ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.A.D., cu antecedente penale, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii omor calificat. În temeiul art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în locuri publice. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 18 iulie 2012 la zi. A luat act că partea vătămată B.I.M. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 14 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Timișoara suma de 3.174.56 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordare părții vătămate B.I.M.

În temeiul art. 118 lit. a) și f) C. proc. pen., a dispus confiscarea cuțitului având o lungime totală de 23 m, lungimea lamei 12,5 cm, predat ca și corp delict la camera de corpuri delicte a instanței prin Proces-verbal nr. 38/2012. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. A dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre penală, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 729/P/2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 3 octombrie 2012 sub număr unic de Dosar 9246/30/2012 a fost trimis în judecată inculpatul T.A.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. ; omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și port, fără drept, de cuțit, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-a reținut că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul T.A.D. s-a aflat în municipiul Timișoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de Catedrala Mitropolitană Timișoara împreună cu martorele G.L.

și C.F. și cu un anume T.C. În acel timp, pe trotuar treceau partea vătămată B.L.C. și B.I.M. (frați) și martorii V.G.S., M.C.R. și alt tânăr, zis V. Între M.C.R. și G.L. a existat un schimb de cuvinte întrucât ei se cunoșteau mai de mult (fuseseră concubini). În acest context, inculpatul a intervenit între cei doi tineri izbucnind o altercație. Inculpatul a scos apoi un cuțit de mari dimensiuni, ce îl avusese până atunci într-o borsetă (după cum declară martorele C.F. și G.L.) și l-a lovit pe B.I.M. (care era mai aproape de cei doi și intervenise imediat) în brațul stâng și la nivelul axilei stângi. Victima a luat-o la fugă spre Parcul Central, fiind urmată de V.G.S. Când de cei doi se apropiase și B.L.C.

inculpatul a lovit și în direcția acestuia atingându-l în partea superioară a corpului (hemitorace stânga posterior), după care, din afirmațiile martorilor reiese, a luat-o la fugă după B.I.M. și V.G.S., amenințându-i. Victima B.L.C. s-a retras către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecția străzilor Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie, decedând pe loc. Inculpatul nu l-a mai urmărit pe B.I.M., s-a întors la cele două tinere cu care fusese de la început, încercând să camufleze cuțitul într-o bucată de hârtie. Cei trei au luat-o apoi pe strada pe care se află Restaurantul C. V.G.S. și B.I.M. s-au oprit la o pompă de apă din Parcul Central, unde martorul a încercat să apere victima, fiind ajunși de M.C.R.

și acel V. (zis și „B."). M.C.R. a telefonat după salvare, în scurt timp sosind la fața locului și un echipaj de poliție, care l-a depistat pe inculpat, ce între timp aruncase cuțitul într-un gang ce l-a indicat apoi organelor de cercetare pe strada Piatra Craiului, sub un paiet de lemn. Victima B.I.M. a suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înțepător, au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei. Victima B.L.C. a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar și penetrantă în aorta toracică.

Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta și ușor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012). Victima nu consumase droguri sau alcool anterior faptei inculpatului. Probele propuse de acuzare și care dovedesc situația de fapt mai sus arătată sunt următoarele: - proces-verbal de sesizare al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș - proces-verbal încheiat de personalul Serviciului de Ambulanță Timișoara cu ocazia ridicării cadavrului lui B.L.C. - proces-verbal de sesizare al organelor de cercetare penală de la Secția 2 Poliție Timișoara - proces-verbal de sesizare al organelor de cercetare penală de la Secția 1 Poliție Timișoara - proces-verbal de identificare a inculpatului T.A.D.

