ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 258 din 30 august 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

În temeiul art. 334 C.

proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată

de reprezentantul parchetului, în sensul înlăturării prevederilor art. 37 lit.

a) C. pen. de la încadrările juridice dată faptelor inculpatului P.M., și în

consecință:

I. În temeiul art. 20

C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. rap. la art. 74 lit. c) C.

pen. și la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de „omor calificat” a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de

5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte

vătămată A.C.).

În temeiul art. 181 alin.

(1) C. pen. cu art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (parte vătămată A.C.).

În temeiul art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.M.

pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

II. În temeiul art.

20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 37 lit. a) C.

pen. cu art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de „omor calificat” a fost condamnat

inculpatul P.O., recidivist, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei)

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte vătămată A.C.).

În temeiul art. 181 alin.

(1) C. pen. cu art.37 lit. a) C. pen. art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 lit.

e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare (parte

vătămată A.C.).

În temeiul art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.O.

pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.O., pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2

ani aplicate inculpatului P.O. prin sentința penală nr. 360 din 09 septembrie

2008 definitivă la 26 septembrie 2009 de către Judecătoria Moinești, urmând ca

inculpatul P.O. să execute pedeapsa de doi ani alături de pedeapsa aplicată în

cauză.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT -

8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor pre. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a computat din pedeapsă durata executată prin reținere și arestare

preventivă, începând cu data de 16 noiembrie 2009 și până la data de 09 iulie 2010

pentru inculpatul P.M. și de la data de 16 noiembrie 2009 la zi pentru

inculpatul P.O.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.O.

În temeiul art. 14, art.

346 C. proc. pen. art. 998 C. civ. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006

au fost admise pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean

de Urgență Bacău, Spitalul Mun. Moinești și Serviciu de Ambulanță Bacău și în

consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească suma de 2.643,98

RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău, suma de 1.697,18 lei către

Spitalul Mun. Moinești și la suma de 213,8 lei către Serviciul de Ambulanță

Bacău., reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanța a

părții vătămate A.C. și A.C. și cu spitalizarea acestora.

În temeiul art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. a fost admisă, în

parte, pretențiile civile formulate de părțile civile A.C. și A.C. și în

consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească fiecărei părți

civile câte 5000 RON cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca

nefondate daunele morale solicitate de părțile civile A.C. și A.C.

În temeiul art. 193 C.

proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 2500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile A.C. și A.C. reprezentând

onorariu avocat ales.

S-a constatat că

inculpații au avut apărător ales.

În temeiul art. 191 alin.

(1), (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000 de

lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și

cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 1000 lei.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 654/P/2008, din 13 ianuarie 2010,

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.O.,

pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru

comiterea infracțiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de: - art. 20 C.

pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art.33 lit. a) C. pen. și inculpatul P.M., pentru tentativă la

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 18 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapta constând în aceea că în seara zilei de

30 septembrie 2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se aflau în barul SC

S.G.C. SRL, inculpații l-au lovit în cap, peste corp și peste membre pe

victimele A.C. și A.C., cu o scândură cu cioburile unei sticle sparte, cu

pumnii și picioarele, împrejurare în care le-a produs leziuni corporale

vindecabile într-un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale și respectiv

35-40 astfel de zile și de natură a-i pune în primejdie viața victimei A.C., cu

intenția de a o ucide, finalitate care însă nu a fost atinsă datorită intervenției

chirurgicale.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 242/110/2010, la data de 19 ianuarie 2010,

iar potrivit dispozițiilor art. 300

1

C. proc. pen. s-a procedat la

verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanța

de judecată, fiind menținută această măsură procesuală la data de 22 ianuarie 2010,

iar potrivit dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. măsura a fost

menținută în continuare la termenele din data de 17 martie 2010, 11mai 2010, 21

iunie 2010, 02 iulie 2010, 07 iulie 2010, și 10 august 2010, considerând că

subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speță fiind

întrunite dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. Inculpatul P.M. a fost

pus în libertate la data de 09 iulie 2010, fiindu-i înlocuită măsura arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prin admiterea recursului

pe care l-a promovat, de către Curtea de Apel Bacău.

