ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2011

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 30 august 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus: În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului, în sensul înlăturării prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. de la încadrările juridice dată faptelor inculpatului P.M., și în consecință: I. În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. rap. la art. 74 lit. c) C. pen. și la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de „omor calificat” a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(parte vătămată A.C.). În temeiul art. 181 alin. (1) C. pen. cu art. 74 lit. c) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (parte vătămată A.C.). În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.M. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. II. În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. cu art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de „omor calificat” a fost condamnat inculpatul P.O., recidivist, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte vătămată A.C.). În temeiul art. 181 alin. (1) C. pen. cu art.37 lit. a) C. pen. art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare (parte vătămată A.C.). În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.O. pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.O., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani aplicate inculpatului P.O. prin sentința penală nr. 360 din 09 septembrie 2008 definitivă la 26 septembrie 2009 de către Judecătoria Moinești, urmând ca inculpatul P.O. să execute pedeapsa de doi ani alături de pedeapsa aplicată în cauză. PEDEAPSĂ DE EXECUTAT - 8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pre. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă durata executată prin reținere și arestare preventivă, începând cu data de 16 noiembrie 2009 și până la data de 09 iulie 2010 pentru inculpatul P.M.

și de la data de 16 noiembrie 2009 la zi pentru inculpatul P.O. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.O. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. art. 998 C. civ. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost admise pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău, Spitalul Mun. Moinești și Serviciu de Ambulanță Bacău și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească suma de 2.643,98 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău, suma de 1.697,18 lei către Spitalul Mun. Moinești și la suma de 213,8 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău., reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanța a părții vătămate A.C.

și A.C. și cu spitalizarea acestora. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. a fost admisă, în parte, pretențiile civile formulate de părțile civile A.C. și A.C. și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească fiecărei părți civile câte 5000 RON cu titlu de daune materiale. Au fost respinse ca nefondate daunele morale solicitate de părțile civile A.C. și A.C. În temeiul art. 193 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile A.C. și A.C. reprezentând onorariu avocat ales. S-a constatat că inculpații au avut apărător ales. În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc.

pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 1000 lei. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 654/P/2008, din 13 ianuarie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.O., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de: - art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art.33 lit. a) C. pen. și inculpatul P.M., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, fapte prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 18 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapta constând în aceea că în seara zilei de 30 septembrie 2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se aflau în barul SC S.G.C. SRL, inculpații l-au lovit în cap, peste corp și peste membre pe victimele A.C. și A.C., cu o scândură cu cioburile unei sticle sparte, cu pumnii și picioarele, împrejurare în care le-a produs leziuni corporale vindecabile într-un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale și respectiv 35-40 astfel de zile și de natură a-i pune în primejdie viața victimei A.C., cu intenția de a o ucide, finalitate care însă nu a fost atinsă datorită intervenției chirurgicale.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 242/110/2010, la data de 19 ianuarie 2010, iar potrivit dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanța de judecată, fiind menținută această măsură procesuală la data de 22 ianuarie 2010, iar potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. măsura a fost menținută în continuare la termenele din data de 17 martie 2010, 11mai 2010, 21 iunie 2010, 02 iulie 2010, 07 iulie 2010, și 10 august 2010, considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speță fiind întrunite dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. Inculpatul P.M. a fost pus în libertate la data de 09 iulie 2010, fiindu-i înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prin admiterea recursului pe care l-a promovat, de către Curtea de Apel Bacău.

