ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186/03.12.2019 pronunțată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, printre altele, au fost respinse cererile inculpaților A., B., C., D., E., F. și G. de a se constata nulitatea interceptării convorbirilor telefonice și a celor ambientale din dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă I. C. civ..J. – secția de urmărire penală și criminalistică, de înlăturare a proceselor-verbale de redare a lor și de înlăturare a lor fizică din dosar.

A fost condamnat inculpatul H., la:

- 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap.la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic.art. 35 din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art. 48 din C. pen. rap.la art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și a art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea – de 2 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an 4 luni și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 4 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.

Cu consecințele prev.de art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. rap.la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv – 14 martie 2015-12 iulie 2015.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de trafic de influență prev.de art. 291 din C. pen. cu aplic.art. 35 din C. pen. și de cumpărare de influență prev.de art. 292 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de uz de fals prev.de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 38 din C. pen.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a contravalorii în RON la data plății a 2.050 euro, de la inculpatul I. a contravalorii în RON de la data plății a sumei de 50 euro și a sumei de 150 RON, de la inculpatul B. a contravalorii în RON de la data plății a 100 euro, de la inculpatul J. a sumei de 162 RON, de la inculpatul H. a contravalorii în RON de la data plății a 450 euro, de la inculpatul E. a contravalorii în RON de la data plății a 100 euro și a sumei de 300 RON.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator luată asupra sumelor de 1.175 RON și 110 euro de la inculpatul C. și de 550 euro de la inculpatul B. prin ordonanța dată la 8 aprilie 2015 de Parchetul de pe lângă I. C. civ..J. în dosarul penal nr. x/2014 și dispune restituirea acestor sume către cei doi inculpați, sume consemnate la K. București, conform chitanțelor nr. x/1 din 14 aprilie 2015, x/1 din 14 aprilie 2015 și nr. x/1 din aceeași dată . A fost menținută măsura sechestrului asigurator luată prin aceeași ordonanță pentru suma de 100 euro cu privire la inculpatul B. – sumă consemnată la K. București, conform chitanței nr. x/1 din 14 aprilie 2015 .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat în favoarea statului 22 de pașapoarte românești indicate în procesul-verbal de predare – primire din 13 martie 2015 întocmit de D.G.A. București –S.J.A. Vaslui și B.S.I.J. București, precum și a două permise de conducere și a unui recipient de culoare neagră de formă tubulară cu o lungime de cca 14 cm indicate în procesul – verbal de constatare din 13 martie 2015 întocmit de SPF Huși .

În baza art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către numitul L., a cărții de identitate emise pe numele acestuia, seria x, nr. x eliberată la 15.04.2011 de SPCLEP Baia Mare indicată în procesul – verbal de efectuarea percheziției domiciliare din 15 martie 2015 al DGA . În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul A. a unui aparat pentru detectarea falsurilor multifuncțional marca M. serie nr. x împreună cu instrucțiunile de folosire indicate în același proces – verbal. S-a dispus restituirea către numita N. domiciliată în satul Lăpuș, nr. 496, jud. Maramureș a celorlalte bunuri indicate în același proces – verbal de percheziție domiciliară cu excepția sumelor de bani indicate în același proces-verbal pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 3 iunie 2016 pronunțată în acest dosar . S-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din încheierea penală din 3 iunie 2016 pronunțată în acest dosar în sensul că se va trece "dispune din oficiu restituirea către numitul O., domiciliat în Lăpuș, nr. 496, jud. Maramureș a 710 lire sterline și 400 de euro", în loc de "dispune din oficiu restituirea către numitul O., domiciliat în Lăpuș, nr. 496, jud. Maramureș a 700 lire sterline și 400 de euro", cum din eroare s-a trecut.

S-a dispus restituirea către numita P., domiciliată în Târgu Lăpuș, str. 1 Mai, bloc TL 22/23, jud. Maramureș a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Neamț cu excepția unei lămpi cu led și u.v. indicate în același proces – verbal care se dispune a se confisca în favoarea statului, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen.

S-a dispus restituirea către inculpatul I. a bunurilor indicate în procesul – verbal de percheziție auto din 13 martie 2010 a DGA – SJA Neamț .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul H. a trei copii de pe cărțile de identitate ale numiților Q., R. și S. indicate în procesul – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 întocmit de DGA . S-a dispus restituirea către același inculpat a celorlalte bunuri ridicate la percheziția domiciliară conform aceluiași proces – verbal de percheziție domiciliară cu excepția legitimației de acces nr. x/16.09.2014 la caseta de valori nr. 201 tip II eliberată de T. S.A. –Sucursala Galati pe numele de U. (pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 9 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar). S-a dispus restituirea către același inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor auto, conform proceselor-verbale din 13 martie 2015 întocmite de DGA .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat o rolă folie securizare fotografie pașaport prezentând hologramele specifice,precum și a unei arme tip pușcă cuaer comprimat seria x indicate în procesul-verbal de percheziție imobiliară din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numita V., domiciliată în Chiuzbaia, nr. 192, jud. Maramureș a celorlalte bunuri ridicate, conform aceluiași proces – verbal de percheziție domiciliară cu excepția sumei de 650 de euro (pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 13 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015). S-a dispus restituirea către numita V. a unei xerocopii de pe CI emisă pe numele de W. ridicată, conform procesului-verbal de percheziție auto din 13 martie 2015 a DGA .

