ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48/12.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 Tribunalul Militar Timișoara, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută și pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prev. și pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prev. și pedepsită de art. 323 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, la care se adaugă 6 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse la care a fost condamnat inculpatul (18 luni/3= 6 luni), pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului fiind cea de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) și (5) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., termen care se calculează, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului plt. A. obligația de a urma un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul plt. A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul în cadrul Primăriei comunei Ribița sau Primăriei municipiului Brad, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., a stabilit că supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. se va face de Serviciul de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., a stabilit ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) să se facă de Serviciul de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenția inculpatului plt. A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

A luat act că persoana vătămată Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 640,7 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu privire la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul a acționat cu depășirea limitelor autorizării (în sensul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003), accesul nefiind făcut în interes de serviciu, ci în interes personal.

S-a reținut că scopul urmărit de inculpat prin accesarea bazei de date a fost unul exclusiv personal, vindicativ, constând în obținerea datelor de identitate complete ale numitului B., în vederea îndeplinirii unui act abuziv (sancționarea vădit nelegală a unei persoane nevinovate prin contrafacerea unui proces-verbal de contravenție în care s-au consemnat date nereale), accesul fiind realizat deci fără drept.

Întrucât pătrunderea în Registrul Național de Evidență a Persoanelor s-a făcut în scopul obținerii de date informatice (datele cu caracter personal ale numitului B.), s-a apreciat că este îndeplinită și cerința scopului special al formei agravate incriminate în art. 360 alin. (2) din C. pen.

S-a mai reținut că procedura de autentificare într-un sistem informatic reprezintă o măsură de securitate, iar în concret depășirea acesteia prin introducerea în mod neautorizat (în scop personal, de răzbunare) a unor credențiale conduce în mod automat la incidența dispozițiilor art. 360 alin. (3) din C. pen.

În ceea ce privește urmarea imediată, s-a reținut că este reprezentată de starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură bazele electronice de date, iar aceasta s-a produs în momentul logării în aplicație, moment la care utilizatorul a putut beneficia de resursele sistemului informatic. Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 42 din 15.05.2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul plt. A. împotriva sentinței penale nr. 48/12.12.2023 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara.

În acord cu prima instanță, Curtea a reținut că fapta comisă de inculpatul A. întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen.

A reținut că pentru existența elementului material este necesar ca acțiunea prin care se produce o lezare a atributelor securității sistemelor sau datelor informatice să fie realizată "fără drept". Or, conform art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, acționează fără drept persoana care depășește limitele autorizării.

Prin urmare, împrejurarea că inculpatul avea dreptul să acceseze baza de date D.E.P.A.B.D. în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu de jandarm nu reprezintă o împrejurare de natură să înlăture răspunderea penală care îi incumbă acestuia în situația accesării acestei baze de date, în scopul obținerii de date informatice, în interes personal, cum este situația de față.

Împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 15.05.2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, inculpatul A., prin apărător ales, a declarat recurs în casație la data de 12.06.2024, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de acces fără drept, la un sistem informatic, în forma participației improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen.

Astfel, raportat la situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel, cu referire la împrejurarea că inculpatul a procedat, prin intermediul dispecerului de serviciu (în condițiile nefuncționării stațiilor C. din dotare), în timpul programului de serviciu, în scopul (interes personal - dorința de răzbunare), la accesarea sistemului informatic D.E.P.A.B.D., pentru a afla datele numitului B., s-a arătat că nu este îndeplinită tipicitatea obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 360 din C. pen., nefiind realizată condiția esențială, atașată elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv accesul să se fi realizat "fără drept".

Prin urmare, s-a menționat că pentru a se realiza tipicitatea obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 360 din C. pen., este necesar ca accesul la sistemul informatic, în speță, baza de date D.E.P.A.B.D., să se fi realizat fără drept, iar, în lipsa unei accesări fără drept, fapta penală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu este tipică, impunându-se achitarea acestuia.

Or, în cauză, accesul la sistemul informatic nu s-a realizat fără drept de către inculpat, în condițiile în care acesta, în calitate de subofițer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarm Județean Decebal Hunedoara avea dreptul de a accesa baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date pentru a verifica persoane în vederea stabilirii datelor de identificare ale acestora.