Pe parcursul

cercetării judecătorești, până la data de 18 mai 2010 au fost audiați; inculpații–

fila 67,68, părțile vătămate A.C. și A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii: C.S.,

H.I., D.V., L.F., M.C., L.C., P.C., M.S., M.V. (filele 71,72,105,106, 107, 108,

109, 110, 111 dosar nr. 242/110/2010, părțile vătămate au depus înscrisuri prin

care au probat pretențiile civile solicitate: adeverințe de salariu, filele

102-103, chitanțe onorariu avocat ales – filele 112-117. Și inculpații au depus

în circumstanțiere înscrisuri emanând de la concetățenii lor, filele 146-153.

În declarațiile lor,

inculpații au recunoscut în parte fapta, nuanțat, în sensul că au acționat

pentru a se apăra de violențele fraților A., că aceștia din urmă sunt cei

violenți, certați cu oamenii din sat, persoane cu care anterior au mai avut

conflict și în care P.O. a fost victima unor lovituri violente ce au necesitat

chiar internarea sa medicală, însă el a considerat atunci că este mai bine să

se împace. Acum violențele sau repetat, între aceleași părți.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 30

septembrie 2009, persoanele vătămate A.C. și A.C. (frați), au coborât cu

căruța, împreună cu martorii H.I. și A.P. de la o stână pe care o dețin în

punctul „Poiana lui Gheorghiu”, pe raza cartierului Hangani, din mun. Moinești,

și s-au oprit la barul mai sus menționat.

Cei patru sus numiți

au consumat bere afară, în curte, iar A.C. a intrat în magazin, de unde a

cumpărat alimente, stând acolo timp de cel mult o oră.

Între inculpatul P.M.

și partea vătămată A.C. a izbucnit o discuție contradictorie, ocazie cu care

acesta din urmă i-ar fi arătat inculpatului un cuțit ce-l avea asupra sa.

Violențele verbale au degenerat, astfel că partea vătămată l-a împins pe P.M.

spre poarta bufetului. De acest conflict a fost anunțat celălalt inculpat, P.O.,

care a ieșit în apărarea fratelui său.

De cealaltă parte și

fratele părții vătămate - A.C. a ieșit în drum, fiind alertat de violențele ce

se desfășurau acolo. Astfel, toți patru s-au lovit reciproc. De menționat că

acesta a mai ieșit pe parcurs din incinta barului, încercând să-i tempereze pe

cei doi P.M. și A.C., atunci când se desfășurau doar discuțiile contradictorii,

lucru care nu s-a întâmplat, degenerând, așa cum s-a arătat mai sus.

La finalul

conflictului în drum au rămas cele două părți vătămate, fiind lovite de cei doi

inculpați cu pumnii , cu picioare și cu băncuța de la căruța părților vătămate.

Victimele au fost

găsite căzute în drum de către martorul L.C., care a sesizat serviciul de

ambulanță și organele de poliție.

Cele două victime au

fost transportate cu ambulanța la Spitalul mun. Moinești și, respectiv la Spitalul Jud. Bacău, unde au rămas internate pe parcursul mai multor zile, iar din examinarea

medico-legală se constată că le-au fost create leziuni corporale vindecabile

într-un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, respectiv 35-40 astfel de zile.

Din adresa nr. 3054

din 14 octombrie 2009, a S.M.L. Bacău, reiese că leziunile produse victimei A.C.

sunt de o intensitate și o gravitate însemnată și că acestea au fost de natură

să-i pună în primejdie viața.

Din depozițiile

martorilor audiați și din modalitatea concretă în care au fost comise faptele,

reiese cu deplină certitudine că cei doi inculpați au intenționat să o ucidă pe

victima A.C., însă rezultatul nu s-a produs datorită intervenției chirurgicale

la care a fost supusă victima.

Victima A.C. a fost

internată în Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu diagnosticul „Contuzie

cerebrală medie. Hematom extradural temporal stâng operat. Fractura temporală

stg.”, iar din concluziile medico-legale reiese că leziunile au necesitat

pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, dar au fost

de natură a-i pune în primejdie viața.