- proces-verbal de sesizare al Biroului de Combatere a Infracțiunilor contra Persoanelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Timiș - proces-verbal de cercetare la fața locului (cu planșe foto) - proces-verbal de ridicare a cuțitului din locul unde a fost ascuns de către inculpat (cu planșe foto) - fișa de cazier judiciar a inculpatului - proces-verbal de identificare a victimei B.L.C. - proces-verbal de identificare a victimei B.I.M. - fotografia inculpatului - proces-verbal de constituire în probe a actelor premergătoare, conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen. - declarațiile inculpatului - declarațiile martorilor - examen preliminar medico-legal nr. 321/A3 din 18 iulie 2012 (victimă B.L.C.) - examen preliminar medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012 (victimă B.I.M.) - certificat constatator al decesului (copie xerox) a victimei B.L.C.

- raportul de constatare medico-legal nr. 1747 din 18 iulie 2012 - declarațiile victimei B.I.M. - raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 al IML - Timișoara privind victima B.L.C.

și avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul IML - Timișoara nr. 321/E2 din 12 septembrie 2012 - buletin histopatologic nr. 393/A/12 din 17 august 2012 - buletin de analiză nr. 36/2012 al IML - Timișoara - constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara cu actele doveditoare (decont de cheltuieli și fișa de observație) - buletin de analiză toxicologică nr. 111/T/C din 24 iulie 2012 - buletin de analiză toxicologică - alcoolemie cadavru nr. 285/C din 20 iulie 2012 - buletin de analiză nr. 97/2012 (stabilirea grupei sanguine a victimei B.L.C.) - proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpat; În declarația dată de inculpat la instanța de fond acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției. Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi și care a fost însușit de inculpat, prima instanță a constatat că este probată starea de fapt și vinovăția inculpatului legat de săvârșirea celor trei infracțiuni. În fapt, instanța de fond a reținut că în data de 18 iulie 2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul T.A.D. se deplasa în municipiul Timișoara, în dreptul Băncii M., vis-a-vis de Catedrala Mitropolitană Timișoara împreună cu martorele C.F., prietenă a sa și G.L., ambele persoane care practicau prostituția. Pe trotuar treceau partea vătămată B.L.C. și B.I.M. (frați) și martorii V.G.S., M.C.R. și alt tânăr.

Numitul M.C.R. a avut un schimb de replici cu martora G.L., în condițiile în care între ei a existat o relație anterioară, solicitându-i să se întoarcă la el. În acest context, inculpatul T.A., care însoțea cele două fete, a intervenit în discuție, în discuția a intervenit și unul din frații B., care i-a spus inculpatului T. să „nu se încordeze". În acest context, inculpatul T.A. a scos dintr-o borsetă un cuțit de mari dimensiuni și I-a lovit pe B.I.M. în brațul stâng și la nivelul axilei stângi. Victima a început să fugă spre Parcul Central, iar inculpatul a continuat să fugă, având cuțitul în mână îndreptat spre celelalte persoane din grup. Ajungându-I pe numitul B.L.C. l-a lovit și în partea superioară a corpului (hemitorace stânga posterior).

Victima B.L.C. s-a retras către Catedrală, căzând pe asfalt, pe carosabil, la intersecția străzilor Regele Ferdinand cu Bulevardul 16 Decembrie și decedând pe loc. Victima B.I.M. a suferit 2 leziuni descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, ce au fost produse cu un corp tăietor înțepător, au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei. Acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale, iar la instanța de judecată deși a fost citat cu această mențiune nu s-a prezentat. Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 3.174,56 RON privind cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate B.I.M.

Victima B.L.C. a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar și penetrantă în aorta toracică. Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta și ușor oblic de jos în sus (Raportul de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012). Starea de fapt expusă a rezultat din declarația inculpatului. Acesta a descris în cursul urmăririi penale modul și împrejurările de săvârșire a infracțiunii. Declarația sa s-a coroborat cu declarațiile martorelor C.F., G.L. ambele fiind de față la momentul întâlnirii cu celălalt grup, ambele confirmând că discuția a fost inițiată de numitul M.C.R., iar ulterior a degenerat, ambele observând când inculpatul a aplicat lovitura de cuțitul părții vătămate B.I.M., după care a continuat să alerge după ceilalți cu cuțitul în mână.

