ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2012

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156/PI din 4 aprilie 2011

pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4464/30/2010 s-a dispus, în baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. b)

C. pen., condamnarea inculpatului B.B.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de

4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. art. 21 alin. (2) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor calificat.

În baza art. 65 alin. (1) și 2 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de

3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 13

C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală 2591 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei

Timișoara și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen.

s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei

principale rezultante.

În baza art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 Euro în lei la data executării daune

morale către partea civilă M.A. și 2.000 Euro în lei la data executării daune

morale către partea civilă A.M. și s-au respins în rest pretențiile civile ale

părților civile M.A. și A.M.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2260, 48 lei despăgubiri civile

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a dispus plata sumei de 78 lei

către I.M.L. Timișoara reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale

efectuate în cauză.

S-a luat act că părțile nu au

solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 5/6 iunie 2008 partea

vătămată M.A. și-a sărbătorit majoratul împreună cu mai mulți prieteni la localul

„No Name”, situat în apropierea Spitalului Județean din Timișoara, iar în jurul

orelor 03,00 au plecat spre complexul studențesc.

La un moment dat, în jurul orelor

04,00, părțile vătămate M.A., A.M. și martorul V.C. au părăsit localul

îndreptându-se spre o stație de taxi din apropiere. Pe drum, cei trei s-au

întâlnit cu un alt grup de tineri, în care se afla și inculpatul B.B.M.

Aflându-se sub influența băuturilor

alcoolice, persoanele din cele două grupuri au început să se certe, după care

s-au îmbrâncit și lovit reciproc.

La un moment dat, inculpatul B.B.M.

a scos din buzunar un briceag, lovind în direcția părții vătămate A.M.,

atingându-l în zona pieptului.

Între timp, în încercarea de a-și

ajuta prietenul, partea vătămată M.A. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față,

după care s-a întors către martorul S.M. pe care l-a lovit cu piciorul în față.

După ce și-a revenit, inculpatul B.B.M.,

cu același cuțit, a lovit partea vătămată M.A. în zona coloanei vertebrale,

victima căzând la pământ, pierzându-și cunoștința.

Ulterior, cele două grupuri s-au

despărțit, martorul V.C. a acordat ajutor părților vătămate M.A. și A.M., care

s-au deplasat la spital unde au fost internate.

Din analiza actelor medicale

existente la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată M.A. a suferit o plagă

toracică înjunghiată penetrantă paravertebrală dreaptă, de aproximativ 3 cm, hemopneumotorax hemitorace drept, plagă penetrantă vertebrală dreaptă, leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie

viața (f.14, d.u.p.).

De asemenea, partea vătămată A.M. a

suferit o plagă tăiată la nivelul regiunii precordiale de aproximativ 2 cm nepenetrantă, necesitând pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale, fără ca leziunile să-i pună

viața în primejdie (f.15, d.u.p.).

Pe baza situației de fapt expuse,

prima instanță a reținut că faptele inculpatului B.B.M. realizează elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen. (2 fapte),

respectiv infracțiunea de port nelegal de cuțit prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.

La stabilirea pedepselor, prima

instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv natura și gravitatea faptelor, consecințele produse,

cauzele de agravare a pedepsei și situația personală a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul Bujor Mihai Bogdan, solicitând aplicarea unei pedepsei

orientate spre minimul special. A susținut că prima instanță nu a reținut

starea de legitimă apărare, ci doar scuza provocării.

Prin decizia penală nr. 149/A din 26

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a fost

respins apelul declarat de inculpat, fiind menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și a

vinovăției inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei

analizate complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că

activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată

juridic, faptele inculpatului realizând conținutul constitutiv al

infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

S-a arătat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 44 C. pen., în condițiile în care la momentul la care

inculpatul a exercitat acte de violență asupra părților vătămate, nu exista un

atac actual sau iminent din partea vreunei persoane.

De asemenea, s-a reținut că, deși

inculpatul a depus, în apel, înscrisuri care ar fi trebuit să conducă la

reducerea pedepsei, s-a constatat că, în raport de diagnosticul înscris –

personalitate impulsivă, episod crepuscular toxic recent, pe fondul

intoxicației etanolice – nu se poate dispune o reducere a pedepsei.

În consecință, instanța de apel a constatat că

în speță nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai blând.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.B.M., solicitând casarea ambelor hotărâri și, în

rejudecare, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., faptele fiind comise în stare de

legitimă apărare.

A susținut că a fost atacat de 10

persoane și, ca atare, a reacționat în fața unui atac direct, imediat, iminent.

În subsidiar, a solicitat a se

aplica dispozițiile art. 113 C. pen., dispoziții care, în opinia recurentului

inculpat, permit înlocuirea executării pedepsei cu măsura de siguranță a

obligării la tratament medical.

Examinând cauza în raport de

motivele formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:

Materialul probator administrat în

cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva inculpatului, ambele

instanțe reținând corect vinovăția inculpatului, încadrarea juridică și

circumstanțele de săvârșire a faptelor.

Din analiza declarațiilor date de

inculpat, în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești

rezultă că acesta nu neagă conflictul pe care l-a avut cu părțile vătămate,

susținând însă că reacția sa violentă s-a datorat atacului celor două părți

vătămate și a celorlalte persoane care le însoțeau.

Susținerea inculpatului este

infirmată însă, pe de o parte, de părțile vătămate, iar pe de altă parte, de

martorii audiați în cauză care au confirmat că cele două părți vătămate erau

însoțite doar de martorul V.C.

Aceste împrejurări rezultă din

declarațiile martorilor V.A., P.B., A.A. și G.D., care au arătat că grupul părților

vătămate era format doar din 3 persoane.

Tot astfel, rezultă din probe că,

deși între cele două grupuri s-a declanșat un conflict, inițial verbal și apoi

violent, nu s-a justificat atitudinea inculpatului care a scos din buzunar un

briceag, lovind partea vătămată A.M. în zona pieptului.

Pericolul la care a fost expusă

partea vătămată A.M. a determinat intervenția celei de a doua părți vătămate, M.A.

care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față. După ce acesta și-a revenit,

având cuțitul în mână, a lovit partea vătămată M.A. – aceasta aflându-se cu

spatele la inculpat, ceea ce exclude existența unui atac material, imediat,

iminent - în zona coloanei vertebrale.

Totodată, din rapoartele de

constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat – care deși nu

sunt recunoscute ca și probe în procesul penal, pot constitui indicii relevante

– rezultă că în timp ce în privința părții vătămate M.A. nu s-a evidențiat un

comportament simulat, la inculpat și la martora J.M. au fost evidențiate

modificări care pot fi interpretate ca indici cerți ai comportamentului

simulat.

În acest context, Înalta Curte

constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen.,

inculpatul acționând în mod deliberat, lovind părțile vătămate cu cuțitul, de

la mică distanță, fiindu-le pusă viața în primejdie.

Cât privește a doua cerere invocată

de inculpat în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu obligarea sa la

tratament medical, se impune a se reține, pe de o parte, că aceasta din urmă

este o măsură de siguranță ce poate fi aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, iar

pe de altă parte, din actele medicale prezentate nu rezultă necesitatea

aplicării dispozițiilor art. 113 C. pen.

În fine, sub aspectul regimului

sancționator, Înalta Curte constată că instanța de fond a evaluat în mod

corespunzător circumstanțele faptei dar și datele ce caracterizează persoana

inculpatului care a comis infracțiunile în stare de recidivă și care, pe

parcursul procesului, a adoptat o atitudine nesinceră.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26

septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26

septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

februarie 2012.