ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie

2012, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a

condamnat pe inculpatul T.A.D., cu antecedente penale, la 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii omor calificat.

În temeiul art. 2 pct.

1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe același inculpat la 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în

locuri publice.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a aplicat un spor

de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 5 luni

închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 18 iulie 2012 la zi.

A luat act că partea

vătămată B.I.M. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 14

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat

inculpatul să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență

Timișoara suma de 3.174.56 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordare

părții vătămate B.I.M.

În temeiul art. 118

lit. a) și f) C. proc. pen., a dispus confiscarea cuțitului având o lungime

totală de 23 m, lungimea lamei 12,5 cm, predat ca și corp delict la camera de

corpuri delicte a instanței prin Proces-verbal nr. 38/2012.

În temeiul art. 191

C. proc. pen. a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 2.000

RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A dispus plata sumei

de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș,

reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre penală, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 729/P/2012, înregistrat pe

rolul Tribunalului Timiș la data de 3 octombrie 2012 sub număr unic de Dosar

9246/30/2012 a fost trimis în judecată inculpatul T.A.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20

C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i)

C. pen.

; omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen.

și port, fără drept, de cuțit, în locuri și

împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, totul

cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În fapt s-a reținut

că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul T.A.D. s-a aflat

în municipiul Timișoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de Catedrala

Mitropolitană Timișoara împreună cu martorele G.L. și C.F. și cu un anume T.C.

În acel timp, pe

trotuar treceau partea vătămată B.L.C. și B.I.M. (frați) și martorii V.G.S.,

M.C.R. și alt tânăr, zis V.

Între M.C.R. și G.L.

a existat un schimb de cuvinte întrucât ei se cunoșteau mai de mult (fuseseră

concubini). În acest context, inculpatul a intervenit între cei doi tineri

izbucnind o altercație. Inculpatul a scos apoi un cuțit de mari dimensiuni, ce

îl avusese până atunci într-o borsetă (după cum declară martorele C.F. și G.L.)

și l-a lovit pe B.I.M. (care era mai aproape de cei doi și intervenise imediat)

în brațul stâng și la nivelul axilei stângi. Victima a luat-o la fugă spre

Parcul Central, fiind urmată de V.G.S. Când de cei doi se apropiase și B.L.C.

inculpatul a lovit și în direcția acestuia atingându-l în partea superioară a

corpului (hemitorace stânga posterior), după care, din afirmațiile martorilor

reiese, a luat-o la fugă după B.I.M. și V.G.S., amenințându-i. Victima B.L.C.

s-a retras către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecția

străzilor Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie, decedând pe loc.

Inculpatul nu l-a mai

urmărit pe B.I.M., s-a întors la cele două tinere cu care fusese de la început,

încercând să camufleze cuțitul într-o bucată de hârtie. Cei trei au luat-o apoi

pe strada pe care se află Restaurantul C.

V.G.S. și B.I.M. s-au

oprit la o pompă de apă din Parcul Central, unde martorul a încercat să apere

victima, fiind ajunși de M.C.R. și acel V. (zis și „B."). M.C.R. a

telefonat după salvare, în scurt timp sosind la fața locului și un echipaj de

poliție, care l-a depistat pe inculpat, ce între timp aruncase cuțitul într-un

gang ce l-a indicat apoi organelor de cercetare pe strada Piatra Craiului, sub

un paiet de lemn.

Victima B.I.M. a

suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din

27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înțepător, au necesitat 18

zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei.

Victima B.L.C. a

suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice

transfixiantă pulmonar și penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei

lovituri directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 -

2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre

dreapta și ușor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31

august 2012). Victima nu consumase droguri sau alcool anterior faptei

inculpatului.

Probele propuse de

acuzare și care dovedesc situația de fapt mai sus arătată sunt următoarele:

- proces-verbal de

sesizare al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș

- proces-verbal

încheiat de personalul Serviciului de Ambulanță Timișoara cu ocazia ridicării

cadavrului lui B.L.C.

- proces-verbal de

sesizare al organelor de cercetare penală de la Secția 2 Poliție Timișoara

- proces-verbal de

sesizare al organelor de cercetare penală de la Secția 1 Poliție Timișoara

- proces-verbal de

identificare a inculpatului T.A.D.

- proces-verbal de

sesizare al Biroului de Combatere a Infracțiunilor contra Persoanelor din

cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Timiș

- proces-verbal de

cercetare la fața locului (cu planșe foto)

- proces-verbal de

ridicare a cuțitului din locul unde a fost ascuns de către inculpat (cu planșe

foto)

- fișa de cazier

judiciar a inculpatului

- proces-verbal de

identificare a victimei B.L.C.