Victima A.C., a fost

internată la Spitalul Municipal de Urgențe din Moinești, cu diagnosticul „TCC acut

– agresiune. Plăgi multiple temporo parietale drepte și facies drept. Fractură

peroneu stâng cu mică deplasare. Luxație Tibio-astragaliană stângă”, iar din

concluziile medico-legale reiese că a necesitat pentru vindecare un număr de

35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit examinării

medico-legale de către specialiștii SML Bacău, rezultă că numitul „A.C. a

prezentat dg de Hematom extradural temporal stâng – operat, fractură cominutivă

temporal stg., contuzie cerebrală medie.

Leziunile s-au putut produce

prin lovirea victimei, în regiunea capului cu obiecte contondente și care

necesită 45-50 zile îngrijiri medicale”.

Având în vedere

profunzimea și gravitatea leziunilor s-a apreciat că acestea au fost de natură

să-i pună în primejdie viața și că leziunile pot data din 30 septembrie 2009.

Ulterior, în cadrul

reexaminării din data de 23 noiembrie 2009, C.M.L. Moinești i-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, la 65-70 astfel de zile.

Partea vătămată A.C.

a fost și ea examinată medico-legal (la data de 12 octombrie 2009, la CML Moinești) și s-a constatat că prezenta „un traumatism cranio - cerebral și facial

obiectivat prin suturi după plăgi tăiate și traumatism al gleznei cu fractură

de peroneu și luxație astragaliană.

Leziunile cranio

faciale s-au putut produce prin lovire cu corp cu margini ascuțite (posibil

cioburi de sticlă), leziunile gleznei stângi s-au putut produce prin lovire cu

sau de corp dur.

Leziunile pot data

din 30 septembrie 2009 și necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare”.

Situația de fapt

rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și în faza cercetării

judecătorești, până la data de 18 mai 2010 au fost audiați; inculpații– fila

67,68, părțile vătămate A.C. și A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii: C.S., H.I.,

D.V., L.F., M.C., L.C., P.C., M.S., M.V. (filele 71,72,105,106, 107, 108, 109,

110, 111 dosar nr. 242/110/2010, părțile vătămate au depus înscrisuri prin care

au probat pretențiile civile solicitate: adeverințe de salariu, filele 102-103,

chitanțe onorariu avocat ales – filele 112-117. Și inculpații au depus în

circumstanțiere înscrisuri emanând de la concetățenii lor, filele 146-153.

Inculpatul P.M. nu a

recunoscut săvârșirea faptei, în fața instanței, arătând că la urmărirea

penală, în urma presiunilor în forma amenințărilor și loviturilor exercitate

asupra sa de către partea vătămată A.C. l-ar fi lovit și el pe acesta și

cealaltă parte vătămată împreună cu fratele său P.O.

Apărătorul ales al

inculpatului P.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen., apreciind că leziunile nu au fost produse prin violențele exercitate de

el.

De asemenea, pentru

acest inculpat, apărătorul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice, în

sensul înlăturării stării de recidivă, potrivit art. 37 lit. a) C. pen.,

depunând, încă de la primul termen de judecată copia sentinței penale nr. 9 DIN

11 ianuarie 2010, a Judecătoriei Moinești, prin care probează încetarea

procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S.A.C.

împotriva clientului său, prin împăcarea părților – filele 22-23.

Cu privire la această

ultimă cerere, instanța a constatat reală solicitarea apărătorului, pentru

inculpatul P.M., faptul că în prezenta cauză, faptele se presupune că s-au comis

la data de 30 septembrie 2009, iar în cauza în care a intervenit împăcarea

părților – dosar 4022/260/2009 al Judecătoriei Moinești – faptele s-au petrecut

la data de 23 mai 2009. Cele două fapte s-ar fi putut afla în concurs real,

însă, din eroare în dispozitivul rechizitoriului deducem reținerea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. deși în pag. 10 a actului de sesizare al instanței se menționează că starea de recidivă vizează doar pe inculpatul

P.O., care într-adevăr se află în termenul de încercare stabilit prin sentința

penală nr. 360 din 09 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Moinești.

