ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) [dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice] și lit. b) [dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat] din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) [dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice] și lit. b) [dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat] din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului obligația să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primărei comunei Remetea Mare, județ Timiș sau în cadrul soc. C. S.A. din Timișoara, județ Timiș, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse, precum și cele ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, asupra neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, care atrag revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, durata reținerii de 24 ore de la data de 17.01.2022, ora 13:30, până la data de 18.01.2022, ora 13:30, conform ordonanței emise de organele de cercetare penală.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 25 din C. proc. pen. și art. 23 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ. și la art. 1382 din C. civ., a fost admisă în integralitate acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și au fost obligați în solidar inculpații D., E. și A. să plătească părții civile B. suma de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin infracțiune.

S-a luat act că persoana vătămată F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpaților.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 397 alin. (2) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (2) și (5) din C. proc. pen. a fost menținută, printre altele, măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 10607 RON aparținând inculpatului A., instituit prin ordonanța din data de 04.05.2022 în vederea reparării pagubei pricinuite prin săvârșirea infracțiunii, cât și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat, printre alții, inculpatul A. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 500 RON aferent urmăririi penale și 1.000 RON aferent judecății).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, fiind audiați în fața instanței, inculpații D., E., A. și G. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, optând pentru procedura aplicabilă recunoașterii învinuirii, regretând săvârșirea faptelor și fiind de acord cu repararea integrală a prejudiciului cauzat.

De asemenea, Judecătoria Timișoara a reținut că ansamblul materialului probator administrat în cauză relevă fără echivoc faptul că în perioada 16.08.2020 - 10.10.2021, inculpatul D., împreună cu o persoană rămasă neidentificată și, fiind ajutat în anumite ocazii de către inculpații E., A. și G., au sustras, prin alimentări repetate, diferite cantități de motorină de la stațiile de carburanți H. din Ghiroda, I. din Ghiroda - cu sediul în Ghiroda, I. Timișoara 6 - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, I. Timișoara 3 - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, Timișoara J. - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât și direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanți aparținând persoanelor vătămate B. și F., având numerele x, destinate alimentării autoutilitarelor, precum și, de 5 ori, a încercat să sustragă mai mulți litri de motorină prin introducerea cardurilor de carburant în POS (terminal), însă operațiunea nu a avut succes, întrucât cardurile au fost blocate de către persoana vătămată F. Astfel, la începutul perioadei arătate mai sus, inculpatul D. a fost abordat de către o persoană de sex masculin pe care inculpatul o cunoștea sub numele de "K." (identificat ca fiind L.), care i-a spus că este în posesia unor carduri de carburanți și i-a propus să folosească cardurile de carburanți pentru a sustrage motorină, motorină pe care urmau să o vândă altor persoane la un preț inferior valorii reale, urmând ca inculpatul D. să primească o parte din bani. Inculpatul D. a acceptat această propunere, în continuare fiind cooptați inculpații E. (anul 2020 și anul 2021) și G. (anul 2021), care l-au ajutat la săvârșirea faptelor. De asemenea, inculpatul A. a fost abordat de către o persoană necunoscută care i-a propus să cumpere motorină la un preț inferior valorii reale, inculpatul acceptând această propunere (anul 2020) și a achiziționat motorină de la inculpatul D.. Atât inculpații E. și G., cât și inculpatul A. l-au ajutat pe inculpatul D. să săvârșească infracțiunea de furt prin prezența lor la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras. Inculpatul G. l-a ajutat pe inculpatul D. să săvârșească infracțiunea de furt și prin punerea la dispoziție a autoturismului personal inculpaților D. și E. pentru a-l folosi la sustragerea carburantului, respectiv pentru a se deplasa cu acesta la stația de carburant și pentru a depozita recipientele încărcate cu combustibil, precum și prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, iar inculpatul E. l-a ajutat pe inculpatul D. să săvârșească infracțiunea de furt și prin încărcarea combustibilului în recipiente, prin conducerea atât a autoturismului personal, cât și a altor autoturisme, cu care se deplasau la fața locului, a autoturismului în care se aflau recipientele care urmau a fi încărcate cu combustibil sau a autoturismului care urma să fie alimentat cu combustibil și inclusiv alimentarea autoturismului cu combustibilul și a recipientelor.