Astfel, inculpatul a avut atribuit un cont de utilizator și parolă, în baza cărora, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu putea efectua interogări în bazele administrate de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, cont înregistrat la data de 10.03.2016 și dezactivat la data de 29.03.2023, prin intermediul căruia a efectuat 15 interogări, aspect necontestat în cuprinsul hotărârii atacate.

Lipsa autorizării sau depășirea limitelor acesteia trebuie să vizeze accesul și nu folosirea datelor informatice, fiind fără importanță modul sau scopul în care informațiile obținute prin această acțiune au fost utilizate ulterior consumării accesului sau dacă nu au fost folosite în cadrul unei anumite activități, motiv pentru care orice analiză făcută sub acest aspect, excedează operațiunii de stabilire a tipicității infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din C. pen.

Așadar, împrejurarea că inculpatul a utilizat datele obținute în scop personal - pentru a se răzbuna pe martorul B., în timpul orelor de program, nu se înscrie, în opinia apărării, în tipicitatea obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 360 din C. pen.

Având în vedere argumentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei atacate și a sentinței penale nr. 48 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, și achitarea inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în forma participației improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 42 din 15 mai 2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 septembrie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa cerinței esențiale atașate elementului material al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) din C. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârșită "fără drept".

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. în forma participației improprii.

Astfel, instanța de apel a reținut în fapt, în esență, că inculpatul plt. A., la data de 11 aprilie 2021, urmărind un interes personal (dorința de răzbunare) și dorind să afle datele cu caracter personal ale numitului B., în vederea completării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/11.04.2021, a determinat pe plt. adj. șef D. (care a acționat fără vinovăție) să acceseze baza de date evidența persoanelor administrată de D.E.P.A.B.D. (sistem informatic la care accesul este restricționat, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate), să vizualizeze și să-i comunice numele și prenumele persoanei vătămate, data nașterii, codul numeric personal, seria și numărul cărții de identitate, denumirea autorității care a eliberat actul de identitate și data emiterii, precum și adresa de domiciliu a numitului B..

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., săvârșită în forma participației improprii, și are următorul conținut:

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Se constată că art. 360 din C. pen. reglementează infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, într-o variantă de bază, ce interzice accesul, fără drept, la un sistem informatic (alin. (1), și două variante agravate, care constau în comitere faptei descrise în alin. (1) în scopul obținerii de date informatice (alin. (2) ori cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, respectiv prin încălcarea unor norme de securitate (alin. (3).

Obiectul juridic special al acesteia este constituit din relațiile sociale ale căror naștere și dezvoltare sunt condiționate de siguranța/securitatea sistemelor și datelor informatice constând în asigurarea confidențialității, integrității și accesibilității acestora, fără ca textul de incriminare să protejeze patrimoniul persoanei sau alte valori sociale ce ar putea fi lezate printr-o acțiune distinctă.

Potrivit normei de incriminare elementul material al laturii obiective a infracțiunii în varianta tip este reprezentat de acțiunea propriu-zisă de accesare a unui sistem informatic, sub formele și modalitățile la care face trimitere norma de incriminare.

Prin verbul a accesa se înțelege potrivit Dicționarului Explicativ Român "a apela date sau informații; a face funcțional; a intra într-o rețea, într-un program".

Se constată că, în speță, inculpatului A. i se reproșează că l-a determinat pe plt. adj. șef D. (care a acționat fără vinovăție) să acceseze (a se citi "să intre") baza de date evidența persoanelor administrată de D.E.P.A.B.D. pentru a-i comunica datele persoanei vătămate B., întrucât nu îi funcționa sistemul C., pentru a folosi în scop personal informațiile obținute (aplicarea unei amenzi în scop vindicativ).

Înalta Curte, preliminar, arată că instigarea este o formă de participație secundară, care presupune determinarea unei persoane la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Pe cale de consecință, aprioric, se impune a se stabili dacă acțiunea plt. adj. șef D. reprezintă un acces fără drept la un sistem informatic în sensul art. 360 din C. pen.