Pe parcursul cercetării judecătorești, până la data de 18 mai 2010 au fost audiați; inculpații– fila 67,68, părțile vătămate A.C. și A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii: C.S., H.I., D.V., L.F., M.C., L.C., P.C., M.S., M.V. (filele 71,72,105,106, 107, 108, 109, 110, 111 dosar nr. 242/110/2010, părțile vătămate au depus înscrisuri prin care au probat pretențiile civile solicitate: adeverințe de salariu, filele 102-103, chitanțe onorariu avocat ales – filele 112-117. Și inculpații au depus în circumstanțiere înscrisuri emanând de la concetățenii lor, filele 146-153. În declarațiile lor, inculpații au recunoscut în parte fapta, nuanțat, în sensul că au acționat pentru a se apăra de violențele fraților A., că aceștia din urmă sunt cei violenți, certați cu oamenii din sat, persoane cu care anterior au mai avut conflict și în care P.O.

a fost victima unor lovituri violente ce au necesitat chiar internarea sa medicală, însă el a considerat atunci că este mai bine să se împace. Acum violențele sau repetat, între aceleași părți. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 30 septembrie 2009, persoanele vătămate A.C. și A.C. (frați), au coborât cu căruța, împreună cu martorii H.I. și A.P. de la o stână pe care o dețin în punctul „Poiana lui Gheorghiu”, pe raza cartierului Hangani, din mun. Moinești, și s-au oprit la barul mai sus menționat. Cei patru sus numiți au consumat bere afară, în curte, iar A.C. a intrat în magazin, de unde a cumpărat alimente, stând acolo timp de cel mult o oră.

Între inculpatul P.M. și partea vătămată A.C. a izbucnit o discuție contradictorie, ocazie cu care acesta din urmă i-ar fi arătat inculpatului un cuțit ce-l avea asupra sa. Violențele verbale au degenerat, astfel că partea vătămată l-a împins pe P.M. spre poarta bufetului. De acest conflict a fost anunțat celălalt inculpat, P.O., care a ieșit în apărarea fratelui său. De cealaltă parte și fratele părții vătămate - A.C. a ieșit în drum, fiind alertat de violențele ce se desfășurau acolo. Astfel, toți patru s-au lovit reciproc. De menționat că acesta a mai ieșit pe parcurs din incinta barului, încercând să-i tempereze pe cei doi P.M. și A.C., atunci când se desfășurau doar discuțiile contradictorii, lucru care nu s-a întâmplat, degenerând, așa cum s-a arătat mai sus.

La finalul conflictului în drum au rămas cele două părți vătămate, fiind lovite de cei doi inculpați cu pumnii , cu picioare și cu băncuța de la căruța părților vătămate. Victimele au fost găsite căzute în drum de către martorul L.C., care a sesizat serviciul de ambulanță și organele de poliție. Cele două victime au fost transportate cu ambulanța la Spitalul mun. Moinești și, respectiv la Spitalul Jud. Bacău, unde au rămas internate pe parcursul mai multor zile, iar din examinarea medico-legală se constată că le-au fost create leziuni corporale vindecabile într-un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, respectiv 35-40 astfel de zile. Din adresa nr. 3054 din 14 octombrie 2009, a S.M.L. Bacău, reiese că leziunile produse victimei A.C.

sunt de o intensitate și o gravitate însemnată și că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viața. Din depozițiile martorilor audiați și din modalitatea concretă în care au fost comise faptele, reiese cu deplină certitudine că cei doi inculpați au intenționat să o ucidă pe victima A.C., însă rezultatul nu s-a produs datorită intervenției chirurgicale la care a fost supusă victima. Victima A.C. a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu diagnosticul „Contuzie cerebrală medie. Hematom extradural temporal stâng operat. Fractura temporală stg.”, iar din concluziile medico-legale reiese că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, dar au fost de natură a-i pune în primejdie viața.

Victima A.C., a fost internată la Spitalul Municipal de Urgențe din Moinești, cu diagnosticul „TCC acut – agresiune. Plăgi multiple temporo parietale drepte și facies drept. Fractură peroneu stâng cu mică deplasare. Luxație Tibio-astragaliană stângă”, iar din concluziile medico-legale reiese că a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale. Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii SML Bacău, rezultă că numitul „A.C. a prezentat dg de Hematom extradural temporal stâng – operat, fractură cominutivă temporal stg., contuzie cerebrală medie. Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei, în regiunea capului cu obiecte contondente și care necesită 45-50 zile îngrijiri medicale”.