S-a dispus restituirea către numitul X., domiciliat în satul Mocira, str. x, jud. Maramureș a bunurilor ridicate potrivit procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Harghita, precum și a celor ridicate conform procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 a DGA (filele x – 255 vol. 3 dosar u.p.).

S-a dispus restituirea către numitul Y., cetățean moldovean, conform procesului – verbal de percheziție domiciliară efectuată în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj întocmit la 13 martie 2015 de SJA Cluj . S-a dispus restituirea către S.C. Z. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca, str. x, nr. 4/50, jud. Cluj a bunurilor ridicate conform procesului – verbal de percheziție auto din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numita AA., domiciliată în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziție auto din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numitul BB., domiciliat în Baia Mare, str. x, jud. Maramureș a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 al DGA- SJA Hunedoara . S-a dispus restituirea către numitul CC., domiciliat în satul Odoreu, str. x, jud. Satu Mare a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Satu Mare . S-a dispus confiscarea de la numitul CC. a două lămpi U.V., unei fotocopii color a unui permis de conducere emis pe numele DD. și a unui pașaport emis de Marea Britanie seria x fără date de identificare ale unei persoane (care are 16 file și două din material plastic transparent) și s-a dispus restituirea către acesta a celorlalte bunuri ridicate, conform procesului – verbal de percheziție domiciliară din 13 martie 2015 a SJA Bihor .

În baza art. 146 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus conservarea prin arhivare o dată cu dosarul la sediul instanței în locuri speciale cu asigurarea confidențialității, după rămânerea definitivă a sentinței, a 4 suporturi optice înregistrate la poziția nr. 19/2015 în registrul de mijloace de probă a tribunalului.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat (cu excepția inculpatului decedat EE.) să plătească statului suma de câte 10.800 RON fiecare – cheltuieli judiciare. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților desemnați din oficiu în sumă de câte 1.253 RON (pentru domnii avocați FF. și GG.), de 2.506 RON (pentru domnul avocat HH. – 1.253 RON x2) și de câte 1500 RON - onorarii majorate (pentru doamnele avocat II., JJ. și KK.).

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel inculpații A., F., B., G., H., C., I., E., D. și J..

Prin decizia penală nr. 350/A din data de 10 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-au admis apelurile declarate de inculpații A., F., H., C., I. și E. împotriva sentinței penale nr. 186/3.12.2019 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015.

S-a desființat în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals și sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în privința inculpatului E. și procedând la o nouă judecată în aceste limite, printre altele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul H. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de uz de fals în forma complicității, prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen.

A menținut celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și a art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 8 luni și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă principală de 2 ani și 8 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații B., G., J. și D. împotriva sentinței penale nr. 186/3.12.2019 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații apelanți B., G., J. și D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., sumele de 600 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., F., C., precum și sumele de 1253 RON reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpații B., G. au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul H., invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 1080/A din data de 24 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. s-a admis în principiu și în fond contestația în anulare promovată de apelantul-inculpat H. , împotriva deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. și complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (de către apelantul-inculpat H.).

Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani 8 luni închisoare, în pedepsele componente și înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 256/10.03.2021, emis conform sentinței penale nr. 186/03.12.2019 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, a fost anulat în urma condamnării pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Galați.

S-a constatat că acest condamnat a fost reținut și arestat preventiv în perioada 14 martie 2015 – 12 iulie 2015.

S-a constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021 a Curții de Apel Cluj, pedeapsa închisorii începând cu data de 20.08.2021 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021, pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2020.

În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului H. că, aflându-se în Italia, la Milano, și dorind să plece în Germania, însă nu putea să se deplaseze în mod legal, având interdicție în acest sens, l-a contactat pe inculpatul A. pentru a-i procura o carte de identitate falsă sens în care aceștia s-au întâlnit în Baia Mare, i-a dat acestuia niște fotografii pe un CD și suma de 300-400 euro, ulterior inculpatul A. i-a predat o carte de identitate românească – document cu privire la care a precizat că este "bun", însă inculpatul H. nu l-a folosit niciodată. La sfârșitul anului 2014, inculpatul H. i-a solicitat inculpatului A. să îi procure două cărți de identitate false pentru cetățeni albanezi. Fotografiile i-au fost date pe un CD, cărțile de identitate au fost predate de inculpatul A. unui cetățean albanez care i-a achitat suma de 800 euro, după câteva zile cei doi cetățeni albanezi fiind prinși de organele de poliție pe un aeroport din Italia având asupra lor documentele false, în timp ce intenționau să plece în Marea Britanie. Inculpatul H. i-a cerut să îi procure un permis de conducere românesc fals pentru o persoană de sex feminin, i-a dat o fotografie pe mail pe care a trimis-o inculpatul J. numitului W., i-a predat inculpatului Gliga permisul pentru care a primit 200 euro trimiși lui W..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii și înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a admis contestația în anulare și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 41 din C. pen.