Înalta Curte constată că infracțiunea prevăzută de art. 360 a fost preluată de C. pen. din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care, în cartea I, titlul III, capitolul III - Infracțiuni și contravenții, art. 42-51 cuprindea infracțiunile contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, infracțiunile informatice și pornografia infantilă prin sisteme informatice, dispoziții care au fost abrogate, ulterior, prin art. 130 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. C. pen. nu a preluat și toate definițiile din Legea nr. 161/2003, astfel încât, trebuie analizat dacă, în aceste condiții, sintagma "fără drept" din textul art. 360 din C. pen. se completează cu dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, o lege extrapenală, care stabilesc, inter alia, că acționează fără drept persoana care depășește limitele autorizării.

În analiza întreprinsă, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 183/2018 Curtea Constituțională a României a respins, ca nefondată, excepția de neconstituționalitate ridicată de E. în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, secția penală și a constatat că dispozițiile art. 360 alin. (3) din C. pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În esență, Înalta Curte constată că excepția invocată, care a generat analiza instanței de contencios constituțional, critica prevederile legale ale art. 360 din C. pen., deoarece ar fi preluat în mod deficitar dispozițiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 care reglementau infracțiunile cu privire la încălcarea normelor de siguranță, folosind sintagma "asupra unui sistem informatic". Prin urmare, Curtea Constituțională nu a analizat în această decizie sintagma "fără drept", ci sintagma "asupra unui sistem informatic", respingând excepția de neconstituționalitate invocată, în condițiile în care C. pen., în art. 181, similar cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, stabilește că "prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic." Este adevărat că, analizând sintagma "asupra unui sistem informatic" în considerentele acestei decizii, de respingere, Curtea Constituțională a arătat că, deși C. pen. nu a preluat toate definițiile din Legea nr. 161/2003, aceasta rămâne în continuare un reper pentru înțelegerea elementelor de conținut ale infracțiunii criticate, iar practica și jurisprudența anterioară își păstrează actualitatea, întrucât noua reglementare nu aduce modificări conținutului infracțiunii.

Analizând tipicitatea obiectivă a acțiunii efectuate de plt. adj. șef D. la instigarea inculpatului A., din perspectiva întrunirii condiției "fără drept", Înalta Curte, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate, are o rezervă în a aprecia că, o atare mențiune, din considerentele deciziei sus amintite a Curții Constituționale, are aptitudinea de a conduce la concluzia că textul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 completează și explicitează dispozițiile art. 360 alin. (1) din C. pen.. Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conține. Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului și a celorlalte elemente de identificare. Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conținut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Prin urmare, înțelegând că prin normă complementară se desemnează acea normă care completează, întregește, complinește, explică, Înalta Curte constată că, în C. pen., nu se face nicio trimitere la Legea nr. 161/2003, astfel încât lipsește fundamentul legal al reținerii caracterului acesteia din urmă de a fi normă completatoare pentru infracțiunile reglementate de cod. În ceea ce privește reținerea Curții Constituționale, care, analizând, astfel cum s-a arătat mai sus, exigențele de constituționalitate ale art. 360 din C. pen., din perspectiva sintagmei "asupra unui sistem informatic" a stabilit că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 rămâne un reper pentru înțelegerea elementelor de conținut ale infracțiunii, Înalta Curte constată că un principiu necesar a fi analizat, pentru a stabili dacă dispozițiile art. 360 alin. (1) din C. pen. pot fi interpretate în lumina art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, este acela al legalității incriminării, pornind de la art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevede și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezultă astfel că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91]. Astfel, valorificând jurisprudența Curții Constituționale prin prisma principiului legalității incriminării, astfel cum este dezvoltat de jurisprudența sus amintită a Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că se impune a se diferenția între calificarea de reper pentru înțelegerea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 360 din C. pen., pe care Decizia nr. 183/2018 o dă dispozițiilor Legii nr. 161/2003, respectiv aceea de mecanism de orientare, și noțiunea de supliment de incriminare, acesta din urmă fiind în contradicție cu exigențele principiului legalității incriminării.

Nu mai puțin, în aprecierea tipicității obiective a faptelor imputate inculpatului A., relevă Înalta Curte, sub un prim aspect, că art. 360 din C. pen. are ca obiect de ocrotire sistemul informatic, iar sub un al doilea aspect că este o infracțiune de pericol, care se consumă de îndată ce agentul accesează sistemul informatic, fiind fără relevanță, sub aspectul acestei incriminări, conduita sa ulterioară, respectiv acțiunile pe care le întreprinde după ce accesează sistemul informatic.