În privința

inculpatului P.O. instanța a reținut că a acționat sub o puternică impresie,

fiind chemat în afara barului, anunțat de faptul că fratele său este lovit de

unul din frații Andone, de același cu care cu câțiva ani în urmă a mai avut

conflict. Știa că este violent și a sărit în ajutorul fratelui său. Aceste

împrejurări au determinat instanța să rețină circumstanța atenuantă a

provocării, așa cum este prevăzută ea de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În drept, faptele

inculpaților P.O. și P.M., comise în forma de vinovăție a intenției, întrunesc

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă

prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C.

pen., precum și ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatului P.O.,

aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, i-a fost reținută și starea

legală de agravare prev. de art. 37 lit. a) C. pen., la fiecare dintre cele

două infracțiuni.

Pentru fiecare dintre

infracțiuni a fost angajată răspunderea penală, urmând a fi aplicată câte o

pedeapsă cu închisoarea.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

Urmare a reținerii

circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru

inculpatul P.O. s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.

De asemenea, pentru

inculpatul P.M., instanța a avut în vedere comportarea sinceră a acestuia,

atitudinea avută pe parcursul cercetării judecătorești și a urmăririi penale,

toate acestea cu valoare de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c)

C. pen.. Pedeapsa ce s-a aplicat pentru fiecare inculpat s-a coborât sub

minimul special, cu respectarea disp. art. 76 alin. (2) C. pen. și respectiv art.

76 alin. (1) lit. e) C. pen. - pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

pentru ambii inculpați.

Instanța a avut în

vedere și înscrisurile depuse de inculpați prin apărătorul ales, declarații ale

consătenilor, prin care au probat comportamentul avut de aceștia, în

colectivitatea din care provin, că de mici copii au rămas fără părinți, că cel

mai mare dintre ei, respectiv inc. P.O., i-a crescut cum a putut mai bine pe

ceilalți doi frați mai mici. Rezultă din aceste declarații extrajudiciare,

filele 146-153, că violenți și periculoși în sat sunt părțile vătămate, A.C. și

A.C., că s-au certat cu mulți oameni din sat, în comparație cu inculpații, care

au fost caracterizați ca niște oameni liniștiți, muncitori, care se întrețin

din munca fizică.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Art. 71 C. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) „se interzic de drept în cazul

condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață”. Este de

observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție,

tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate

atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile

interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate,

contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea

Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst

contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii

care a atras-o , nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul

persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția

votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni

și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În consecință, inculpatului

i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b)

C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fiind

obligatorie, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru

infracțiunea de tentativă de omor calificat.

În privința

inculpatului P.O., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., având în

vedere că faptele deduse judecății in prezenta cauza sunt comise in termenul de

încercare al sentinței penale nr. 360 din 09 septembrie 2008, definitivă la 26

septembrie 2008, când a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea

condiționată, pentru violare de domicilii, amenințare lovire și distrugere, de

către Jud. Moinești. Pedeapsa din această sentință penală s-a adunat la

pedeapsa din prezenta cauză.

Potrivit art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată deja, prin reținere și

arest preventiv, începând cu data de 16 noiembrie 2009 la zi, pentru inculpatul

P.O. și până la data de 09 iulie 2010 pentru inc. P.M.

A fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului P.O. întrucât sub aspectul

legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei

măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor

dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și

sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Încheierea prin care s-a

dispus luarea măsurii arestării preventive, din 17 noiembrie 2009 Tribunalului

Bacău, s-a apreciat că este legală, neimpunându-se revocarea ei și că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat,

fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind.1, art. 143 și art. 148 lit.

f) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Pentru luarea și

menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ

probe și indicii temeinice că inculpatul P.O. este prezumtivul autor, că ar fi

comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.

proc. pen. și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile

prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Cu privire la prima

condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată,

demonstrează că există „indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea

penală „[art. 143 alin. (1) C. proc. pen.], care să nască presupunerea

rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,

De asemenea, potrivit

art. 136 alin. (8) C. proc. pen. „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se

face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii,

de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de

care se ia măsura „.