- proces-verbal de

identificare a victimei B.I.M.

- fotografia inculpatului

- proces-verbal de

constituire în probe a actelor premergătoare, conform art. 224 alin. (3) C.

proc. pen.

- declarațiile

inculpatului

- declarațiile

martorilor

- examen preliminar

medico-legal nr. 321/A3 din 18 iulie 2012 (victimă B.L.C.)

- examen preliminar

medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012 (victimă B.I.M.)

- certificat

constatator al decesului (copie xerox) a victimei B.L.C.

- raportul de

constatare medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012

- declarațiile

victimei B.I.M.

- raportul de

autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 al IML - Timișoara privind victima

B.L.C. și avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul

IML - Timișoara nr. 321/E2 din 12 septembrie 2012

- buletin

histopatologic nr. 393/A/12 din 17 august 2012

- buletin de analiză

nr. 36/2012 al IML - Timișoara

- constituirea de

parte civilă a Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara cu actele

doveditoare (decont de cheltuieli și fișa de observație)

- buletin de analiză

toxicologică nr. 111/T/C din 24 iulie 2012

- buletin de analiză

toxicologică - alcoolemie cadavru nr. 285/C din 20 iulie 2012

- buletin de analiză

nr. 97/2012 (stabilirea grupei sanguine a victimei B.L.C.)

- proces-verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală către inculpat;

În declarația dată de

inculpat la instanța de fond acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a

arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a

vinovăției.

Analizând probatoriul

administrat în cursul urmăririi și care a fost însușit de inculpat, prima

instanță a constatat că este probată starea de fapt și vinovăția inculpatului

legat de săvârșirea celor trei infracțiuni.

În fapt, instanța de

fond a reținut că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul

T.A.D. se deplasa în municipiul Timișoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de

Catedrala Mitropolitană Timișoara împreună cu martorele C.F., prietenă a sa și

G.L., ambele persoane care practicau prostituția.

Pe trotuar treceau

partea vătămată B.L.C. și B.I.M. (frați) și martorii V.G.S., M.C.R. și alt

tânăr.

Numitul M.C.R. a avut

un schimb de replici cu martora G.L., în condițiile în care între ei a existat

o relație anterioară, solicitându-i să se întoarcă la el. În acest context,

inculpatul T.A., care însoțea cele două fete, a intervenit în discuție, în

discuția a intervenit și unul din frații B., care i-a spus inculpatului T. să

„nu se încordeze". În acest context, inculpatul T.A. a scos dintr-o

borsetă un cuțit de mari dimensiuni și I-a lovit pe B.I.M. în brațul stâng și

la nivelul axilei stângi. Victima a început să fugă spre Parcul Central, iar

inculpatul a continuat să fugă, având cuțitul în mână îndreptat spre celelalte

persoane din grup. Ajungându-I pe numitul B.L.C. l-a lovit și în partea

superioară a corpului (hemitorace stânga posterior). Victima B.L.C. s-a retras

către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecția străzilor

Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie și decedând pe loc.

Victima B.I.M. a

suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din

27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înțepător, au necesitat 18

zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei.

Acesta nu s-a constituit

parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale, iar la instanța de judecată

deși a fost citat cu această mențiune nu s-a prezentat.

Spitalul Clinic

Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 3.174,56

RON privind cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate B.I.M.

Victima B.L.C. a

suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice

transfixiantă pulmonar și penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei

lovituri directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 -

2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre

dreapta și ușor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31

august 2012).

Starea de fapt expusă

a rezultat din declarația inculpatului. Acesta a descris în cursul urmăririi

penale modul și împrejurările de săvârșire a infracțiunii. Declarația sa s-a

coroborat cu declarațiile martorelor C.F., G.L. ambele fiind de față la

momentul întâlnirii cu celălalt grup, ambele confirmând că discuția a fost

inițiată de numitul M.C.R., iar ulterior a degenerat, ambele observând când

inculpatul a aplicat lovitura de cuțitul părții vătămate B.I.M., după care a

continuat să alerge după ceilalți cu cuțitul în mână. Starea de fapt expusă a fost

confirmată și de depozițiile martorilor V.G.S., N.A.C., M.C.R. de depoziția

părții vătămate B.I.M., care a relatat că nu îl cunoștea pe inculpat, că a

intervenit în discuția dintre M.C.R. și inculpat pentru a aplana lucrurile

îndemnându-l pe numitul M.C.R. să înceteze discuția.

Texte de lege

aplicabile.

Art. 174 alin. (1) C.

pen.: uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de

ani.

Art. 175 lit. i) C.

pen.

Omorul săvârșit în

public se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor

drepturi.

Art. 2 din Legea nr.

61/1991

(1) Constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu

amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, următoarele fapte:

drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau

integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea

publică, a cuțitului, pumnalului, șișului

Inculpatul a fost

acuzat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat în dauna

victimei B.I.M. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie

2012, a rezultat că inculpatul a produs acestei părți vătămate două leziuni cu

un corp tăietor înțepător provocându-i o plagă axilară, pe linia axilară anterioară

cu traiect oblic descendent latero-medial având o dimensiune de 5 cm, producând

hemoragie la efort și tuse, precum și o plagă la nivelul feței posterioare a

brațului stâng până la nivelul planului osos humeral. Aceste leziuni au

necesitat 18 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei,

întrucât au afectat zona pulmonară.

S-a constatat că sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii. Inculpatul a

aplicat victimei mai multe lovituri, în zone vitale, respectiv în zona

pulmonară cu un cuțit având lungimea lamei de 12,5 cm.

De asemenea, au fost

întrunite condițiile pentru a se reține forma calificată a acestei infracțiuni,

față de împrejurarea că infracțiunea s-a petrecut în public. Noțiunea de „faptă

săvârșită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este

realizată, întrucât infracțiunea a fost săvârșită în centrul orașului

Timișoara, în prezența unui număr mai mare de persoane.

Acțiunea ilicită a

inculpatului a constat în aplicarea a două lovituri consecutiv.

Raportat la

dimensiunea obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturilor, la

zona afectată urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare

medico legală instanța și-a format opinia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

cu intenție indirectă, respectiv nu a urmărit efectiv moartea victimei dar a

acceptat producerea acestui rezultat.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.

Inculpatul a mai fost

acuzat că a săvârșit infracțiunea de omor calificat față de victima B.L.C.

Potrivit Raportului de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 victima a suferit

o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice transfixiantă

pulmonar și penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei lovituri

directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm,

în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta

și ușor oblic de jos în sus.

S-a constatat că sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Inculpatul a aplicat

victimei o lovitură cu un cuțit având lungimea lamei de 12,5 cm.

De asemenea au fost

întrunite condițiile pentru a se reține forma calificată a acestei infracțiuni,

față de împrejurarea că infracțiunea s-a petrecut în public. Noțiunea de „faptă

săvârșită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este

realizată, întrucât infracțiunea a fost săvârșită în centrul orașului

Timișoara, în prezența unui număr de aproximativ 7 persoane .

Raportat la dimensiunea

obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturii, la zona afectată

urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare medico legală, la

împrejurările care au condus la săvârșirea infracțiunii, respectiv în

condițiile în care inculpatul nu cunoștea victimele, nu era stabilită o

întâlnire între acesta și victime, iar aplicarea loviturilor a decurs din

degenerarea discuțiilor intre cele două grupuri instanța și-a format opinia că

inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, respectiv nu a

urmărit efectiv moartea victimei dar a acceptat producerea acestui rezultat.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.

Inculpatul a fost

acuzat și pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în

locuri publice, prev de art. 2 din

Legea

nr. 61/

199.

A fost realizat

conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul

a deținut un cuțit de dimensiuni mari asupra sa, el personal relatând în cursul

urmăririi penale că îl avea pentru apărare. Deținerea acestei arme s-a produs

fără drept, iar locul în care a fost purtat îndeplinea condițiile prev. de

textul incriminator, întrucât era un loc public, respectiv pe stradă, iar de

față erau mai multe persoane pe care le-a amenințat efectiv cu acel cuțit. De

asemenea, s-a reținut că prin săvârșirea celorlalte două infracțiuni s-a

demonstrat împrejurarea că portul cuțitului a pus efectiv în primejdie viața

mai multor persoane.

Pentru această

infracțiune a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

La individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzută de textele

incriminatoare, pericolul social crescut al infracțiunilor rezultat din aceste

limite, dar și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor care au

demonstrat o agresivitate sporită a inculpatului. De asemenea, instanța a avut

în vedere faptul că inculpatul nu este la prima abatere săvârșind în trecut

infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, dar care nu pot sta la baza

reținerii stării de recidivă întrucât au fost săvârșite în perioada

minoratului.

La individualizarea

pedepsei instanța a mai avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor și a solicitat aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., împrejurare care a impus reducerea

limitelor de pedeapsă cu o treime.

Infracțiunile de mai

sus au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni. Astfel că, în

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a

aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de

10 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Întrucât inculpatul a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv s-a dispus în temeiul art.

350 C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului, apreciindu-se că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin,

confirmându-se prin pronunțarea unei sentințe de condamnare.

Totodată, în temeiul

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 18 iulie 2012 și până la zi.