Pe cale de consecință, din această perspectivă, nu au nicio relevanță dispozițiile Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice (în vigoare la 11.04.2021) referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competențe în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și libera circulație a acestor date, dar și prelucrarea lor în scopul realizării activităților de menținere și asigurare a ordinii și siguranței publice de către autoritățile competențe (din care face parte și Jandarmeria Română), în limitele competențelor stabilite, întrucât acestea protejează datele cu caracter personal și, în niciun caz, sistemul informatic. În esență, premisa care nu trebuie ignorată este aceea a obiectului de ocrotire a normei de incriminare, infracțiunea de "acces ilegal la un sistem informatic" fiind inclusă în titlul V capitolul VI, cu denumirea "infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice". Or, pornind de la această premisă, pentru conturarea tipicității obiective a infracțiunii de "acces ilegal la un sistem informatic", nu au relevanță, în egală măsură, nici dispozițiile art. 3 lit. h) din Protocolul de Cooperare nr. 84262/10.12.2008 - 5070706/10.12.2008 încheiat între R.N.E.P. și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, întrucât acestea prevăd că pentru cazurile în care se constată utilizarea abuzivă a informațiilor din bazele de date, în afara atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul protecției datelor cu caracter personal, Jandarmeria Română va informa în scris Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor cu privire la măsurile administrative luate față de utilizatorii în cauză, solicitând în același timp revocarea drepturilor de acces a acestora la bazele de date. Cu alte cuvinte, prin intermediul acestora se instituie interdicția accesului la date cu caracter personal în alte scopuri decât cele necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Prin Decizia nr. 68/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "În interpretarea dispozițiilor art. 360 alin. (1) din C. pen. privind accesul ilegal la un sistem informatic, în cazul persoanelor care pot interoga oricând o bază de date conținând informații nepublice, o asemenea interogare neurmată de efectuarea ulterioară a unor acte specifice exercitării atribuțiilor de serviciu în legătură cu interogarea efectuată poate reprezenta o depășire a limitelor pentru care a fost acordată autorizarea." A reținut însă Înalta Curte de Casație și Justiție că ceea ce se solicită este a se stabili dacă, "în cazul persoanelor care pot interoga oricând o bază de date conținând informații nepublice, o asemenea interogare neurmată de efectuarea ulterioară a unor acte specifice exercitării atribuțiilor de serviciu în legătură cu interogarea efectuată poate reprezenta o depășire a limitelor pentru care a fost acordată autorizarea", respectiv dacă, în această situație particulară ce formează obiectul cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere, faptele imputate inculpatului întrunesc sau nu elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din C. pen. privind accesul ilegal la un sistem informatic. Or, analiza depășirii limitelor autorizării implică, pe de o parte, stabilirea existenței autorizării legale sau contractuale, iar, pe de altă parte, determinarea conținutului acesteia, singurul în măsură să furnizeze criteriile obiective în raport cu care se poate concluziona asupra caracterului legal sau ilegal al accesului la sistemul informatic. În acest sens, în cadrul examenului realizat, a precizat Înalta Curte de Casație și Justiție, organul judiciar verifică, în temeiul actelor normative care reglementează competențele și atribuțiile de serviciu într-un anumit domeniu de activitate, al regulamentelor de ordin intern sau al clauzelor specifice din contractele de muncă și al prevederilor din fișele postului, limitele autorizării, dar și conduita materială efectivă a agentului pe durata accesului la sistemul informatic, toate acestea constituind aspecte de natură strict factuală, ce diferă de la caz la caz, în funcție de particularitățile speței deduse judecății, și care urmează a fi stabilite de instanța învestită pe baza materialului probator administrat în cauză, care va fundamenta concluzia depășirii sau a nedepășirii respectivelor limite și, implicit, a caracterului legal ori ilegal al accesului. Prin urmare, chiar dacă s-ar admite că este incriminată acțiunea agentului care accesează sistemul informatic cu depășirea limitelor autorizării, în cazul plt. adj. șef D. nu s-a stabilit care era conținutul autorizării de a accesa sistemul informatic, fiind relevat doar faptul că inculpatul l-a instigat pe acesta să acceseze baza de date D.E.P.A.B.D. în interesul său personal, aspect care, din perspectiva infracțiunii prevăzute de art. 360 din C. pen. nu prezintă nicio relevanță atâta vreme cât respectivul jandarm poate interoga baza de date doar în interesul său de serviciu, și nu în interesul de serviciu al altei persoane. Prin urmare, dacă s-ar admite că este incriminat accesul la sistemul informatic cu depășirea limitelor autorizării, iar scopul urmărit, altul decât cel de serviciu, ar reprezenta o astfel de depășire, ar fi lipsit de orice semnificație faptul că interesul colegului la solicitarea căruia se întreprinde accesul este unul care ține de exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau de un interes personal, câtă vreme titularul credențialelor trebuie să le utilizeze doar în interesul său de serviciu și nu al altuia și câtă vreme respectivul titular nu ar avea posibilitatea sau competența de a verifica dacă informația cerută este necesară pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu ale solicitantului, mai ales în condițiile în care este posibil și chiar probabil ca aceste din urmă aspecte să țină de secretul de serviciu.