Având în vedere profunzimea și gravitatea leziunilor s-a apreciat că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viața și că leziunile pot data din 30 septembrie 2009. Ulterior, în cadrul reexaminării din data de 23 noiembrie 2009, C.M.L. Moinești i-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, la 65-70 astfel de zile. Partea vătămată A.C. a fost și ea examinată medico-legal (la data de 12 octombrie 2009, la CML Moinești) și s-a constatat că prezenta „un traumatism cranio - cerebral și facial obiectivat prin suturi după plăgi tăiate și traumatism al gleznei cu fractură de peroneu și luxație astragaliană. Leziunile cranio faciale s-au putut produce prin lovire cu corp cu margini ascuțite (posibil cioburi de sticlă), leziunile gleznei stângi s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur.

Leziunile pot data din 30 septembrie 2009 și necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare”. Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești, până la data de 18 mai 2010 au fost audiați; inculpații– fila 67,68, părțile vătămate A.C. și A.C. – filele 41-42, 69-70 martorii: C.S., H.I., D.V., L.F., M.C., L.C., P.C., M.S., M.V. (filele 71,72,105,106, 107, 108, 109, 110, 111 dosar nr. 242/110/2010, părțile vătămate au depus înscrisuri prin care au probat pretențiile civile solicitate: adeverințe de salariu, filele 102-103, chitanțe onorariu avocat ales – filele 112-117. Și inculpații au depus în circumstanțiere înscrisuri emanând de la concetățenii lor, filele 146-153.

Inculpatul P.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, în fața instanței, arătând că la urmărirea penală, în urma presiunilor în forma amenințărilor și loviturilor exercitate asupra sa de către partea vătămată A.C. l-ar fi lovit și el pe acesta și cealaltă parte vătămată împreună cu fratele său P.O. Apărătorul ales al inculpatului P.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că leziunile nu au fost produse prin violențele exercitate de el. De asemenea, pentru acest inculpat, apărătorul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării stării de recidivă, potrivit art. 37 lit. a) C. pen., depunând, încă de la primul termen de judecată copia sentinței penale nr. 9 DIN 11 ianuarie 2010, a Judecătoriei Moinești, prin care probează încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S.A.C.

împotriva clientului său, prin împăcarea părților – filele 22-23. Cu privire la această ultimă cerere, instanța a constatat reală solicitarea apărătorului, pentru inculpatul P.M., faptul că în prezenta cauză, faptele se presupune că s-au comis la data de 30 septembrie 2009, iar în cauza în care a intervenit împăcarea părților – dosar 4022/260/2009 al Judecătoriei Moinești – faptele s-au petrecut la data de 23 mai 2009. Cele două fapte s-ar fi putut afla în concurs real, însă, din eroare în dispozitivul rechizitoriului deducem reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. deși în pag. 10 a actului de sesizare al instanței se menționează că starea de recidivă vizează doar pe inculpatul P.O., care într-adevăr se află în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 360 din 09 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Moinești.

În privința inculpatului P.O. instanța a reținut că a acționat sub o puternică impresie, fiind chemat în afara barului, anunțat de faptul că fratele său este lovit de unul din frații Andone, de același cu care cu câțiva ani în urmă a mai avut conflict. Știa că este violent și a sărit în ajutorul fratelui său. Aceste împrejurări au determinat instanța să rețină circumstanța atenuantă a provocării, așa cum este prevăzută ea de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. În drept, faptele inculpaților P.O. și P.M., comise în forma de vinovăție a intenției, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., precum și ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatului P.O., aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, i-a fost reținută și starea legală de agravare prev. de art. 37 lit. a) C. pen., la fiecare dintre cele două infracțiuni. Pentru fiecare dintre infracțiuni a fost angajată răspunderea penală, urmând a fi aplicată câte o pedeapsă cu închisoarea. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea. Urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.O. s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. De asemenea, pentru inculpatul P.M., instanța a avut în vedere comportarea sinceră a acestuia, atitudinea avută pe parcursul cercetării judecătorești și a urmăririi penale, toate acestea cu valoare de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen..

