ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 440 din data de 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Botoșani în Dosarul nr. 6268/40/2010 s-au dispus următoarele:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. și ped.

de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă

prev. și ped. de art. 178 alin. (1) C. pen., cerere formulată de inculpat prin avocat

din oficiu.

În

temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică

a faptei reținută prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de

omor

deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunea

de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. A fost condamnat

inculpatul I.I., la pedepsele de:

- 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și

ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă I.M.);

- 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1)

lit. i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părți vătămate M.P. și M.V.M.).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 și 35

alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită la 21 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe timp de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa de executat durata

arestării preventive de la 3 august 2010 la zi.

S-a constatat că părțile vătămate I.M.

și M.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile M.P. suma de 6.000 RON daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Spitalul județean M. Botoșani suma de 15.602,81 RON cheltuieli de

spitalizare pentru partea vătămată M.V.M. și suma de 4.432,18 RON, cheltuieli de

spitalizare pentru partea vătămată M.P.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Serviciul județean de ambulanță Botoșani suma de 486 RON pentru partea

vătămată M.V.M., despăgubiri civile și suma de 461 RON pentru partea civilă M.P.,

cu același titlu.

S-a dispus confiscarea specială a cuțitului

- corp delict (înregistrat în Registrul pentru evidența corpurilor delicte al Tribunalului

Botoșani).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din

23 septembrie 2010, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni de „omor calificat", prev. și

ped. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. și a unei infracțiuni de „tentativă de omor

deosebit de grav", prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 176 lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., reținându-se în sarcina acestuia

că în ziua de 28 iulie 2010 a lovit cu un cuțit pe părțile vătămate M.V.M. și M.P.,

producându-le leziuni care le-au pus în primejdia viața, după care, cu același cuțit,

a aplicat o lovitură fiicei sale, I.M., cauzându-i leziuni care au dus la deces.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost

dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile

părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile

efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, raportul de constatare medico-legală

(necropsie) și fotografiile efectuate cu ocazia necropsiei victimei, procesul-verbal

întocmit cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei și fotografiile

efectuate, rapoartele de constatare medico-legală privind părțile vătămate, întocmite

cu ocazia examinării acestora, declarațiile martorilor: M.M., I.M., C.E., B.I.,

B.G. și B.D.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor,

însă a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost provocat să lovească, mai întâi

în bar, de partea vătămată M.P., apoi în locuință de partea vătămată M.V.M., susținând

că ambii l-ar fi lovit și înjurat, astfel încât a ripostat.

Prima instanță a apreciat că inculpatul

a lovit cu intenția directă de a suprima viața victimei, având în vedere obiectul

vulnerant folosit și zona vizată, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind

producerea lui, aspect ce rezultă din probatoriile administrate în cauză.

Prin urmare, solicitarea inculpatului,

de schimbare a încadrării juridice din „omor calificat" în „ucidere din culpă"

a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă.

La termenul din 21 decembrie 2010 s-a pus

în discuție schimbarea încadrării

juridice a infracțiunii de

omor deosebit de grav, ca urmare a solicitării

procurorului

de completare a încadrării juridice a faptei cu dispozițiile art.

174

și 175 lit. i) C. pen., avându-se în vedere că art. 174 C. pen. este

forma

de bază a infracțiunii de omor, iar fapta a avut loc în public.

Prima instanță a apreciat că cererea de

schimbare a încadrării juridice este întemeiată.

Astfel, unul din cele două acte materiale

ale infracțiunii de omor deosebit de grav s-a petrecut în loc public, respectiv

în stradă, lângă gardul din fața locuinței părții vătămate, loc care prin natura

și destinația sa este totdeauna accesibil publicului, fiind de față mai multe persoane,

astfel încât este dată agravanta prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen.

De asemenea, s-a completat încadrarea juridică

cu art. 174 alin. (1) C. pen., care reprezintă forma de bază a infracțiunii de omor.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția

inculpatului și cum, în drept, faptele sale întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de „omor calificat" prev. și ped. de art. 174, 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. (victimă I.M.) și ale infracțiunii de tentativă la omor calificat

și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1)

lit. i) și 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părți vătămate M.P. și M.V.M.), a procedat

la condamnarea acestuia în baza acestor texte de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor

s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul deosebit de ridicat de pericol social

al faptelor, condițiile concrete în care acestea au fost săvârșite, respectiv pe

fondul unei relații de dușmănie și a consumului de băuturi alcoolice, urmările

ireversibile

produse, respectiv moartea unei persoane și vătămarea gravă a altor două, însă și

persoana inculpatului.

Acesta nu prezintă antecedente penale și

a recunoscut parțial faptele, astfel încât aceste elemente, deși nu pot fi recunoscute

ca circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor, au fost valorificate

prin stabilirea unor pedepse al căror cuantum să se situeze puțin peste limita minimă

prevăzută de lege.