Înalta Curte mai reține că nu s-a stabilit dacă jandarmul care a procedat la interogarea bazei de date D.E.P.A.B.D. era autentificat în sistemul informatic anterior interogării bazei de date D.E.P.A.B.D., aspect relevant pentru stabilirea tipicității faptei. În acest sens, sunt relevante, considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul cărora s-a arătat că accesul fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. pen., se consumă în momentul realizării elementului material al laturii obiective, respectiv al accesului, când autorul, interacționând la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiază de resursele ori/și de funcțiile lui și când se produce urmarea imediată constând în lezarea relațiilor sociale privind siguranța/securitatea sistemelor și datelor informatice prin asigurarea confidențialității, integrității și accesibilității acestora.

Înalta Curte reține că, în cazul accesării unei baze de date, accesul la un sistem informatic are loc la momentul autentificării. După cum s-a arătat în doctrină, "autentificarea reprezintă procesul prin care un utilizator este identificat în cadrul unui sistem informatic prin nume utilizator, parolă, cod de acces, cod de verificare sau alte asemenea date - denumite "credențiale de acces" - care probează existența unei accepțiuni formale acordată respectivului utilizator de a interacționa cu sistemul. Pe de altă parte, utilizarea credențialelor de acces presupune mai înainte existența unui "cont de utilizator", cont care se creează în sistem de către un responsabil IT sau de către orice altă persoană desemnată, în baza dispoziției unei persoane competente sau apte să dea o astfel de decizie.(…) Odată autentificarea realizată, funcționarul este plasat virtual în spațiul denumit generic "cont de utilizator", căruia îi sunt alocate (în baza permisiunilor formale acordate) mai multe operațiuni logice (de comandă și control) asupra sistemului de operare, mijloacelor de stocare ori asupra unuia sau mai multor seturi de date informatice, operațiuni care, la nivelul sistemului informatic, reprezintă execuția unor instrucțiuni de prelucrare de date" (M. Dobrinoiu, Considerații tehnice și juridice privind reținerea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în situația interogării unei baze de date prin depășirea limitelor autorizări, în Penalmente Relevant, nr. 1/2021, p. 74). Concluzia care se desprinde este aceea că, odată accesat sistemul informatic, odată ce autorul, interacționând la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiază de resursele ori/și de funcțiile lui, conduita sa ulterioară (care are loc uneori chiar și după câteva ore) de a interoga baza de date excedează normei de incriminare din art. 360 din C. pen.: în concret, odată ce plt. adj. șef D. accesase, în mod legal, sistemul informatic care conținea baza de date D.E.P.A.B.D., acțiunea ulterioară de interogare a bazei de date, în scop personal, nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de "acces ilegal la un sistem informatic" prevăzută de art. 360 din C. pen., pentru că legiuitorul nu a incriminat "folosirea" fără drept a unui sistem informatic sau "accesarea fără drept a datelor informatice", ci accesul la sistemul informatic, care a precedat, care a fost preexistent interogării bazei de date la solicitarea inculpatului A.. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat și în doctrină (M. Dobrinoiu, op.cit., p. 73) bazele de date (colecțiile de informații, evidențele electronice) reprezintă seturi de date informatice care, însă, nu se circumscriu programelor informatice indispensabile existenței și funcționării unui sistem informatic și nu se circumscriu noțiunii de "sistem informatic" astfel cum este definit de art. 181 din C. pen., astfel încât o eventuală interacțiune "neautorizată" a unui utilizator cu aceste seturi structurate de date nu este de natură să atragă, din punct de vedere tehnic și obiectiv, tipicitatea infracțiunii prevăzute la art. 360 din C. pen..".