Infracțiunea pentru

care inculpatul P.O. este cercetat este tentativă la săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, cât și infracțiunea de vătămare corporală, fapte prev. de art. 20

C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Acestea sunt sancționate de lege cu închisoarea

până la un maxim de 25 de ani.

În privința celei

de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a

apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost

săvârșită infracțiunea.

Față de probatoriul

administrat în cauză pană la acest moment procesual, de faptul că temeiurile de

care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat,

subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate

a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat

acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercusiuni nu

doar materiale, dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în

rândul opiniei publice, s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest.

Totodată, conduita

oscilantă a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirmă pericolul

concret al acestuia și generează temerea rezonabilă, ca, aflat în stare de

libertate, ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.

Cercetarea

judecătorească este în plină desfășurare.

Ori, complexitatea

cauzei, determinată de atitudinea inculpaților, care au recunoscut în parte, săvârșirea

faptelor, natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce

trebuie audiați in cauza, conduce la concluzia ca durata arestării preventive a

inculpaților nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.

Inculpatul, pentru

faptele pentru care este cercetat beneficiază în continuare de prezumția de

nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Sub aspectul

temeiniciei,

analizând

probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a

apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare

întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa impun și în continuare

privarea de libertate. Nimic din ce a determinat arestarea lui nu s-a schimbat

până în acest moment.

Conform dispozițiilor

art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția europeana a drepturilor omului, care

face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea

nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din

Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când

există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat

această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin

aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la

soluționarea definitiva a cauzei.

Ori, raportat la

probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea

ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor

de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererii de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.O., care îl

plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța

a apreciat că, în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul

Convenției. Totodată, instanța a reținut ca probele care fac dovada acestor

motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar

justifica o soluție de condamnare, iar luarea acestei masuri preventive

restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de

nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor

de atac.

Împrejurarea că

inculpatul P.O. a dat dovadă de clemență cu altă ocazie față de aceleași părți

vătămate A.C. și C., că au avut o viață de familie dificilă, că a sărit în

apărarea fratelui său, urmează a fi avute în vedere de instanța de fond la

momentul individualizării judiciare, dacă prezumția de nevinovăție va fi răsturnată

și se va ajunge la aplicarea unei pedepse.

De altfel,

încheierile date de Tribunalul Bacău și verificate în faza de control judiciar

au dobândit autoritate de lucru judecat în ceea ce privește verificarea

condițiilor cerute de dispozițiile art. 136, art. 143, art. 148 C. proc. pen.

De la ultimul

control, 10 august 2010, s-a apreciat că nu s-au mai administrat nici un fel de

probe, nu s-au depus înscrisuri, nu s-au modificat, deci, temeiurile care au

stat la baza arestării preventive și menținerii sale, care să atragă, eventual,

aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) sau alin. (2) C. proc. pen.

Considerând că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că inculpatul

sub influența băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu

violență, existând posibilitatea să se întâlnească cu celelalte părți vătămate sau

cu martorii din lucrări, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta

fiind recent săvârșită, prin lăsarea acestuia în libertate s-a apreciat că se

poate influența cursul normal al acestei cercetări, inculpatul având

posibilitatea să se întâlnească cu consătenii săi, martorii indicați mai sus.

De asemenea, pericolul concret se menține în continuare, în sensul că ar fi

posibilă comiterea de fapte similare. La aprecierea pericolului pe care l-ar

prezenta în concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a

inculpatului, instanța a avut în vedere natura faptei de care este suspectat,

sfera relațiilor sociale lezate (integritatea vieții și sănătății), rezonanța

socială a faptei, dată fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a

acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin

colaborarea sa cu celălalt inculpat. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus

la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului

pentru a asigura ordinea publică și securitatea cetățenilor.

Sub aspectul laturii

civile, la dosarul de urmărire penală există declarațiile părților vătămate A.C.