Pedeapsa ce s-a aplicat pentru fiecare inculpat s-a coborât sub minimul special, cu respectarea disp. art. 76 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. - pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. pentru ambii inculpați. Instanța a avut în vedere și înscrisurile depuse de inculpați prin apărătorul ales, declarații ale consătenilor, prin care au probat comportamentul avut de aceștia, în colectivitatea din care provin, că de mici copii au rămas fără părinți, că cel mai mare dintre ei, respectiv inc. P.O., i-a crescut cum a putut mai bine pe ceilalți doi frați mai mici. Rezultă din aceste declarații extrajudiciare, filele 146-153, că violenți și periculoși în sat sunt părțile vătămate, A.C.

și A.C., că s-au certat cu mulți oameni din sat, în comparație cu inculpații, care au fost caracterizați ca niște oameni liniștiți, muncitori, care se întrețin din munca fizică. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață”. Este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.

Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o , nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În consecință, inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat. În privința inculpatului P.O., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., având în vedere că faptele deduse judecății in prezenta cauza sunt comise in termenul de încercare al sentinței penale nr. 360 din 09 septembrie 2008, definitivă la 26 septembrie 2008, când a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea condiționată, pentru violare de domicilii, amenințare lovire și distrugere, de către Jud. Moinești. Pedeapsa din această sentință penală s-a adunat la pedeapsa din prezenta cauză.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată deja, prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 16 noiembrie 2009 la zi, pentru inculpatul P.O. și până la data de 09 iulie 2010 pentru inc. P.M. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului P.O. întrucât sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii. Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 17 noiembrie 2009 Tribunalului Bacău, s-a apreciat că este legală, neimpunându-se revocarea ei și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind.1, art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. pentru următoarele considerente: Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul P.O. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen. Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală „[art. 143 alin. (1) C. proc. pen.], care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală, De asemenea, potrivit art. 136 alin. (8) C. proc.

pen. „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura „. Infracțiunea pentru care inculpatul P.O. este cercetat este tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cât și infracțiunea de vătămare corporală, fapte prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Acestea sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani. În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost săvârșită infracțiunea. Față de probatoriul administrat în cauză pană la acest moment procesual, de faptul că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale, dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice, s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest.

Totodată, conduita oscilantă a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirmă pericolul concret al acestuia și generează temerea rezonabilă, ca, aflat în stare de libertate, ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare. Ori, complexitatea cauzei, determinată de atitudinea inculpaților, care au recunoscut în parte, săvârșirea faptelor, natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza, conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit exigentele unui termen rezonabil. Inculpatul, pentru faptele pentru care este cercetat beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa impun și în continuare privarea de libertate. Nimic din ce a determinat arestarea lui nu s-a schimbat până în acest moment. Conform dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.O., care îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța a apreciat că, în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată, instanța a reținut ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare, iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Împrejurarea că inculpatul P.O. a dat dovadă de clemență cu altă ocazie față de aceleași părți vătămate A.C. și C., că au avut o viață de familie dificilă, că a sărit în apărarea fratelui său, urmează a fi avute în vedere de instanța de fond la momentul individualizării judiciare, dacă prezumția de nevinovăție va fi răsturnată și se va ajunge la aplicarea unei pedepse. De altfel, încheierile date de Tribunalul Bacău și verificate în faza de control judiciar au dobândit autoritate de lucru judecat în ceea ce privește verificarea condițiilor cerute de dispozițiile art. 136, art. 143, art. 148 C. proc. pen. De la ultimul control, 10 august 2010, s-a apreciat că nu s-au mai administrat nici un fel de probe, nu s-au depus înscrisuri, nu s-au modificat, deci, temeiurile care au stat la baza arestării preventive și menținerii sale, care să atragă, eventual, aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) sau alin. (2) C. proc.