Mai mult, și în considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curți-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că nu are nicio relevanță în ceea ce privește caracterizarea faptei ca infracțiune conduita ulterioară a agentului în raport cu informațiile obținute prin accesarea sistemului informatic, sub aspectul folosirii sau nefolosirii lor ori al scopului în care au fost efectiv utilizate (în cadrul activității de serviciu sau fără legătură cu aceasta), deoarece aceasta intervine după momentul consumării infracțiunii. În concret, orice acțiune ulterioară (de exemplu, divulgarea unor informații) va fi sancționată doar dacă este incriminată de legiuitor ca o infracțiune de sine stătătoare (de exemplu, favorizarea făptuitorului, compromiterea intereselor justiției etc.). După cum arată și considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, existența infracțiunii prev. de art. 360 din C. pen. nu poate depinde de conduita ulterioară a autorului, respectiv de scopul în care urmează a fi utilizate informațiile obținute.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că fapta plt. adj. șef D. de a interoga o bază de date la care se conectase în mod legal, nu este prevăzută de legea penală, chiar dacă interogarea s-a făcut în alt scop decât acela al exercitării atribuțiilor proprii de serviciu, astfel încât nici acțiunile inculpatului A. nu pot fi apreciate ca întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale instigării la infracțiunea de "acces ilegal la un sistem informatic" astfel cum este prevăzută de art. 360 din C. pen.

Înalta Curte învederează că, spre deosebire de dreptul penal român, în dreptul comparat, de exemplu în dreptul francez sau italian este incriminată menținerea frauduloasă a accesului în sistemul informatic, iar, în dreptul american, este incriminat accesul la un sistem informatic cu depășirea limitelor autorizării. Totuși, pentru a înțelege ce anume înseamnă depășirea limitelor autorizării, un exemplu relevant este dat de cauza Van Buren vs. Statele Unite ale Americii. Curtea Supremă a SUA a statuat că o persoană se consideră că depășește limitele de autorizare a accesului la un sistem informatic în situația în care acea persoană realizează un acces legal, permis, dar apoi obține informații aflate în anumite zone ale sistemului informatic - cum ar fi fișiere, foldere sau baze de date - care îi sunt interzise. Curtea Supremă a SUA a mai arătat că, în calitatea sa de polițist, Van Buren a accesat legal, cu drept, sistemul informatic al poliției și, mai mult, acesta era îndreptățit să prelucreze (inclusiv prin consultare) informațiile despre înmatricularea vehiculelor, nefiind în postura de a încălca legea penală privind accesul neautorizat la un sistem informatic chiar dacă scopul prelucrării datelor din evidențele poliției a fost unul necorespunzător (în afara atribuțiilor de serviciu ale acestuia).

În sinteză, Înalta Curte reține că dispozițiile legale ale art. 360 din C. pen. nu incriminează accesul cu depășirea limitelor autorizării, că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nu au calitatea de normă completatoare pentru C. pen., ci doar aceea de mecanism de orientare, în lumina Deciziei nr. 183/2018 a Curții Constituționale, dar și că, inclusiv în situația în care s-ar admite că o atare acțiune este incriminată, ea nu poate fi determinată decât în condițiile evocate de Decizia nr. 68/2021 a ÎCCJ, adică de conținutul concret al autorizării care, în speță, nu este identificat, singurele trimiteri fiind făcute la norme cu un obiect diferit de ocrotire, respectiv protecția datelor cu caracter personal și nu sistemul informatic. Mai mult, infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic se consumă la momentul interacțiunii logice cu sistemul informatic, fiind lipsită de relevanță, pentru reținerea acestei infracțiuni, atât conduita ulterioară a agentului, cât și scopul accesării, depășirea limitelor accesării lipsind atâta vreme nu s-au accesat fișiere, foldere sau baze de date care erau interzise agentului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 42 din 15 mai 2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce privește participația improprie la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută și pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. și pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. din C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. și pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prev. și pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinței penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptu