispus ca pedeapsa principală pentru fiecare dintre infracțiuni să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, iar aceasta dispoziție a instanței de fond nu a fost desființată prin decizia de condamnare. Prin decizia penală nr. 1045/A din 12.12.2024, pct. III, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale 235/20.05.2024 a Tribunalului Arad, astfel încât au fost menținute și dispozițiile privind orientarea fiecărei pedepse către minimul special prevăzut de lege. Așadar, în lipsa desființării acestei dispoziții a instanței de fond, fiecare dintre cele trei pedepse trebuia orientată către minimul special rezultat în urma reducerii cu o treime a minimului fiecărei pedepse ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de judecătorul fondului conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Recurentul, prin avocat ales, a susținut și nelegalitatea hotărârii penale din perspectiva nemotivării soluției de condamnare, întrucât decizia penală nr. 1045/A/2024 a Curții de Apel Timișoara nu cuprinde o motivare temeinică prin raportare la împrejurările factuale ale cauzei și a materialului probator administrat, lipsa motivării echivalând practic cu o lipsă a expozitivului. În speță, s-a apreciat că se impunea o motivare detaliată, și nu o simplă preluare a argumentelor expuse în rechizitoriu, urmată de respingerea caii de atac exercitate de către inculpat și admiterea apelului parchetului, în urma unei argumentări abstracte.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara la data de 27 martie 2025.

La data 04 aprilie 2025, prin email, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara a transmis concluzii scrise . Raportat la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., s-a apreciat că nu subzistă cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.. De altfel, s-a arătat că motivele invocate de recurentul-inculpat au fost susținute și în fața instanței de apel și au fost analizate punctual de către această instanță, motivele de casare fiind doar o reiterare a motivelor de apel, referirea la art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.. fiind formală.

Cu privire la motivele de apel formulate de inculpat, reiterate în motivele de recurs în casație, Parchetul a precizat că instanța de apel a făcut o analiza amplă a acestora si a considerat că sunt neîntemeiate. De asemenea, instanța de apel a procedat la analiza fiecărei probe administrate și a modului în care acestea se coroborează și sunt în măsură să susțină acuzațiile. Totodată, considerentele deciziei penale recurate demonstrează că s-a realizat analiza criticilor și a apărărilor invocate de inculpat, procedându-se la înlăturarea motivată a acestora, prin raportare la întregul material probator administrat. Curtea de apel, luând în considerare probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, a constatat că acuzațiile formulate împotriva inculpatului prin rechizitoriu sunt întemeiate.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) teza 2 din Legea nr. 78/2000, instanța de apel a constatat că din procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiant și a convorbirilor/comunicărilor telefonice, coroborate cu declarația martorului denunțător și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă că inculpatul i-a comunicat martorului C. documente cu caracter nepublic potrivit celor reținute în actul de sesizare. Aceste documente au fost comunicate după ce inculpatul a insistat în strângerea acestora de la subalterni. Inculpatul nu se poate apăra în sensul că informațiile/documentele transmise martorului C. ar fi fost informații publice, în contextul în care martorii audiați, subalterni sau colaboratori ai inculpatului au arătat că acestea nu aveau caracter public, ele devenind publice numai după publicarea lor în condiții legale, iar unele dintre ele nedevenind publice nici chiar după această dată. În cauză inculpatul nu poate invoca liberul acces la informațiile de interes public ocrotit de Legea nr. 544/2001, atunci când a divulgat informații nedestinate publicității către martorul C..

Procedând la analiza conținutului Legii nr. 544/2001 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a Legii nr. 11/1991 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenței neloiale, s-a concluzionat că informațiile dezvăluite de inculpat martorului C. erau exceptate de la liberul acces la informații publice prevăzut de Legea nr. 544/2001, deoarece prin dezvăluirea acestora a fost afectat principiul concurenței loiale, aspect cunoscut în mod cert de inculpat în contextul în care aceste informații/documente dezvăluite de inculpat confereau o poziție privilegiată celui ce le deținea înaintea altor competitori la licitații. Prin urmare, instanța de apel a reținut că inculpatul avea obligația legală să nu dezvăluie documentele secret de serviciu, iar prin încălcarea acestei obligații, acesta a intrat sub incidența legii penale, potrivit actului de sesizare al instanței.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale, dintre care unul cu aplicarea art. 308 C. pen.), în urma analizei coroborate a probatoriului administrat, instanța de apel a reținut că inculpatul a intervenit pe lângă cei trei funcționari (E., F., G.), traficându-și influența, în baza ascendentului avut asupra acestora, în contextul în care ierarhic le era superior.