pen. Considerând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că inculpatul sub influența băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violență, existând posibilitatea să se întâlnească cu celelalte părți vătămate sau cu martorii din lucrări, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, prin lăsarea acestuia în libertate s-a apreciat că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inculpatul având posibilitatea să se întâlnească cu consătenii săi, martorii indicați mai sus. De asemenea, pericolul concret se menține în continuare, în sensul că ar fi posibilă comiterea de fapte similare.

La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a avut în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (integritatea vieții și sănătății), rezonanța socială a faptei, dată fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea sa cu celălalt inculpat. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publică și securitatea cetățenilor. Sub aspectul laturii civile, la dosarul de urmărire penală există declarațiile părților vătămate A.C.

și A.C. filele 43, 69, 70, 73, 74, date în fața instanței, deși anterior, la urmărirea penală au precizat că nu nici un fel de pretenții de la inculpați. Așadar, în instanță au revenit, procedural, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, s-au constituit părți civile în cauză, A.C. cu suma de 7500 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu plata muncitorilor angajați pe perioada incapacității sale de muncă și 20.000 lei daune morale. Și cealaltă parte civilă, A.C., a solicitat de la cei doi inculpați despăgubiri materiale, reprezentând diferența de salariu pe perioada internării, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, toate în cuantum de 7000 lei, precum și 50.000 RON daune morale.

În dovedirea acestora au depus la dosar adeverința de salariu - fila 102, depoziții de martori: D.V., M.S., M.V. De asemenea, părțile vătămate au avut apărător angajat, solicitând și aceste cheltuieli de judecată. S-au depus la dosar chitanțele emise de cabinetul Avocațial S.D. – filele112-117 dosar instanță. Unitățile sanitare care au prestat servicii medicale, respectiv Serviciul de Ambulanță Bacău, Spitalul Mun.Moinești, și Spitalul de Urgență Bacău, s-au constituit părți civile în cauză, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul părților vătămate și cu spitalizarea acestora, filele 76-78 dosar urmările penală. Prin urmare, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și cele ale legii speciale, respectiv art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bacău, Spitalul Mun.

Moinești și Serviciu de Ambulanță Bacău și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească suma de 2.643,98 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău, suma de 1.697,18 lei către Spitalul Mun. Moinești și la suma de 213,8 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanța a părții vătămate A.C. și A.C. și cu spitalizarea acestora. Din depozițiile de martori, prezumțiilor relative care se deduc în astfel de situații, instanța a considerat dovedite, doar în parte, pretențiile civile, respectiv daunele materiale solicitate de părțile civile, astfel că au fost obligați inculpații, în solidar, la plata a câte 5000 RON, cu titlu de daune materiale.

În aceste sume sunt incluse plata făcută muncitorilor angajați pe perioada incapacităților lor de muncă – a părților vătămate, cheltuieli efectuate cu medicația, cu alimentația specială pe zi pe durata spitalizării și ulterior. În privința daunelor morale solicitate, instanța nu a putut să le admită, având în vedere comportamentul violent al părților vătămate, de-a lungul timpul, provocarea ce a fost reținută în favoarea inculpatului P.O., dovedite prin înscrisurile concetățenilor, prin procesul ce a avut loc mai demult între P.O. și A.C., soldat cu retragerea plângerii din partea inculpatului în prezenta cauză, parte vătămată în acel dosar. În cauza de față, conflictul a pornit de la partea vătămată A.C., care a jignit inculpatul P.M., numindu-l „B.”- datorită conformației capului său, i-a arătat cuțitul ce-l purta asupra sa, pe terasa magazinului.

S-a constatat că inculpații au avut apărător ales, precum și părțile vătămate. Apărătorul ales al acestora a depus la dosar chitanțele, urmând ca inculpații, în baza art. 193 C. proc. pen., să le despăgubească pe acestea. Fiind în culpă procesuală și infracțională, inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare, incluzându-se cele efectuate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal, apelanții inculpați P.O. și P.M. Prin concluziile puse în fața instanței de apel, prin apărător ales, inculpatul P.M. a solicitat desființarea sentinței primei instanțe, reținerea spre rejudecare, iar, pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu a săvârșit fapta, el se afla căzut, fiind lovit de către victime, împrejurări care rezultă din declarația martorului P.C., fila 109 care însă nu a mai putut fi reaudiat întrucât s-a mutat, din CML emise pe numele celor doi inculpați rezultând că au prezenta leziuni la față, mâini, fiind loviți cu scândura. Pe latură civilă solicită înlăturarea obligării la cheltuieli față de părțile civile. Inculpatul apelant P.O. arată că solicită reducerea pedepsei, având în vedere că a acționat în stare de provocare, așa cum a reținut și prima instanță, intervenind în apărarea fratelui său, care era lovit de către victime, care aveau și cuțit. Se arată că nu s-a ținut cont de toate circumstanțele reale, cât și personale, că ambii inculpați au rămas de tineri fără părinți.

Pe latură civilă solicită înlăturarea obligării la cheltuieli față de părțile civile. Prin decizia penală nr. 124 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de apelanții inculpați P.O. și P.M. împotriva sentinței penale nr. 258 din 30 august 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 242/110/2010. A dispus desființarea sentinței penale atacate numai cu privire la latura civilă. Reținând cauza spre rejudecare: A redus cuantumul daunelor materiale și a cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații, astfel: - de la 213,8 lei la 106,9 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău; - de la 1697,18 lei la 848,54 lei către Spitalul Moinești; - de la 2643,98 lei la 1321,99 lei către Spitalul Județean Bacău; - de la 5000 lei la 2500 lei către părțile civile A.C.

și A.C.; - de la 2500 lei la 1250 lei către părțile civile A.C. și A.C. cu titlu de cheltuieli judiciare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.O. A dedus în continuare starea de arest de la 30 august 2010 la zi, respectiv 2 noiembrie 2010. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.O. și P.M., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. În înțelesul art. 72 C. pen., dar și pentru o administrare echitabilă a justiției, o justă individualizare a pedepsei presupune, pe de o parte, o pedeapsă care să reflecte realitatea și pericolul faptei, dar și pe al făptuitorului, iar pe de altă parte, pedeapsa astfel stabilită să fie de natură să respecte disp. art. 52 C. pen. Altfel spus, în considerarea normelor interne și europene privind procesul echitabil, o pedeapsă trebuie să fie nu numai legală, dar trebuie să reflecte echitatea și temeinicia. În respectarea acestor principii se poate afirma că pedepsele aplicabile inculpaților recurenți, cu executare în regim de detenție, de către prima instanță și menținute de instanța de apel, se înscriu în limitele legale sancționatoare, dar reflectă, în mod real, atât gradul de pericol al faptelor, cât și al făptuitorilor.

Astfel, pentru inculpatul P.O., prima instanță a reținut starea de provocare în care a acționat potrivit art. 73 lit. b) C. pen., dar și starea de recidivă postcondamnatorie, ceea ce a atras, în mod legal, revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 360 din 9 septembrie 2008 a Judecătoriei Moinești. De asemenea, față de inculpatul P.M., prima instanță a reținut prevederile art. 74 lit. c) C. pen. Prin urmare, pedepsele aplicate inculpaților au fost coborâte sub minimul special și nu se impune scăderea lor și nici schimbarea modalității de executare. În consecință, neconstatându-se motive de casare, nici cu privire la aspectul criticat și nici în privința altora, examinate din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.O. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 124 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la 28 ianuarie 2011. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.O. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 124 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la 28 ianuarie 2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2011.