Având în vedere că între mijloacele de probă administrate în cauză nu există aspecte contradictorii în privința situației de fapt reținute, instanța de fond a constatat că, în raport de ansamblul probator administrat, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât faptele există, au fost săvârșite de inculpați și constituie infracțiuni, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție pe care art. 4 din C. proc. pen. o instituie în favoarea acestora.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute de instanța de fond, s-a arătat că fapta inculpatului A. care, cu intenție, prin prezența sa la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras (element material), a înlesnit și a ajutat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. și de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, a sustras de 3 ori, în scopul însușirii pe nedrept, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la stația de carburanți I. Timișoara 6 - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât și direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanți aparținând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor, întrunește cerințele de tipicitate ale complicității la infracțiunea de furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).

În privința elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii, instanța de fond a constatat că inculpatul A. a participat, în calitate de complice, prin prezența sa la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, la următoarele fapte săvârșite de inculpatul D. și de către o persoană rămasă neidentificată, care au sustras următoarele bunuri: 1. în data de 11.09.2020, în intervalul orar 20:20 - 20:54, cantitatea de 1191,76 litri de motorină (5255,66 RON) de la stația de carburanți stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara, constând în efectuarea a 6 plăți; 2. în data de 13.09.2020, în intervalul orar 20:44 - 21:58, cantitatea de 1154.35 litri de motorină (5044,25 RON) de la stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara; 3. în data de 13.09.2020, la ora 14:05, cantitatea de 50,78 litri de motorină (221,91 RON) de la stația de carburanți stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara.

În ceea ce privește urmarea socialmente periculoasă, s-a arătat că aceasta constă în deposedarea persoanei vătămate de motorina sustrasă, producându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul acesteia.

S-a mai arătat de către prima instanță că între elementul material și urmarea socialmente periculoasă există o legătură de cauzalitate, paguba pricinuită persoanei vătămate rezultând din acțiunile conjugate ale inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea acestuia.

Referitor la reținerea unității legale de infracțiune sub forma infracțiunii continuate, instanța de fond a constatat că inculpatul a comis faptele la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acesta prefigurându-și activitatea infracțională, iar acțiunile sale prezintă, fiecare în parte, complicitate la conținutul aceleiași infracțiuni de furt calificat, fiind astfel îndeplinite condițiile reținerii infracțiunii continuate.

Prin urmare, având în vedere cele reținute în cele ce preced, prima instanță a constatat caracterul nefondat al susținerilor avocatului ales al inculpatului, referitoare la achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pe motiv că fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea.

Împotriva sentinței penale nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022 a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 2875 din 14.10. 2022 a Judecătoria Timișoara.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, referitor la inculpatul A., că potrivit probelor din dosar, acesta, cu intenție, prin prezența la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, a înlesnit și a ajutat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. și de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, a sustras de 3 ori, în scopul însușirii pe nedrept, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la stația de carburanți I. Timișoara 6 - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât și direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanți aparținând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor, întrunește cerințele de tipicitate ale complicității la infracțiunea de furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).

În privința elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii, instanța de fond a constatat că inculpatul A. a participat, în calitate de complice, prin prezența sa la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, la următoarele fapte săvârșite de inculpatul D. și de către o persoană rămasă neidentificată, care au sustras următoarele bunuri: 1. în data de 11.09.2020, în intervalul orar 20:20 - 20:54, cantitatea de 1191,76 litri de motorină (5255,66 RON) de la stația de carburanți stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara, constând în efectuarea a 6 plăți; 2. în data de 13.09.2020, în intervalul orar 20:44 - 21:58, cantitatea de 1154.35 litri de motorină (5044,25 RON) de la stația de carburanți stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara; 3. în data de 13.09.2020, la ora 14:05, cantitatea de 50,78 litri de motorină (221,91 RON) de la stația de carburanți stația de carburanți I. Timișoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la stațiile de carburanți în Timișoara.

Instanța de control judiciar a constatat caracterul nefondat al susținerilor avocatului ales al inculpatului, referitoare la achitarea inculpatului A. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pe motiv că fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea, susținerile acestuia referitoare la faptul că acțiunile sale nu îndeplinesc condiția de tipicitate a infracțiunii de furt, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună credință al combustibilului, nicidecum în mod ocult cum susține prima instanță, ci din stația I., plătind întotdeauna produsele cu prețul de 3,5 RON/litru numitului D., astfel cum s-a reținut în rechizitoriu și în hotărârea primei instanțe, fără a primi niciodată ceva gratuit, iar, mai mult decât atât, niciodată nu a folosit vreun card bancar al părții civile sau persoanei vătămate, nefiind de natură să conducă la ideea lipsei tipicității infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpatul cunoscând caracterul ilicit al acțiunilor sale, acționând cu intenție directă.

Raportat la elementele reținute anterior instanța de control judiciar a constatat că fapta reținută în sarcina apelantului inculpat este dovedită dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, astfel că sancționarea penală a acestora a intervenit într-o manieră temeinică și legală.

Împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea recursului în casație formulat, inculpatul a invocat cazurile de recurs în casație reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen. și a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - fapta nu este prevăzută de legea penală - soluție permisă în cadrul procedurii simplificate, având în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4/11.02.2019 pronunțată într-un recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În esență, recurentul a susținut că activitatea sa nu se circumscrie complicității la infracțiunea furt, nefiind îndeplinită condiția de tipicitate, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună-credință al combustibilului, iar niciun act normativ nu prevede că, în situația în care cumperi motorina sub prețul pieței, dintr-o stație peco, poți fi acuzat de săvârșirea unei fapte penale în forma complicității.

De asemenea, a invocă greșita individualizare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei; drept urmare, prima instanță trebuia să stabilească o pedeapsa între limitele de 8 luni (minim) și 3 ani și 8 luni (maxim) raportat la numărul actelor materiale de complicitate (3 acte). Totodată, a apreciat că, în raport de circumstanțele cauzei, aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni este greșit individiualizată și a solicitat aplicarea unei pedepse minime de 8 luni - cu amânarea aplicării pedepsei, raportat la faptul că nu are antecedente penale, a achitat prejudiciul pentru care a fost instituit sechestrul asigurător pentru suma de 10.607 RON, prin ordonanța din data de 04.05.2022, în vederea reparării pagubei pricinuite prin săvârșirea infracțiunii, cât și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În final, a susținut că decizia Curții de Apel este greșită sub aspectul obligării sale, în solidar cu inculpații D. și E., să plătească părții civile B. suma de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin infracțiune, întrucât nici procurorul prin rechizitoriu nu a reținut complicitatea sa la producerea acestui prejudiciu, dimpotrivă, reținându-se în sarcina sa cauzarea unui prejudiciu de 10.607 RON, prin cele 3 acte materiale de complicitate.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 17 aprilie 2024, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de către recurentul inculpat A., exclusiv pentru cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și numai cu privire la critica privind întrunirea elementelor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru infracțiunea de furt calificat în forma complicității.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că, în motivele de recurs formulate, inculpatul a criticat greșita individualizare a pedepsei, care, în opinia sa, trebuia aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, raportat la faptul că nu are antecedente penale și că a achitat prejudiciul. Or, evaluarea acelor împrejurări care, având legătură fie cu fapta săvârșită, fie cu persoana inculpatului, sporesc sau atenuează gradul de pericol social al infracțiunii ori periculozitatea infractorului, putând determina fie o agravare, fie o atenuare a pedepsei concrete, este parte integrantă a procesului de individualizare judiciară a pedepsei și constituie prerogativa exclusivă a instanței de fond/apel, motiv pentru care nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs în casație nici prin prisma cazului de recurs în casație invocat prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și nici a celorlalte cazuri limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că aspectele vizând greșita obligare a recurentului inculpat la plata în solidar cu inculpații D. și E., către partea civilă B., a sumei de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale (prejudiciul cauzat prin infracțiune), reprezintă o chestiune de apreciere care privește temeinicia hotărârii, astfel că nu poate fi analizată o astfel de critică prin intermediul recursului în casație care se limitează doar la anumite chestiuni de nelegalitate a hotărârii recurate.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extrordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiței s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