Astfel, inculpatul a solicitat prin intervențiile sale un regim preferențial pentru S.C. I., solicitând introducerea în bază a utilajelor acestei societăți cu toate că practica DRDP-urilor era de a amâna introducerea utilajelor în bază, atâta timp cât nu s-au instalat condițiile de iarnă, pentru a face economii bugetare, respectiv pentru a nu plăti inutil staționarea utilajelor, chiar dacă normativul specifica o anumită dată fixă de introducere în bază a acestor utilaje. Inculpatul a cerut încheierea de contracte subsecvente pentru S.C. I., pentru estetică rutieră, invocând în discuțiile purtate legătura sa de prietenie cu martorul C., inculpatul neintervenind și în favoarea altor societăți care aveau și ele contracte cadru. Prin această conduită, inculpatul nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu, ci s-a folosit de funcția deținută pentru a trafica influența pe lângă cei trei funcționari publici. Inculpatul nu avea atribuțiile legale de a încheia contracte subsecvente în numele D.R.D.P.-urilor, ele putând fi încheiate doar de structurile locale ale acestora și, ca urmare, inculpatul a intervenit la directorii acestor structuri locale ale C.N.A.I.R. să încheie aceste contracte subsecvente și să se dea lucrări la S.C. I., în afara atribuțiilor legale. Acest trafic de influență nu a fost unul gratuit, ci a fost plătit de martorul C. cu 30.000 RON și cu două partide de vânătoare organizate de martor pentru inculpat și pe care acesta nu și le-a plătit. Chiar dacă inculpatul a declarat că nu-ți aduce aminte de primirea celor 30.000 RON și nici cei 10.000 RON găsiți de organele de urmărire penală cu ocazia flagrantului organizat, instanța de apel a reținut că primirea acestor sume este dovedită cu declarațiile martorului C. și cu interceptările ambientale realizate în cauză, existând inclusiv imagini/filmări cum inculpatul primește bani de la martorul C..

Inculpatul a mai beneficiat, în scopul de a-și trafica influența asupra funcționarilor publici din subordine, și de organizarea a două partide de vânătoare, pe care nu le-a plătit. În data de 06.05.2022 inculpatul era deja prezent în Ineu, jud. Arad, pentru a participa la vânătoarea organizată de martorul C., dată în care și-a și traficat influența telefonic asupra martorului-funcționar public E. și s-a angajat față de martorul denunțător să-și traficheze influența pe lângă reprezentanții S.C. H..

Inculpatul a susținut că nu a plătit participarea la aceste partide de vânătoare (inclusiv cazarea și masa) pentru că s-a considerat un invitat al martorului C. și că acesta nu i-a cerut să plătească cheltuielile. În apărarea sa inculpatul a arătat că i s-a părut firească conduita sa, deoarece și el dacă invită o persoană la el nu o pune să plătească. Ministerul Public, a susținut că apărarea inculpatului nu poate fi primită, deoarece cheltuielile pe care le-au presupus cele două partide de vânătoare nu au fost unele modice, ci semnificative, ce depășesc simplele gesturi de politețe efectuate de o gazdă pentru musafirii săi, iar pe de altă parte s-a observat din interceptări că martorul C. nu avea o relație de prietenie cu inculpatul, acesta adresându-i-se la persoana a doua. Tot astfel, cu ocazia audierii în fața instanței martorul C. a arătat expres că nu s-a perceput ca fiind prieten cu inculpatul și nici inculpatul cu el. Ca urmare, Ministerul Public arată că este evident că serviciile plătite de martorul C. prin societatea sa, ce au permis participarea inculpatului la cele două partide de vânătoare, organizate special pentru el, reprezentau un folos pe care inculpatul l-a primit în calitatea sa de funcționar superior celor trei martori funcționari publici, pentru a-și trafica influența asupra lor.

De asemenea, din mijloacele de probă administrate sau analizate de instanța de apel a rezultat că inculpatul a promis expres martorului C. că va interveni pe lângă reprezentanții S.C. H. să plătească o sumă pe care o datorau către S.C. I. - administrată de martorul C., promisiune de care s-a și ținut, intervenind la J., director al Direcției de implementare proiecte din cadrul CNAIR, ca la rândul ei, în calitate de reprezentant al beneficiarului de lucrări efectuate de S.C. H., să solicite acestei societăți să-și achite datoriile față de S.C. I.. Din interceptări rezultă că inculpatul, după ce a intervenit la S.C. H., i-a comunicat martorului C. că a vorbit și că această societate urmează să-și plătească prestatorii.