În

temeiul art. 65 alint. 2 rap. la art. 175 teza ultimă C.

pen. s-au aplicat inculpatului pedepse complementare, respectiv interzicerea dreptului

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și interzicerea

dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, având în vedere subiectul

pasiv al infracțiunii de omor calificat, inculpatul suprimând chiar viața fiicei

sale, s-a apreciat că este necesară și interzicerea drepturilor părintești precum

și a dreptului de a fi tutore sau curator, inculpatul neavând autoritatea morală

de a răspunde unor astfel de obligații.

Întrucât

inculpatul a săvârșit faptele înainte de

a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit.

a), art. 34 și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, aplicându-se

pedeapsa principală și complementară cea mai grea, la pedeapsa principală aplicându-se

un spor de 3 ani, justificat de gravitatea faptelor săvârșite în concurs.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen. s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

Subzistând temeiurile care au fost avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în sensul că sunt

probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele, pentru care legea prevede pedepse

cu închisoarea mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, existând riscul ca acesta să repete actele grave de violență,

în temeiul art. 350 alin. (1) C. pen. rap. la art. 300

2

rap. la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut această măsură.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

de executat durata arestării preventive de la 3 august 2010 la zi.

În

privința laturii civile, prima instanță a reținut că părțile

vătămate I.M., mama victimei I.M. și M.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Partea vătămată M.P. s-a constituit parte

civilă cu suma de 6.000 RON daune morale.

Deși inculpatul nu a fost de acord să despăgubească

partea civilă cu suma pretinsă, iar aceasta nu a putut asigura prezența martorului

propus pentru dovedirea laturii civile, instanța a apreciat că pretențiile sale

sunt întemeiate.

Prin urmare, în temeiul art. 14 rap. la

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile suma de 6.000 RON daune morale.

Spitalul județean Botoșani s-a constituit

parte civilă în cauză cu sumele de 4.432,18 RON, respectiv 15.602,81 RON, cheltuieli

de spitalizare pe seama părților vătămate, sumă la care inculpatul a fost obligat.

În

temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea

cuțitului - corp delict.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța

de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă

la omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175

alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (părți vătămate M.P. și M.V.M.),

faptele pe care le-a comis putând fi încadrate în tentativă la infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată

M.P.) și tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.

pen. (parte vătămată M.V.M.) în concurs real

[

art.

33 lit. a) C. pen.], faptele fiind comise în împrejurări, locuri și în perioade

de timp diferite.

Față de modalitatea concretă de comitere

a celor două fapte, constând în lovirea celor două părți vătămate, a apreciat că

nu poate fi reținută în sarcina sa existența unei infracțiuni unice încadrată în

tentativă la omor deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. b) C.

pen. - omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane - această agravantă,

pe lângă pluralitatea de victime, subzistând doar în situația în care moartea a

două sau mai multe persoane ar fi rezultatul unei singure acțiuni sau a unor acțiuni

diferite ale făptuitorului, produse însă în aceeași împrejurare.

Ori, în speța de față au avut loc două

incidente diferite, situate la un oarecare interval între ele și produse în două

locuri diferite.

Operând această schimbare de încadrare

juridică, care atrage după sine și reindividualizarea pedepselor aplicate - inculpatul

a susținut că nu s-a putea afirma că, reținându-se două infracțiuni în locul uneia

singure, s-ar încălca principiul non reformatio in peius, cele două fapte primind

oricum o încadrare juridică mai favorabilă, raportat la pedepsele prevăzute de textul

incriminator.

Totodată, în ceea ce privește tentativa

de omor îndreptată asupra părții vătămate M.V.M., a apreciat că în favoarea sa trebuie

reținută circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., fapta

fiind comisă ca urmare a reacției sale la acțiunea acesteia din urmă, care a venit

fără drept în locuința sa și l-a înjurat.

Mai susține că în mod greșit instanța de

fond a dispus condamnarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat

prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. (victimă I.M.), încadrarea juridică a faptei

fiind aceea de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.

Din materialul probator administrat în

cauză a rezultat că moartea celei în cauză s-a datorat faptului că, interpunându-se

între el și partea vătămată M.V.M., în timpul incidentului cu acesta, a înjunghiat-o

din greșeală, nefiind dată în cauză intenția de a o ucide.

În

subsidiar, a apreciat că, având în vedere lipsa intenției

de a ucide victima, care era fiica sa, și admițând că, aplicând la întâmplare acea

lovitură

cu cuțitul a existat intenția de a ucide totuși o altă persoană (respectiv partea

vătămată M.V.M.), însă, prin deviere, aceasta a produs moartea celei în cauză, nu

ar putea fi reținută în sarcina sa agravanta prev. de art. 175 lit. c) C. pen.,

intenția de a ucide nefiind îndreptată asupra unei persoane, rudă, în sensul textului

incriminator.