(...) verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..) " (decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al complicității la infracțiunea de furt calificat în forma continuată, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Din această perspectivă, în ceea ce privește fapta reținută în sarcina recurentului inculpat A., se constată că, prin sentința penală nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.)., reținându-se în fapt, în esență, că, prin prezența la fața locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, a înlesnit și a ajutat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. și de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, au sustras de 3 ori, în scopul însușirii pe nedrept, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la stația de carburanți I. Timișoara 6 - cu sediul în Timișoara, județul Timiș, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât și direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanți aparținând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor.

Recurentul a susținut, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună-credință al combustibilului.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 228 alin. (1) din C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar conform art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., furtul săvârșit în timpul nopții, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

De asemenea, potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Complicitatea presupune, așadar, o contribuție la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Sub raportul elementului material al infracțiunii, complicitatea trebuie să se constituie într-o contribuție de ajutorare sau înlesnire în orice mod la activitatea celui ce săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Altfel spus, reprezentând o formă de participare secundară la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea constă doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu și subordonat actelor de executare.

Înalta Curte, examinând legalitatea hotărârii în raport de coordonatele faptice stabilite de curtea de apel, ce nu mai pot fi cenzurate de către instanța supremă, așa cum, de altfel, s-a menționat anterior, constată că există o deplină concordanță între situația de fapt mai sus menționată și condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reținută ca fiind comisă de inculpatul A..

Astfel, acțiunile de înlesnire și ajutor date de inculpatul A. inculpatului D., prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras, se circumscriu acțiunilor de complicitate la sustragerea, în scopul însușirii pe nedrept, a cantității totale de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la stația de carburanți I. Timișoara 6.

Altfel spus, contrar celor susținute de recurentul A., acesta nu a fost condamnat pentru însușirea pe nedrept a motorinei, ci, așa cum s-a menționat în cele ce preced, în sarcina acestuia s-au reținut acțiunile de înlesnire și ajutor date inculpatului D., prin găsirea de cumpărători ai combustibilului și prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea și depozitarea combustibilului sustras. Așadar, în cauză, există o deplină concordanță între baza factuală stabilită cu caracter definitiv și cerințele de tipicitate obiectivă ale faptei reținute în sarcina inculpatului A., cu privire la elementul material, concretizat în acțiunile anterior menționate, fiind realizată urmarea imediată și existând legătură de cauzalitate între acțiunile de înlesnire și ajutor și prejudiciul produs persoanei vătămate.

În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că a fost un cumpărător de bună credință, Înalta Curte constată că, în realitate, acestea vizează latura subiectivă a infracțiunii. Or, aspectele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei în legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii. Cu alte cuvinte, în cadrul acestui motiv de recurs în casație se analizează întrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni doar sub aspectul laturii obiective, nu și lipsa vinovăției prevăzută de lege. De altfel, aceste argumente nu pot fi circumscrise niciunuia dintre celelalte cazuri de recurs în casație prevăzute de lege.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat sau vrenui alt caz expres prevăzut de art. 438 din C. proc. pen., nici aspectele referitoare la legalitatea activității de a cumpăra motorină, sub prețul pieței, dintr-o stație peco, întrucât, în realitate, se tinde la reanalizarea materialului probator administrat în cauză și la modificarea situației de fapt stabilită de instanțele de fond și de apel. Aceste argumente ale recurentului constituie veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral. Or, având în vedere că, așa cum s-a menționat anterior, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2024.