și A.C. filele 43, 69, 70, 73, 74, date în fața instanței, deși anterior, la

urmărirea penală au precizat că nu nici un fel de pretenții de la inculpați.

Așadar, în instanță au revenit, procedural, înainte de citirea actului de

sesizare al instanței, s-au constituit părți civile în cauză, A.C. cu suma de

7500 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu plata muncitorilor angajați pe

perioada incapacității sale de muncă și 20.000 lei daune morale. Și cealaltă

parte civilă, A.C., a solicitat de la cei doi inculpați despăgubiri materiale,

reprezentând diferența de salariu pe perioada internării, cheltuieli ocazionate

cu spitalizarea, toate în cuantum de 7000 lei, precum și 50.000 RON daune

morale.

În dovedirea acestora

au depus la dosar adeverința de salariu - fila 102, depoziții de martori: D.V.,

M.S., M.V.

De asemenea, părțile

vătămate au avut apărător angajat, solicitând și aceste cheltuieli de judecată.

S-au depus la dosar chitanțele emise de cabinetul Avocațial S.D. –

filele112-117 dosar instanță.

Unitățile sanitare

care au prestat servicii medicale, respectiv Serviciul de Ambulanță Bacău,

Spitalul Mun.Moinești, și Spitalul de Urgență Bacău, s-au constituit părți

civile în cauză, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul părților

vătămate și cu spitalizarea acestora, filele 76-78 dosar urmările penală.

Prin urmare, fiind

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și cele ale legii speciale,

respectiv art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise pretențiile civile

formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău, Spitalul Mun.

Moinești și Serviciu de Ambulanță Bacău și, în consecință, au fost obligați

inculpații, în solidar, să plătească suma de 2.643,98 RON către Spitalul

Județean de Urgență Bacău, suma de 1.697,18 lei către Spitalul Mun. Moinești și

la suma de 213,8 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând

cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanța a părții vătămate A.C. și A.C.

și cu spitalizarea acestora.

Din depozițiile de

martori, prezumțiilor relative care se deduc în astfel de situații, instanța a

considerat dovedite, doar în parte, pretențiile civile, respectiv daunele

materiale solicitate de părțile civile, astfel că au fost obligați inculpații,

în solidar, la plata a câte 5000 RON, cu titlu de daune materiale. În aceste

sume sunt incluse plata făcută muncitorilor angajați pe perioada

incapacităților lor de muncă – a părților vătămate, cheltuieli efectuate cu

medicația, cu alimentația specială pe zi pe durata spitalizării și ulterior.

În privința daunelor

morale solicitate, instanța nu a putut să le admită, având în vedere

comportamentul violent al părților vătămate, de-a lungul timpul, provocarea ce

a fost reținută în favoarea inculpatului P.O., dovedite prin înscrisurile

concetățenilor, prin procesul ce a avut loc mai demult între P.O. și A.C.,

soldat cu retragerea plângerii din partea inculpatului în prezenta cauză, parte

vătămată în acel dosar. În cauza de față, conflictul a pornit de la partea

vătămată A.C., care a jignit inculpatul P.M., numindu-l „B.”- datorită

conformației capului său, i-a arătat cuțitul ce-l purta asupra sa, pe terasa

magazinului.

S-a constatat că

inculpații au avut apărător ales, precum și părțile vătămate. Apărătorul ales

al acestora a depus la dosar chitanțele, urmând ca inculpații, în baza art. 193

C. proc. pen., să le despăgubească pe acestea.

Fiind în culpă

procesuală și infracțională, inculpații au fost obligați și la plata

cheltuielilor judiciare, incluzându-se cele efectuate la urmărirea penală și

cercetarea judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1), (2) C.

proc. pen.

Împotriva sentinței

au declarat apel, în termenul legal, apelanții inculpați P.O. și P.M.

Prin concluziile puse

în fața instanței de apel, prin apărător ales, inculpatul P.M. a solicitat

desființarea sentinței primei instanțe, reținerea spre rejudecare, iar, pe fond,

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit

fapta, el se afla căzut, fiind lovit de către victime, împrejurări care rezultă

din declarația martorului P.C., fila 109 care însă nu a mai putut fi reaudiat

întrucât s-a mutat, din CML emise pe numele celor doi inculpați rezultând că au

prezenta leziuni la față, mâini, fiind loviți cu scândura. Pe latură civilă

solicită înlăturarea obligării la cheltuieli față de părțile civile.

Inculpatul apelant P.O.

arată că solicită reducerea pedepsei, având în vedere că a acționat în stare de

provocare, așa cum a reținut și prima instanță, intervenind în apărarea

fratelui său, care era lovit de către victime, care aveau și cuțit. Se arată că

nu s-a ținut cont de toate circumstanțele reale, cât și personale, că ambii

inculpați au rămas de tineri fără părinți. Pe latură civilă solicită

înlăturarea obligării la cheltuieli față de părțile civile.

Prin decizia penală

nr. 124 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de apelanții inculpați P.O.

și P.M. împotriva sentinței penale nr. 258 din 30 august 2010, pronunțată de

Tribunalul Bacău în dosarul nr. 242/110/2010.

A dispus desființarea

sentinței penale atacate numai cu privire la latura civilă.

Reținând cauza spre

rejudecare:

A redus cuantumul

daunelor materiale și a cheltuielilor judiciare la care au fost obligați

inculpații, astfel:

- de la 213,8 lei la

106,9 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău;

- de la 1697,18 lei

la 848,54 lei către Spitalul Moinești;

- de la 2643,98 lei

la 1321,99 lei către Spitalul Județean Bacău;

- de la 5000 lei la

2500 lei către părțile civile A.C. și A.C.;

- de la 2500 lei la

1250 lei către părțile civile A.C. și A.C. cu titlu de cheltuieli judiciare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 383 alin.

(1)

1

C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului P.O.

A dedus în continuare

starea de arest de la 30 august 2010 la zi, respectiv 2 noiembrie 2010.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.O. și P.M.,

solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursurilor, astfel

cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea

atacată, în raport de motivele de recurs invocate, care se circumscriu cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cât și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

În înțelesul art. 72 C.

pen., dar și pentru o administrare echitabilă a justiției, o justă

individualizare a pedepsei presupune, pe de o parte, o pedeapsă care să

reflecte realitatea și pericolul faptei, dar și pe al făptuitorului, iar pe de

altă parte, pedeapsa astfel stabilită să fie de natură să respecte disp. art. 52

C. pen.

Altfel spus, în considerarea

normelor interne și europene privind procesul echitabil, o pedeapsă trebuie să

fie nu numai legală, dar trebuie să reflecte echitatea și temeinicia.

În respectarea

acestor principii se poate afirma că pedepsele aplicabile inculpaților

recurenți, cu executare în regim de detenție, de către prima instanță și

menținute de instanța de apel, se înscriu în limitele legale sancționatoare,

dar reflectă, în mod real, atât gradul de pericol al faptelor, cât și al

făptuitorilor.

Astfel, pentru

inculpatul P.O., prima instanță a reținut starea de provocare în care a

acționat potrivit art. 73 lit. b) C. pen., dar și starea de recidivă

postcondamnatorie, ceea ce a atras, în mod legal, revocarea suspendării

condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 360

din 9 septembrie 2008 a Judecătoriei Moinești.

De asemenea, față de

inculpatul P.M., prima instanță a reținut prevederile art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare,

pedepsele aplicate inculpaților au fost coborâte sub minimul special și nu se

impune scăderea lor și nici schimbarea modalității de executare.

În consecință, neconstatându-se

motive de casare, nici cu privire la aspectul criticat și nici în privința

altora, examinate din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.O.

și P.M. împotriva deciziei penale nr. 124 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata reținerii și arestării preventive

de la 16 noiembrie 2009 la 28 ianuarie 2011.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi

obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.O. și P.M. împotriva deciziei

penale nr. 124 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului P.O., durata reținerii și arestării preventive de la 16

noiembrie 2009 la 28 ianuarie 2011.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorului

desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 28 ianuarie 2011.