Mai susține că hotărârea instanței este

netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate pentru

infracțiunea de omor (victimă I.M.), pedeapsa de 18 ani închisoare fiind prea aspră

în raport de circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta. N-a intenționat

nicio clipă să-și ucidă fiica și totul s-a întâmplat datorită unei împrejurări nefericite,

aceasta încercând să împiedice incidentul dintre el și partea vătămată M.V.M.

De aceea, apreciază că orientarea instanței

în aplicarea unei pedepse apropiate maximului special al acesteia este neadecvată

scopului său preventiv și educativ și disproporționată raportat la modul concret

de comitere a infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 16 din 10 martie

2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul I.I., împotriva

sentinței penale nr. 440 din data de 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Botoșani în Dosar nr. 6268/40/2010.

A fost desființată în parte sentința penală

mai sus-menționată și în rejudecare au fost înlăturate din sentința penală dispozițiile

de aplicare a sporului de 3 ani închisoare, a art. 33 lit. a), 34 și 35 alin.

(3) C. pen., precum și cele de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1)

lit. b) C. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C.

pen.

În

temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică

a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit.

i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen. (parte vătămată M.V.M.) și prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175

alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată M.P).

Inculpatul I.I. a fost condamnat:

- pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de principală

de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare) și la pedeapsa

complementară de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. (în loc de 7 ani), victimă fiind I.M.

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. la pedeapsa de principală de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară

de 3 (trei) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), d), e) C. pen., parte vătămată fiind M.P.

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. la pedeapsa de principală de 5

(cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicere

a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., parte vătămată

fiind M.V.M.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 și 35

alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate și separat cele

complementare, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală de 15 (cincisprezece)

ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței, dedusă în continuare din pedeapsa de executat durata de la data 21

decembrie 2010 la zi și menținută starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut

că inculpatul este în conflict cu părțile vătămate de mai mulți ani.

În

ziua de 28 iulie 2010, fiind sub influența băuturilor alcoolice,

inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă M.P. în sat, împrejurare în care cel din

urmă l-a întrebat ce a avut cu soția sa, pe care anterior o amenințase cu un cuțit,

însă acesta nu a avut nici o reacție.

Partea vătămată M.P. a plecat cu căruța

spre domiciliu, fiind urmat la scurt timp de inculpat. După ce a băgat căruța în

curte, partea vătămată s-a întors în drum, moment în care inculpatul i-a ieșit în

față și a lovit-o cu cuțitul în zona abdominală. Ca urmare a loviturii primite,

partea vătămată a căzut lângă gardul din fața locuinței sale. Inculpatul a plecat

acasă.

Partea vătămată M.V.M. se afla la domiciliul

părinților săi, unde își aștepta tatăl (partea vătămată M.P.) care era plecat la

moară. Din declarația acestuia rezultă că la un moment dat a văzut că se deschid

porțile de la curtea locuinței, realizând astfel că acesta s-a întors. întrucât

nu mai venea în casă, a ieșit afară să vadă ce se întâmplă, iar când a ieșit în

drum și-a găsit tatăl căzut în fața porții.

Partea vătămată M.P. era plin de sânge

și, întrebat fiind cine l-a lovit, acesta l-a indicat pe inculpat, moment în care

fiul său a intrat în curtea acestuia din urmă, ușa de la casă era deschisă și se

auzeau discuții între inculpat și fiica sa.

Partea vătămată M.V.M. a intrat în casă,

l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței, iar inculpatul a ripostat imediat,

lovindu-l cu cuțitul în zona abdominală.

În

timp ce inculpatul se pregătea să aplice o nouă lovitură părții

vătămate, între cei doi a intervenit fiica inculpatului. În momentul în care s-a

întors cu fața către acesta, a fost lovită, în zona abdominală, cu cuțitul pe care

tatăl său îl avea asupra sa.

În

declarația dată în fața instanței, inculpatul recunoaște săvârșirea

faptelor, însă susține că a fost provocat de cele două părți vătămate care l-au

înjurat, respectiv l-au lovit.

Susținerile sale nu se confirmă însă decât

în parte.

Astfel, afirmația că partea vătămată M.P.

l-ar fi înjurat la bar, întrebându-l ce a avut cu soția sa în acea dimineață, nu

este susținută de vreo probă existentă la dosar.

Cât privește lovirea inculpatului de către

partea vătămată M.V.M., aceasta se confirmă. Din depoziția martorei B.G. rezultă

că după intrarea în casă a părții vătămate s-au auzit zgomote de pumni, iar inculpatul,

ulterior incidentului, prezenta urme de leziuni.

Cu privire la criticile aduse de inculpat

relativ la încadrarea faptei comise asupra celor două părți vătămate, Curtea a constatat

că sunt întemeiate, impunându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de

art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C.

pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (partea vătămată

M.V.M.) și prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (partea

vătămată M.P.), texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

Din modul de derulare a evenimentelor rezultă

că încadrarea juridică corectă este aceea de tentativă la infracțiunea de omor calificat

(partea vătămată M.P.), respectiv tentativă la infracțiunea de omor (partea vătămată

M.V.M).

Nu se poate afirma că operând această schimbare

de încadrare juridică și care atrage o nouă reindividualizare a pedepselor, s-ar

încălca principiul prevăzut de art. 372 C. pen., având în vedere că cele două fapte

au primit o încadrare juridică mai favorabilă raportat la pedepsele prevăzute de

lege, dar și aspectul că infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav este

una complexă.

Curtea a mai constatat că inculpatul nu

beneficiază de atenuanta provocării, având în vedere că inițial el a săvârșit un

act de violență asupra tatălui părții vătămate M.V.M. care a determinat riposta

acesteia și la care inculpatul i-a răspuns prin săvârșirea unei infracțiuni, față

de care pretinde recunoașterea atenuantei.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei

reținute în sarcina inculpatului, relativ la victima l.M., aceasta este corectă.

Curtea a constatat și că încadrarea juridică

dată faptei comisă asupra victimei l.M. este corectă, urmând a fi menținută.

La individualizarea judiciară a pedepselor

ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite asupra părților

vătămate, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza și prin aplicarea unor pedepse

cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Față de toate împrejurările comiterii faptelor,

curtea a apreciat că se impune o reindividualizare și a pedepsei stabilite în sarcina

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174, 175 alin. (1)

lit. c) C. pen.

Chiar dacă inculpatul nu are antecedente

penale, a recunoscut parțial faptele, nu se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante, având în vedere gravitatea faptelor comise.

În

temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 174, 175 C. pen. Curtea

a aplicat inculpatului pedepsele complementare stabilite de instanța de fond, însă

într-un cuantum mai redus.

În

temeiul art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen., au fost

contopite pedepsele principale și separat cele complementare.

Relativ la latura civilă a cauzei, Curtea

a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că au existat prejudicii

morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite,

sechele posttraumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate M.P.

la viața socială și de familie, comparativ cu situația

anterioară

vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce justifică obligarea

acestuia la plata unor daune morale, suma pretinsă și acordată de instanța de fond

cu acest titlu fiind justificată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul I.I.

Întrucât

a intervenit decesul inculpatului, în cursul

procedurii judecății, Înalta Curte va examina demersurile judiciare prin prisma

dispozițiilor art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen., incidente în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când (...) a intervenit decesul

inculpatului.

Din cuprinsul dosarului rezultă că inculpatul

Iordache Ionel a fost cercetat și condamnat în primă instanță, la o pedeapsă totală

de 21 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tentativă

la omor calificat și deosebit de grav.

Prin decizia penală nr. 16 din 10 martie

2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul I.I., s-a înlăturat

sporul de pedeapsă de 3 ani de zile închisoare și a fost schimbată încadrarea juridică

a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit.

i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen. (parte vătămată M.V.M.) și prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175

alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată M.P.), texte de lege în baza cărora inculpatul

a fost condamnat astfel:

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prev., de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. la pedeapsa de principală de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară

de 3 (trei) ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), d), e) C. pen., parte vătămată fiind M.P.

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. la pedeapsa de principală de 5

(cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicere

a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., parte vătămată

fiind M.V.M.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. inculpatul I.I. a fost

condamnat la pedeapsa de principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc

de 18 ani închisoare) și la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicere

a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. (în loc de

7 ani), victimă fiind I.M.

În

temeiul art. 33 lit. a), 34 și 35 alin. (3) C. pen. au fost

contopite pedepsele principale aplicate și separat cele complementare, inculpatul

urmând a executa pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci)

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), d), e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pe parcursul instrumentării cauzei în recurs,

Înalta Curte constată că a intervenit decesul inculpatului I.I., evidențiat prin

certificatul medical constatator din 18 iulie 2011, eliberat de I.N.M.L. București.

În planul soluționării laturii civile specifice

speței, este de arătat că decesul inculpatului l.I. nu impietează asupra modului

în care a fost soluționată acțiunea civilă, hotărârea urmând a fi casată numai cu

privire la latura penală.

Pentru cele arătate, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul l.I. și,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta

procesul penal față de inculpatul l.I.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul l.I. împotriva deciziei penale

nr. 16 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 440 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Botoșani cu privire la latura

penală a cauzei.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen. încetează procesul penal față de inculpatul l.I.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.