ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/PI/19.01.202, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, printre altele, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., în baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic droguri de risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1), la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 3 (trei) ani și 6 (șase) închisoare sporită cu 4 (patru) luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 02.02.2021 și a arestului preventiv din data de 03.02.2021 la 03.04.2021.

În temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, a bunurilor/cantităților de droguri traficate/deținute pentru traficare și consum, rămase în urma analizelor de laborator.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanța din data de 09.02.2021, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse precum și pentru garantarea plății cheltuielilor judiciare cu privire la sumele de 33.300 RON și 1470 euro ridicată de la inculpatul A. și consemnată pe numele acestuia la data de 09.02.2021 la B. conform recipiselor atașate la dosar .

În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, de la inculpați, a sumelor de bani obținute din tranzacțiile cu droguri/substanțe psihoactive: suma de 300 RON de la inculpatul A. (vânzarea din data de 28.01.2021, în cadrul căreia substanța psihoactivă a fost remisă de către inculpatul A. inculpatului C., iar acesta, la rândul său a remis-o inculpatului D., care i-a înmânat-o colaboratorului). În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul A. a sumelor de 33.300 RON și 1470 euro (provenită din traficul cu droguri).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează, inculpatul A. la plata sumei de 5900 RON, inculpatul E. la plata sumei de 2000 RON.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A. și E..

Prin decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpații A. și E. împotriva sentinței penale nr. 24/PI/19.01.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată doar cu privire la apelanții inculpați, și rejudecând:

În privința inculpatului A.:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

S-a menținut pedeapsa complementară și cea accesorie, aplicate inculpatului de către prima instanță.

Curtea de Apel Timișoara a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., următoarele:

Prin referatul transmis de Direcția Generală de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la dosar s-a arătat că acest inculpat a formulat denunț în faza de judecată cu privire la alte persoane cu preocupări pe linia traficului de droguri, valorificat în dosarul nr. x/2020, unde a participat la nouă cumpărări supravegheate de droguri, iar procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmărire penală față de persoanele denunțate. Prin urmare s-a arătat că inculpatul A. poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2000 sau de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Pentru infracțiunea prevăzută de prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limitele legale de pedeapsă sunt cuprinse de la 2 la 7 ani, cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, care este identificată ca fiind legea în vigoare la data săvârșirii faptei, întrucât în prezent această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.

S-a reținut că inculpatului A. i se poate aplica o pedeapsă între limitele cuprinse de la 1 an și 4 luni până la 4 ani și 8 luni închisoare, prin aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 15 Legea nr. 143/2000 (care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu 1/2 pentru persoana care denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în procedura recunoașterii învinuirii), dar și a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. (care prevăd că în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate).

Având în vedere că inculpatul a efectuat o singură operațiune de depozitare de droguri de risc în vederea vânzării (aproximativ 60 de grame de canabis), văzând limitele între care poate fi stabilită pedeapsa, prin aplicarea dispozițiilor art. 15 Legea nr. 143/2000, care nu au fost avute în vedere de către prima instanță, Curtea a apreciat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de tribunal este prea ridicată, astfel că, s-a apreciat apelul inculpatului ca fiind fondat sub acest aspect și s-a dispus admiterea acestuia, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., hotărârea primei instanțe fiind desființată în parte.

În rejudecare, Curtea a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În privința infracțiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, s-a constatat că limitele legale de pedeapsă sunt cuprinse de la 6 luni la 3 ani sau amendă, cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, care este identificată ca fiind legea în vigoare la data săvârșirii faptei, întrucât în prezent această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

S-a constatat că inculpatului A. i se poate aplica o pedeapsă între limite cuprinse de la 4 luni până la 2 ani închisoare, prin aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2000 (care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu 1/2 pentru persoana care denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în procedura recunoașterii învinuirii), dar și a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. (care prevăd că în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate).

Având în vedere că inculpatul a efectuat două operațiuni ilicite de produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în sensul că a vândut 1,16 g din această substanță și a deținut la domiciliu dispozitive care purtau urmele acestei substanțe, Curtea a apreciat că apelul inculpatului este fondat și cu privire la această infracțiune, astfel că, în rejudecare a redus pedeapsa aplicată de prima instanță de la 1 an, la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Având în vedere că infracțiunile deduse judecăți au fost săvârșite în concurs, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

Decizia din apel a fost comunicată la 21 aprilie 2023, inculpatului A..

Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea de declarare a recursului în casație este 22 mai 2023, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 20 aprilie 2023, inculpatul A., prin avocat ales, F., conform împuternicirii avocațiale seria x nr. x, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare invocat, inculpatul a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii în apel, cu consecința descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, reducerii pedepsei aplicate în apel pentru fiecare infracțiune la jumătate din cuantumul aplicat de prima instanță, urmat de stabilirea unei noi pedepse rezultante, respectiv emiterea unor noi forme de executare.

În concret, cu privire la faptele pentru care s-a pronunțat hotărârea, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este de la 2-7 ani (reținut fiind și art. 5 C. pen.). Cele două cazuri speciale de reducere, aplicate succesiv, fac ca limitele să devină de la 8 luni la 1 an și 9 luni închisoare. Apoi se aplică majorarea generată de starea de recidivă postexecutorie, limitele devenind (sau revenind) de la 1 an la 3 ani și 6 luni.

Pedeapsa aplicată de prima instanță (Tribunalul Timiș), fără a se reține incidența cauzei de atenuare de mai sus a fost de 3 ani și 6 luni (maximul special în cazul în care dispoziția de la art. 15 s-ar fi reținut).

Aplicând dispoziția de atenuare, curtea de apel a redus pedeapsa la 2 ani și 6 luni, în condițiile în care, în opinia inculpatului, reducerea trebuia realizată proporțional raportat la cuantumul stabilit de prima instanță.

Așadar, pedeapsa legală ar fi fost de 1 an și 9 luni, jumătate din 3 ani și 6 luni.

S-a mai susținut că raționamentul este identic și cu privire la fapta prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011, diferit fiind numai textul ce prevede cauza de atenuare (art. 19 din Legea nr. 682/2002), pedeapsa fiind redusă în apel de la 1 an la 9 luni închisoare.

Interpretarea în alt sens ar fi pur formalistă și ar transforma motivul de casare într-unul strict teoretic, iar remedierea unor nelegalități nu ar fi posibilă, chiar în contextul caracterului evident al acestora.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatului E..

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 iunie 2023.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 31 iulie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 05 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 338/A din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători, s-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea recurentului-inculpat A. și încunoștințarea apărătorului ales al inculpatului și, în cazul în care nu confirmă prezența, se emite adresă la Baroul București pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, în speță, avocatul ales al inculpatului, cerere care este, de asemenea, promovată în termen legal.

S-a constatat că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpat, acesta invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-a apreciat că s-a aplicat o pedeapsă în afara limitelor prevăzute de legea penală.

Prin prisma acestui caz de casare, inculpatul a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii în apel, cu consecința descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, reducerii pedepsei aplicate în apel pentru fiecare infracțiune la jumătate din cuantumul aplicat de prima instanță, urmat de stabilirea unei noi pedepse rezultante, respectiv emiterea unor noi forme de executare.

În consecință, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în Casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, de instanța de apel, ca urmare aplicării art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Prin sentința penală nr. 24/PI din 19 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic droguri de risc, iar în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 3 ani și 6 închisoare sporită cu 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.

Ulterior, prin decizia penală nr. 338/A din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în privința inculpatului A., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. și art. 5 din C. pen., precum și pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. și art. 5 din C. pen.. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor 3 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

Înalta Curte constată că infracțiunea de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată devin între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

Prin aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 8 luni și 2 ani și 4 luni, iar prin aplicarea art. 43 din C. pen., respectiv prin majorarea cu jumătate, limitele devin de la 1 an la 3 ani și 6 luni, în cauză fiind aplicată pedeapsa de 2 ani și 6 luni, în limitele prevăzute de lege.

Infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu substanțe a avea efect psihoactiv prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată sunt între 4 luni și 2 ani închisoare.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 2 luni la 1 an, iar prin aplicarea art. 43 din C. pen., respectiv prin majorarea cu jumătate, limitele devin de la 3 luni la 1 an și 6 luni, în cauză fiind aplicată pedeapsa de 9 luni, în limitele prevăzute de lege.

Așadar, pedepsele aplicate inculpatului A., în cuantum 2 ani și 6 luni, și 9 luni, pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, precum și prin aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) art. 39 alin. (1) lit b din C. pen., respectiv pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 9 luni (3 luni), în final, pedeapsa fiind în cuantum de 2 ani și 9 luni închisoare este legală și se circumscrie limitelor legale astfel cum s-a menționat anterior, ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul inculpat A. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sunt neîntemeiate. Înalta Curte constată că pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectului cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege.

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 338/A din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2023.