Starea de fapt expusă a fost confirmată și de depozițiile martorilor V.G.S., N.A.C., M.C.R. de depoziția părții vătămate B.I.M., care a relatat că nu îl cunoștea pe inculpat, că a intervenit în discuția dintre M.C.R. și inculpat pentru a aplana lucrurile îndemnându-l pe numitul M.C.R. să înceteze discuția. Texte de lege aplicabile. Art. 174 alin. (1) C. pen.: uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Art. 175 lit. i) C. pen. Omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 2 din Legea nr. 61/1991 (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, următoarele fapte: 1. portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului Inculpatul a fost acuzat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat în dauna victimei B.I.M. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 1747 din 27 iulie 2012, a rezultat că inculpatul a produs acestei părți vătămate două leziuni cu un corp tăietor înțepător provocându-i o plagă axilară, pe linia axilară anterioară cu traiect oblic descendent latero-medial având o dimensiune de 5 cm, producând hemoragie la efort și tuse, precum și o plagă la nivelul feței posterioare a brațului stâng până la nivelul planului osos humeral.

Aceste leziuni au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei, întrucât au afectat zona pulmonară. S-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii. Inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, în zone vitale, respectiv în zona pulmonară cu un cuțit având lungimea lamei de 12,5 cm. De asemenea, au fost întrunite condițiile pentru a se reține forma calificată a acestei infracțiuni, față de împrejurarea că infracțiunea s-a petrecut în public. Noțiunea de „faptă săvârșită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este realizată, întrucât infracțiunea a fost săvârșită în centrul orașului Timișoara, în prezența unui număr mai mare de persoane.

Acțiunea ilicită a inculpatului a constat în aplicarea a două lovituri consecutiv. Raportat la dimensiunea obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturilor, la zona afectată urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare medico legală instanța și-a format opinia că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, respectiv nu a urmărit efectiv moartea victimei dar a acceptat producerea acestui rezultat. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare. Inculpatul a mai fost acuzat că a săvârșit infracțiunea de omor calificat față de victima B.L.C. Potrivit Raportului de autopsie nr. 321/A3 din 31 august 2012 victima a suferit o moarte violentă datorată unei plăgi înțepate-tăiate toracice transfixiantă pulmonar și penetrantă în aorta toracică.

Plaga s-a datorat unei lovituri directe cu un corp tăietor înțepător cu lățimea minimă a lamei de 2 - 2,2 cm, în data de 17 iulie 2012, aplicată dinspre latero-posterior stânga spre dreapta și ușor oblic de jos în sus. S-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit având lungimea lamei de 12,5 cm. De asemenea au fost întrunite condițiile pentru a se reține forma calificată a acestei infracțiuni, față de împrejurarea că infracțiunea s-a petrecut în public.

Noțiunea de „faptă săvârșită în public", în sensul prev. de art. 152 lit. a) C. pen., este realizată, întrucât infracțiunea a fost săvârșită în centrul orașului Timișoara, în prezența unui număr de aproximativ 7 persoane . Raportat la dimensiunea obiectului folosit, la modalitatea de aplicare a loviturii, la zona afectată urmare a loviturilor, la concluziile raportului de constatare medico legală, la împrejurările care au condus la săvârșirea infracțiunii, respectiv în condițiile în care inculpatul nu cunoștea victimele, nu era stabilită o întâlnire între acesta și victime, iar aplicarea loviturilor a decurs din degenerarea discuțiilor intre cele două grupuri instanța și-a format opinia că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, respectiv nu a urmărit efectiv moartea victimei dar a acceptat producerea acestui rezultat.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare. Inculpatul a fost acuzat și pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în locuri publice, prev de art. 2 din Legea nr. 61/ 199. A fost realizat conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul a deținut un cuțit de dimensiuni mari asupra sa, el personal relatând în cursul urmăririi penale că îl avea pentru apărare. Deținerea acestei arme s-a produs fără drept, iar locul în care a fost purtat îndeplinea condițiile prev. de textul incriminator, întrucât era un loc public, respectiv pe stradă, iar de față erau mai multe persoane pe care le-a amenințat efectiv cu acel cuțit.