Referitor la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, instanța de apel a constatat că din probele administrate a rezultat că inculpatul, în data de 07.05.2022, a primit de la martorul C. suma de 12.060 RON - formată din bani (10.000 RON) și un folos necuvenit (2.060 RON), în contul căreia a efectuat actele materiale ale traficului de influență din datele de 06.05.2022 - 07.05.2022 și, totodată, în schimbul acestor foloase a promis îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv că va pune la dispoziția martorului mai multe date nedestinate publicității, în condițiile în care atribuțiile postului și fișa postului ocupat de inculpat în cadrul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), prevede, printre altele și asigurarea păstrării secretului de serviciu sau după caz, confidențialitatea informațiilor și activităților desfășurate în cadrul C.N.A.I.R., pe toată durata contractului de muncă. Inculpatul s-a ținut de promisiunea făcută și a pus la dispoziția martorului C. documente nedestinate publicității, potrivit celor de mai sus.

Contrar susținerilor recurentului-inculpat, Ministerul Public a arătat că instanța de apel a analizat tipicitatea faptelor judecate, subliniind că aceasta asigură respectarea principiului legalității incriminării, deoarece o faptă concretă poate fi sancționată numai dacă ea se regăsește în descrierea realizată de o normă penală. În același timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenții, căci dintre diferitele acțiuni ce se dovedesc la un moment dat anti juridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

Sub aspectul tipicității penale a faptei inculpatului de luare de mită, Curtea de apel a observat că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale care asigură îndeplinirea de către funcționari a atribuțiilor de serviciu conform legii, cu onestitate, imparțialitate și obiectivitate. Instanța de apel a reținut că, dacă subiectul săvârșește o pluralitate de acte de executare ce oglindește o pluralitate de acțiuni infracționale, se va reține un concurs de infracțiuni, dacă aceste acțiuni au mai multe urmări imediate, vătămând obiectul juridic protejat prin norme de incriminare penală diferite. În cazul de față, s-a constatat că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în momentul primirii de către inculpat a banilor și a foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuțiilor de serviciu, anume promisiunea că va pune la dispoziția martorului mai multe date nedestinate publicității. Curtea a subscris opiniei parchetului, potrivit căreia, pentru consumarea infracțiunii de luare de mită este suficientă primirea unei sume de bani sau folos în legătură cu îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, fără a fi necesară și îndeplinirea efectivă a actului contrar, sintagma "în legătură" însemnând că nu este necesară realizarea efectivă a actului contrar pentru care s-au primit banii pentru a fi comisă infracțiunea de luare de mită în formă sa consumată. Dacă se și realizează actul contrar îndatoririlor de serviciu, pentru care inculpatul a primit banii, în cauză în sarcina acestuia poate fi reținută și săvârșirea unei alte infracțiuni, dacă conduita inculpatului ulterioară întrunește condițiile de tipicitate și a unei alte infracțiuni pe lângă luarea de mită, deoarece într-o astfel de situație nu există o omogenitate juridică a actelor de executare.

S-a arătat că în această speță, infracțiunea de luare de mită este săvârșită în concurs real cu infracțiunea de "permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine de bani și alte foloase necuvenite". Obiectele juridice protejate de cele două norme de incriminare sunt diferite, luarea de mită protejând corectitudinea, legalitatea desfășurării atribuțiilor de serviciu, iar cea de-a doua infracțiune menționată anterior, protejează valorile sociale privitoare la integritatea unor informații nepublice, în scopul păstrării șanselor de egalitate a participanților la o achiziție publică. De asemenea, momentul consumării celor două infracțiuni este diferit, pentru că prima infracțiune se consumă în momentul primirii banilor și foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuțiilor de serviciu, iar cea de-a doua infracțiune se consumă atunci când informațiile nedestinate publicității sunt efectiv puse la dispoziția unor persoane neautorizate.

Totodată, instanța de apel a apreciat că este corectă opinia parchetului potrivit căreia, în cazul infracțiunii de luare de mită, banii și folosul necuvenit sunt pentru inculpat, iar infracțiunea de "permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității" este comisă de inculpat în scopul obținerii pentru altul de bani sau alte foloase, adică pentru martorul C., prin firma sa, pe care l-a ajutat să câștige licitații și implicit să dobândească sume de bani.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen..