ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2012

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156/PI din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4464/30/2010 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.B.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. art. 21 alin. (2) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 65 alin. (1) și 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 2591 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei Timișoara și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 Euro în lei la data executării daune morale către partea civilă M.A. și 2.000 Euro în lei la data executării daune morale către partea civilă A.M.

și s-au respins în rest pretențiile civile ale părților civile M.A. și A.M. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2260, 48 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 78 lei către I.M.L. Timișoara reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 5/6 iunie 2008 partea vătămată M.A.

și-a sărbătorit majoratul împreună cu mai mulți prieteni la localul „No Name”, situat în apropierea Spitalului Județean din Timișoara, iar în jurul orelor 03,00 au plecat spre complexul studențesc. La un moment dat, în jurul orelor 04,00, părțile vătămate M.A., A.M. și martorul V.C. au părăsit localul îndreptându-se spre o stație de taxi din apropiere. Pe drum, cei trei s-au întâlnit cu un alt grup de tineri, în care se afla și inculpatul B.B.M. Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, persoanele din cele două grupuri au început să se certe, după care s-au îmbrâncit și lovit reciproc. La un moment dat, inculpatul B.B.M. a scos din buzunar un briceag, lovind în direcția părții vătămate A.M., atingându-l în zona pieptului.

Între timp, în încercarea de a-și ajuta prietenul, partea vătămată M.A. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față, după care s-a întors către martorul S.M. pe care l-a lovit cu piciorul în față. După ce și-a revenit, inculpatul B.B.M., cu același cuțit, a lovit partea vătămată M.A. în zona coloanei vertebrale, victima căzând la pământ, pierzându-și cunoștința. Ulterior, cele două grupuri s-au despărțit, martorul V.C. a acordat ajutor părților vătămate M.A. și A.M., care s-au deplasat la spital unde au fost internate. Din analiza actelor medicale existente la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată M.A. a suferit o plagă toracică înjunghiată penetrantă paravertebrală dreaptă, de aproximativ 3 cm, hemopneumotorax hemitorace drept, plagă penetrantă vertebrală dreaptă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viața (f.14, d.u.p.).

De asemenea, partea vătămată A.M. a suferit o plagă tăiată la nivelul regiunii precordiale de aproximativ 2 cm nepenetrantă, necesitând pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale, fără ca leziunile să-i pună viața în primejdie (f.15, d.u.p.). Pe baza situației de fapt expuse, prima instanță a reținut că faptele inculpatului B.B.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen. (2 fapte), respectiv infracțiunea de port nelegal de cuțit prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.

La stabilirea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv natura și gravitatea faptelor, consecințele produse, cauzele de agravare a pedepsei și situația personală a inculpatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Bujor Mihai Bogdan, solicitând aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul special. A susținut că prima instanță nu a reținut starea de legitimă apărare, ci doar scuza provocării. Prin decizia penală nr. 149/A din 26 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins apelul declarat de inculpat, fiind menținută hotărârea primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analizate complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele inculpatului realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost condamnat. S-a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 C. pen., în condițiile în care la momentul la care inculpatul a exercitat acte de violență asupra părților vătămate, nu exista un atac actual sau iminent din partea vreunei persoane. De asemenea, s-a reținut că, deși inculpatul a depus, în apel, înscrisuri care ar fi trebuit să conducă la reducerea pedepsei, s-a constatat că, în raport de diagnosticul înscris – personalitate impulsivă, episod crepuscular toxic recent, pe fondul intoxicației etanolice – nu se poate dispune o reducere a pedepsei.

În consecință, instanța de apel a constatat că în speță nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai blând. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul B.B.M., solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., faptele fiind comise în stare de legitimă apărare. A susținut că a fost atacat de 10 persoane și, ca atare, a reacționat în fața unui atac direct, imediat, iminent. În subsidiar, a solicitat a se aplica dispozițiile art. 113 C. pen., dispoziții care, în opinia recurentului inculpat, permit înlocuirea executării pedepsei cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Examinând cauza în raport de motivele formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente: Materialul probator administrat în cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanțe reținând corect vinovăția inculpatului, încadrarea juridică și circumstanțele de săvârșire a faptelor. Din analiza declarațiilor date de inculpat, în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că acesta nu neagă conflictul pe care l-a avut cu părțile vătămate, susținând însă că reacția sa violentă s-a datorat atacului celor două părți vătămate și a celorlalte persoane care le însoțeau.

Susținerea inculpatului este infirmată însă, pe de o parte, de părțile vătămate, iar pe de altă parte, de martorii audiați în cauză care au confirmat că cele două părți vătămate erau însoțite doar de martorul V.C. Aceste împrejurări rezultă din declarațiile martorilor V.A., P.B., A.A. și G.D., care au arătat că grupul părților vătămate era format doar din 3 persoane. Tot astfel, rezultă din probe că, deși între cele două grupuri s-a declanșat un conflict, inițial verbal și apoi violent, nu s-a justificat atitudinea inculpatului care a scos din buzunar un briceag, lovind partea vătămată A.M. în zona pieptului. Pericolul la care a fost expusă partea vătămată A.M. a determinat intervenția celei de a doua părți vătămate, M.A.

care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față. După ce acesta și-a revenit, având cuțitul în mână, a lovit partea vătămată M.A. – aceasta aflându-se cu spatele la inculpat, ceea ce exclude existența unui atac material, imediat, iminent - în zona coloanei vertebrale. Totodată, din rapoartele de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat – care deși nu sunt recunoscute ca și probe în procesul penal, pot constitui indicii relevante – rezultă că în timp ce în privința părții vătămate M.A. nu s-a evidențiat un comportament simulat, la inculpat și la martora J.M. au fost evidențiate modificări care pot fi interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat. În acest context, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen., inculpatul acționând în mod deliberat, lovind părțile vătămate cu cuțitul, de la mică distanță, fiindu-le pusă viața în primejdie.

Cât privește a doua cerere invocată de inculpat în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu obligarea sa la tratament medical, se impune a se reține, pe de o parte, că aceasta din urmă este o măsură de siguranță ce poate fi aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, iar pe de altă parte, din actele medicale prezentate nu rezultă necesitatea aplicării dispozițiilor art. 113 C. pen. În fine, sub aspectul regimului sancționator, Înalta Curte constată că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător circumstanțele faptei dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a comis infracțiunile în stare de recidivă și care, pe parcursul procesului, a adoptat o atitudine nesinceră. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2012.