De asemenea, s-a reținut că prin săvârșirea celorlalte două infracțiuni s-a demonstrat împrejurarea că portul cuțitului a pus efectiv în primejdie viața mai multor persoane. Pentru această infracțiune a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzută de textele incriminatoare, pericolul social crescut al infracțiunilor rezultat din aceste limite, dar și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor care au demonstrat o agresivitate sporită a inculpatului. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la prima abatere săvârșind în trecut infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, dar care nu pot sta la baza reținerii stării de recidivă întrucât au fost săvârșite în perioada minoratului.

La individualizarea pedepsei instanța a mai avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a solicitat aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., împrejurare care a impus reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Infracțiunile de mai sus au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni. Astfel că, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Întrucât inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv s-a dispus în temeiul art. 350 C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin, confirmându-se prin pronunțarea unei sentințe de condamnare. Totodată, în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 18 iulie 2012 și până la zi.

Inculpatul a folosit la săvârșirea infracțiunii un cuțit având o lungime totală de 23 m, lungimea lamei 12,5 cm care a fost predat ca și corp delict la camera de corpuri delicte a instanței prin Proces-verbal nr. 38/2012, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. a) și f) C. proc. pen. și s-a dispus confiscarea acestuia. În ce privește soluționarea acțiunii civile, partea vătămată B.I.M. a declarat în mod expres în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă, iar în fața instanței nu s-a prezentat. Astfel că, în temeiul art. 14 C. proc. pen. a luat act de această manifestare de voință. În cursul urmăririi penale, Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 3.174,56 RON privind spitalizarea părții vătămate B.I.M.

În contextul în care între fapta pentru care este în prezent judecat inculpatul, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate B.I.M. și fapta pentru care se solicită repararea prejudiciului -reprezentând contravaloarea îngrijirilor și a tratamentului medical acordat acestuia există o legătură de cauzalitate, această pretenție a fost apreciată ca justificată.

Având în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată, care dispune că „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", având în vedere înscrisurile justificative ale acestor cheltuieli, depuse în dosarul de urmărire penală de partea civilă instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, în sensul că a obligat inculpatul să achite acestei părți civile suma de 3.174,56 RON privind spitalizarea părții vătămate B.I.M.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea vătămată B.I.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice arătând că sentința penală apelată este nelegală deoarece prima instanță, în primul rând a omis să dispună asupra prelevării probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J. potrivit prev. art. 4, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008; prima instanță a omis să se pronunțe asupra restituirii obiectelor - corpuri delicte atașate la dosar potrivit prev. art. 109 alin. (5) C. proc.

pen.; de asemenea, prima instanță a omis să rețină disp. art. 320 1 C. proc. pen. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cum a procedat referitor la celelalte două infracțiuni concurente, deși la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele pedepsei reduse cu o treime. S-a reținut că partea vătămată B.I.M. a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, pe care nu l-a motivat. Prin Decizia penală nr. 10/A din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de partea vătămată B.I.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței penale nr. 399 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 9246/30/2012.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicată inculpatului T.A.D., în pedepsele componente și a înlăturat sporul de 5 luni închisoare. În temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 16 ani închisoare. În temeiul art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit aceste pedepse cu cealaltă pedeapsă individuală stabilită de prima instanță, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.A.D., după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către partea vătămată B.I.M. a următoarelor obiecte - corpuri delicte: un fragment bretea de rucsac de culoare galben cu maro precum și o bucată de hârtie, predate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Timiș prin Procesul-verbal nr. 38/2012. În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2012 la zi.

A menținut în rest dispozițiile sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. A dispus virarea sumei de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond,probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor ce i se rețin în sarcină. S-a apreciat de asemenea că faptele săvârșite de inculpat au fost corect încadrate juridic de instanța de fond.