Inculpatul a folosit

la săvârșirea infracțiunii un cuțit având o lungime totală de 23 m, lungimea

lamei 12,5 cm care a fost predat ca și corp delict la camera de corpuri delicte

a instanței prin Proces-verbal nr. 38/2012, s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 118 lit. a) și f) C. proc. pen. și s-a dispus confiscarea acestuia.

În ce privește

soluționarea acțiunii civile, partea vătămată B.I.M. a declarat în mod expres

în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă, iar în fața

instanței nu s-a prezentat. Astfel că, în temeiul art. 14 C. proc. pen. a luat

act de această manifestare de voință.

În cursul urmăririi

penale, Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte

civilă cu suma de 3.174,56 RON privind spitalizarea părții vătămate B.I.M.

În contextul în care

între fapta pentru care este în prezent judecat inculpatul, respectiv vătămarea

corporală a părții vătămate B.I.M. și fapta pentru care se solicită repararea

prejudiciului -reprezentând contravaloarea îngrijirilor și a tratamentului

medical acordat acestuia există o legătură de cauzalitate, această pretenție a

fost apreciată ca justificată.

Având în vedere

dispozițiile legale cuprinse în art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a

fost modificată, care dispune că „persoanele care prin faptele lor aduc daune

sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare

prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile

efective ocazionate de asistența medicală acordată", având în vedere

înscrisurile justificative ale acestor cheltuieli, depuse în dosarul de

urmărire penală de partea civilă instanța a admis acțiunea civilă formulată de

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, în sensul că

a obligat inculpatul să achite acestei părți civile suma de 3.174,56 RON

privind spitalizarea părții vătămate B.I.M.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea

vătămată B.I.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Timiș a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale

apelate, și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice

arătând că sentința penală apelată este nelegală deoarece prima instanță, în

primul rând a omis să dispună asupra prelevării probelor biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

potrivit prev. art. 4, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008; prima instanță a

omis să se pronunțe asupra restituirii obiectelor - corpuri delicte atașate la

dosar potrivit prev. art. 109 alin. (5) C. proc. pen.; de asemenea, prima

instanță a omis să rețină disp. art. 320

1

C. proc. pen. relativ la

infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cum a

procedat referitor la celelalte două infracțiuni concurente, deși la

individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele pedepsei reduse cu o

treime.

S-a reținut că partea

vătămată B.I.M. a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, pe care nu l-a

motivat.

Prin Decizia penală

nr. 10/A din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de partea

vătămată B.I.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței

penale nr. 399 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar

nr. 9246/30/2012.

A desființat în parte

sentința penală apelată și rejudecând:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., aplicată inculpatului T.A.D., în pedepsele componente și a

înlăturat sporul de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 16 ani

închisoare.

În temeiul art. 2

pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit

aceste pedepse cu cealaltă pedeapsă individuală stabilită de prima instanță,

aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de

la inculpatul T.A.D., după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de

condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice

recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a

profilului genetic.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către partea vătămată B.I.M. a

următoarelor obiecte - corpuri delicte: un fragment bretea de rucsac de culoare

galben cu maro precum și o bucată de hârtie, predate la Camera de Corpuri

Delicte a Tribunalului Timiș prin Procesul-verbal nr. 38/2012.

În baza art. 383

alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a

dedus în continuare perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2012 la

zi.

A menținut în rest

dispozițiile sentinței.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus virarea

sumei de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului

Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță de control judiciar a constatat că situația de

fapt a fost corect reținută de instanța de fond,probele administrate în cauză

dovedind vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor ce i se rețin în

sarcină.

S-a apreciat de

asemenea că faptele săvârșite de inculpat au fost corect încadrate juridic de

instanța de fond.

Cu privire la

individualizarea pedepsei, prima instanță de control judiciar a apreciat că

instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., însă cu privire la cuantumul pedepsei,a apreciat

că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 5

luni, nu se poate obține reeducarea inculpatului, și că această pedeapsă nu

este în măsură să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,

instanța de apel considerând că se impune majorarea pedepselor pentru fiecare

infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, orientate spre

maximul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, cu reducerea

limitelor, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de asemenea,

ținând cont și de a omisiunea primei instanțe să rețină disp. art. 320

1

C. proc. pen. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din

Legea nr. 61/1991, cum a procedat referitor la celelalte două infracțiuni

concurente, deși la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele

acesteia reduse cu o treime.

S-a constatat de

asemenea de către instanța de apel și nelegalitatea sentinței sub aspectul

neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 care impun prelevarea

probelor biologice de la inculpatul T.A.D., pentru stocarea în baza de date a

S.N.D.G.J. De asemenea s-a arătat că, potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C.

proc. pen., dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă cele hotărâte de

instanță cu privire la restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării.

Conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., instanța a dispus măsuri privind

obiectele ridicate care constituie inițial mijloace de probă, obiecte ridicate

și păstrate în acest scop de organele judiciare. Dând eficiență acestor

dispoziții legale, și văzând procesul-verbal privind corpurile delicte,

încheiat de Serviciul de Investigații Criminale, instanța a dispus restituirea

către partea vătămată B.I.M. a următoarelor obiecte - corpuri delicte: un

fragment bretea de rucsac de culoare galben cu maro precum și o bucată de

hârtie, predate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Timiș prin

Procesul-verbal nr. 38/2012.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul T.A.D.

Apărătorul a pus

concluzii de admitere a recursului și invocând cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei

aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia.

A mai solicitat de

asemenea ca instanța de recurs să aibă în vedere la reindividualizarea pedepsei

împrejurarea că inculpatul a fost provocat în comiterea infracțiunii de

atitudinea părților vătămate precum și că acesta beneficiază de circumstanțe

personale favorabile (provine dintr-o familie organizată, avea un loc de muncă

la data comiterii faptei).

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat,

Înalta Curte retine că, recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi

admis, însă, în limita și pentru următoarele considerente.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și care au fost

nominalizate de prima instanță, coroborate cu declarațiile martorilor audiați

în cauză și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele în

modalitatea descrisă în rechizitoriu, uzând de procedura simplificată a

judecății prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. încadrarea juridică a

faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind

instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere

penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.

20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 2 pct. 1 alin. (1) din

Legea nr. 61/1991, infracțiuni pentru care în mod just inculpatul a fost

condamnat de prima instanță.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului.

Scopul pedepsei este

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se

urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de

drept și față de regulile de conviețuire socială.

În conformitate cu

disp. art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele speciale de

pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana inculpatului, și de alte împrejurări care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatului de a comite alte

încălcări ale legii penale ci are ca scop și atenționarea celorlalți

destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel

satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate

vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul

împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele

educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membrii ai

societății.

Atingerea dublului

scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat

al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și

natura sa, pe de o parte.

Reeducarea sau îndreptarea

inculpatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și

deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă

concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de

drept penal.

În speță, Înalta

Curte constată că, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată

inculpatului, în cuantum de 10 ani și 5 luni închisoare, instanța de fond în

mod corect a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată a recunoașterii

vinovăției, această instanță orientându-se spre o pedeapsă care atât sub

aspectul cuantumului cât și a modalității de executare este în măsură să

satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., și așa fiind,

solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei apare ca neîntemeiată.

Cu privire la

solicitarea inculpatului, formulată numai în fața instanței de recurs, de a se

reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., instanța reține următoarele:

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o

agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să

cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție încât să nu fie în stare

să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni.

Este de menționat că

legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă cu riposta celui

provocat, însă, pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se

presupune, de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o semnificație

apropiată.

Înalta Curte constată

că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege referitor la

circumstanța legală a provocării, în sensul că în momentul în care a lovit

părțile vătămate, inculpatul nu se afla în fața unui atac material, direct,

imediat și injust și care să fi pus în pericol grav persoana acestuia, iar

acțiunea uneia dintre părțile vătămate -, de a-i spune inculpatului „să nu se

încordeze", prin ea însăși, nu a fost de natură să producă inculpatului o

puternică tulburare sau emoție care să îl determine pe acesta să acționeze

asupra părților vătămate prin lovirea lor cu cuțitul în zone vitale, un simplu

reproș verbal nefiind în măsură să constituie scuza provocării pentru

săvârșirea unor infracțiuni de genul celor comise de inculpat.

Pe de altă parte,

față de împrejurarea că inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a

dispozițiilor art. 74 lit. b) C. pen. numai în fața instanței de recurs,

întrucât acesta nu a declarat apel iar la instanța de fond nu a formulat

această apărare, solicitarea inculpatului nu poate fi primită favorabil de

ultima instanță de control judiciar.

Față de

considerentele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de

instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va admite recursul

declarat de inculpatul T.A.D. Va casa în parte decizia penală atacată

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală și în parte Sentința

penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș și, rejudecând în

fond:

Va menține pedeapsa

de 10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

18 iulie 2012 la 10 mai 2013.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.A.D.

Împotriva Deciziei

penale nr. 10/A din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în parte

decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie

2012 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond:

Menține pedeapsa de

10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. dispusă prin Sentința penală nr. 399

din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie

2012 la 10 mai 2013.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2013.

Procesat de GGC - LM