În motivarea recursului în casație, Ministerul Public a susținut că, decizia pronunțată în apel este nelegală, în condițiile în care, în mod greșit, s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, a arătat că infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite în perioada noiembrie 2014 - martie 2015.

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, iar infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani

Raportat la aceste pedepse prevăzute de lege, termenul de prescripție generală pentru ambele infracțiuni este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Termenul de prescripție specială pentru ambele infracțiuni este, așadar, de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ținând cont de datele la care au fost săvârșite aceste infracțiuni, respectiv perioada noiembrie 2014 - martie 2015, termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 10.03.2021, când a fost pronunțată Decizia nr. 350/A/2021, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni), pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz): "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și ca atare aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. Într-adevăr, în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".

La rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură, iar valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Or, a precizat că, în cauza de față au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, respectiv în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului H. prin Ordonanța din data de 13.03.2015, iar ulterior, în faza de judecată, la data de 26.03.2018 a fost audiat inculpatul H..

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, procurorul a susținut că urmează a fi examinat în ce condiții aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripție.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie sa respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiunii comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin, (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii Ordonanței din data de 13.03.2015, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care a fost întrerupt de mai multe ori, inclusiv prin audierea inculpatului H. din data de 26.03.2018, astfel că termenul de prescripție specială, în mod evident, nu a fost împlinit la data de 10.03.2021, data soluționării definitive a cauzei, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni).

În cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, s-a arătat că, între data de 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

Concluzia de mai sus este întrutotul în acord cu constatările Curții Constituționale: "De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată.

Odată prescripția întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat și de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluții în cauză, că de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei și că acestea nu și-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri și principiului securității raporturilor juridice și implicit drepturilor părții adverse.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, înlăturarea greșitei aplicări a legii și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de inculpatul H..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, la data de 17 octombrie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 29 noiembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 29 noiembrie 2022, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022 a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o, în principiu, și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 17 ianuarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele invocate de parchet în susținerea cererii sale de recurs în casație vizând faptul că, raportat la perioada în care au fost săvârșite faptele, termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 10.03.2021, când a fost pronunțată decizia nr. 350/A/2021, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, (cu privire la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale), avându-se în vedere suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență și că au fost îndeplinite acte de procedură în dosar, respectiv acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului H., prin ordonanța din data de 13 martie 2015, iar ulterior, în faza de judecată, la data de 26.03.2018, a fost audiat inculpatul, ce au determinat curgerea unui nou termen de prescripție, sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acuzațiile aduse inculpatului H. au constat în aceea că, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat din care face parte și A., C., B., G., LL., EE., I., J., E., numitul W. din Republica Moldova, F. și alte persoane (de ex. șoferii de pe curs Chișinău-Cluj Napoca printre care și inc. D.) în vederea identificării de persoane care doresc documente de identitate falsificate (permis de conducere, carte de identitate, pașaport pe un alt nume) și a ajutării în vederea confecționării acestora în Republica Moldova prin transmiterea de documente și date necesare confecționării/plăsmuirii acestora și ulterior remiterea către beneficiari a acestor documente contrafăcute, în schimbul unor sume de bani, faptă urmată de săvârșirea de infracțiuni care au făcut obiectul constituirii grupului.

Același inculpat, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani, a lăsat impresia mai multor persoane, respectiv unor cetățeni străini că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea unor documente de identitate contrafăcute solicitate acestora de către beneficiari, cumpărătorii de influență.

În luna noiembrie- decembrie 2014, inculpatul H. i-a dat o sumă de bani inculpatului A. pentru a-i procura pentru sine documente de identitate contrafăcute, acesta lăsându-i impresia că are influență asupra unor funcționari competenți pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă și materiale originale necesare pentru confecționarea și remiterea documentelor de identitate contrafăcute solicitate.

De asemenea, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în schimbul unor sume de bani, a ajutat, prin furnizarea de date de stare civilă/antropometrice și de materiale, colectate și prin intermediul beneficiarilor, la contrafacerea în Republica Moldova, prin intermediul lui A. și a numitului "W.", a unor documente de identitate pentru sine dar și pentru alți beneficiari - documente care ulterior au fost remise, prin intermediul acelorași persoane, beneficiarilor finali cumpărătorii de influență.

Curtea de Apel Cluj a reținut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge, în cazul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen., de la momentul epuizării infracțiunii, respectiv de la data săvârșirii ultimei infracțiuni în cadrul grupului organizat, când a încetat activitatea infracțională, în concret de la data de 13 martie 2015 și s-a împlinit la data de 13 martie 2020, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivității legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării dosarului nr. x/2020, în apel.

Apoi, cu referire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este de la data ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate, mai exact din luna martie 2015, la un moment anterior celui de 13.03.2015, când întreaga activitate infracțională a încetat, ca urmare a intervenției organelor judiciare și s-a împlinit la data de 13 martie 2020, așa cum s-a arătat anterior.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

Subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul declarat de inculpatul H., valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 48 rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani și a început să curgă la data de 13 martie 2015, data epuizării infracțiunilor.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a prevăzut cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 13 martie 2020.

Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat H., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - MM