Cu privire la individualizarea pedepsei, prima instanță de control judiciar a apreciat că instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., însă cu privire la cuantumul pedepsei,a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 5 luni, nu se poate obține reeducarea inculpatului, și că această pedeapsă nu este în măsură să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., instanța de apel considerând că se impune majorarea pedepselor pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, orientate spre maximul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, cu reducerea limitelor, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. de asemenea, ținând cont și de a omisiunea primei instanțe să rețină disp. art. 320 1 C. proc. pen. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cum a procedat referitor la celelalte două infracțiuni concurente, deși la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele acesteia reduse cu o treime. S-a constatat de asemenea de către instanța de apel și nelegalitatea sentinței sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 care impun prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.A.D., pentru stocarea în baza de date a S.N.D.G.J. De asemenea s-a arătat că, potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanță cu privire la restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării.

Conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., instanța a dispus măsuri privind obiectele ridicate care constituie inițial mijloace de probă, obiecte ridicate și păstrate în acest scop de organele judiciare. Dând eficiență acestor dispoziții legale, și văzând procesul-verbal privind corpurile delicte, încheiat de Serviciul de Investigații Criminale, instanța a dispus restituirea către partea vătămată B.I.M. a următoarelor obiecte - corpuri delicte: un fragment bretea de rucsac de culoare galben cu maro precum și o bucată de hârtie, predate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Timiș prin Procesul-verbal nr. 38/2012. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul T.A.D. Apărătorul a pus concluzii de admitere a recursului și invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia. A mai solicitat de asemenea ca instanța de recurs să aibă în vedere la reindividualizarea pedepsei împrejurarea că inculpatul a fost provocat în comiterea infracțiunii de atitudinea părților vătămate precum și că acesta beneficiază de circumstanțe personale favorabile (provine dintr-o familie organizată, avea un loc de muncă la data comiterii faptei). Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat, Înalta Curte retine că, recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis, însă, în limita și pentru următoarele considerente.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și care au fost nominalizate de prima instanță, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, uzând de procedura simplificată a judecății prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. încadrarea juridică a faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și art. 2 pct. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, infracțiuni pentru care în mod just inculpatul a fost condamnat de prima instanță. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. În conformitate cu disp. art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatului de a comite alte încălcări ale legii penale ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membrii ai societății. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de o parte.

Reeducarea sau îndreptarea inculpatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. În speță, Înalta Curte constată că, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, în cuantum de 10 ani și 5 luni închisoare, instanța de fond în mod corect a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, această instanță orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., și așa fiind, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei apare ca neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea inculpatului, formulată numai în fața instanței de recurs, de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanța reține următoarele: Pentru a fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni. Este de menționat că legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă cu riposta celui provocat, însă, pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o semnificație apropiată.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege referitor la circumstanța legală a provocării, în sensul că în momentul în care a lovit părțile vătămate, inculpatul nu se afla în fața unui atac material, direct, imediat și injust și care să fi pus în pericol grav persoana acestuia, iar acțiunea uneia dintre părțile vătămate -, de a-i spune inculpatului „să nu se încordeze", prin ea însăși, nu a fost de natură să producă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să îl determine pe acesta să acționeze asupra părților vătămate prin lovirea lor cu cuțitul în zone vitale, un simplu reproș verbal nefiind în măsură să constituie scuza provocării pentru săvârșirea unor infracțiuni de genul celor comise de inculpat.

Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. b) C. pen. numai în fața instanței de recurs, întrucât acesta nu a declarat apel iar la instanța de fond nu a formulat această apărare, solicitarea inculpatului nu poate fi primită favorabil de ultima instanță de control judiciar. Față de considerentele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.A.D. Va casa în parte decizia penală atacată pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală și în parte Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș și, rejudecând în fond: Va menține pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 10 mai 2013. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.A.D. Împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează în parte decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond: Menține pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. dispusă prin Sentința penală nr. 399 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 10 mai 2013. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2013. Procesat de GGC - LM