ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2012

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 955/F din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 21293/3/2010 s-a dispus, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului R.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 20 rap. la art. 174 rap. la art. 175 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10

ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În

temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea dintre acestea, de 18 ani închisoare și, conform art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost judecat în stare de libertate.

În

temeiul art. 350 alin. (1) rap. la art. 145

1

C. proc. pen., a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

În

temeiul art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., a impus inculpatului ca, pe durata acestei măsuri, să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

să se prezinte la organul de poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

să nu își schimbe locuința, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În temeiul art. 145

1

rap. la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În

temeiul art. 350 alin. (4) C. proc. pen., a stabilit că măsura obligării de a nu părăsi țara este executorie.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 25 octombrie 2006.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.F. și a obligat pe inculpat la plata către

aceasta a sumei de 40.000 EURO, în echivalent în RON la data plății efective, cu titlu de daune morale.

A respins, ca neîntemeiată, cererea aceleiași părți civile de acordare a daunelor materiale.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatului, respectiv imobilul situat în municipiul Tecuci, Strada C.R., județul Galați și terenul situat în același municipiu, Strada D., în suprafață de 1.182 mp, împreună cu construcția edificată pe acesta, în suprafață de 306,30 mp și construcția anexă, în suprafață de 66,46 mp, până la concurența sumei de 40.000 euro.

În temeiul art. 166 alin. (2) C. proc. pen., a dispus organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

I. Cu privire la infracțiunea de tentativă Ia omor calificat, săvârșită asupra părții vătămate A.F.

La data de 08 iulie 2000, în jurul orei 12:00, într-un garaj situat în spatele blocului din București, Strada S.V., inculpatul, acționând cu premeditare și din interes material, a încercat să o ucidă pe partea vătămată. Astfel, mai întâi, a lovit-o, în cap, cu un corp contondent dinainte pregătit (două bucăți de platbandă metalică, așezate una deasupra celeilalte, învelite într-o bucată de material textil și legate cu un șnur), după care a încercat să o stranguleze, strângând-o de gât cu un șnur din material plastic, de asemenea, dinainte pregătit.

În concret, la începutul verii anului 2000, partea vătămată a hotărât să vândă locuința în care stătea împreună cu martora I.R.G., logodnica sa (devenită ulterior, prin căsătorie, A.R.G.), deoarece intenționa să părăsească municipiul București și să se stabilească în județul Vâlcea.

În acest sens, partea vătămată a publicat, în mai multe ziare, un anunț de vânzare a locuinței, menționând atât prețul solicitat, 41.000 dolari SUA, cât și faptul că este un „occidental".

Anunțul respectiv a fost publicat și în ziarul „A.", publicație cu difuzare națională. Luând cunoștință de existența acestui anunț, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora A.R.G. (fostă I.), al cărei număr de telefon era menționat în anunț, pretinzând că este interesat de achiziționarea acelei locuințe, Cei doi au stabilit o primă întâlnire, pentru ca inculpatul să vadă apartamentul, după ce martora i-a comunicat telefonic adresa exactă a acestuia.

Prima întâlnire a avut loc, chiar în locuința respectivă, la data de 05 iunie 2000, după alegerile locale din ziua precedentă, inculpatul motivând telefonic că ar fi implicat în viața politică și că ar fi ocupat cu acele alegeri, motiv pentru care nu putea veni mai repede în București. La acea dată, inculpatul s-a întâlnit doar cu martora A.R.G. (fostă I.), partea vătămată neparticipând la întâlnire. Inculpatul (persoană cu studii superioare și cu o inteligență superioară, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică) s-a prezentat martorei ca fiind un politician din județul Galați, pentru a obține astfel deplina ei încredere. Cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul i-a adresat martorei numeroase întrebări, atât cu privire la persoana sa, cât și cu privire la persoana părții vătămate, împrejurări în care a aflat care sunt rudele acestora, faptul că nu erau căsătoriți, că partea vătămată nu are copii, iar părinții săi sunt decedați, precum și faptul că nu are vreo rudă în România. La finalul întâlnirii, cei doi au stabilit să se întâlnească din nou ulterior, inclusiv cu partea vătămată, proprietarul apartamentului.

Existența acestei prime întâlniri a fost recunoscută și de inculpat, nu însă și toate discuțiile purtate cu acest prilej.

Cu prilejul audierii de către instanță, referitor la această primă întâlnire, inculpatul a precizat elemente noi față de declarațiile anterioare, pe baza cărora a încercat să creioneze o apărare care, aparent, nu are nimic în comun cu situația de fapt reținută. Astfel, a negat existența unor discuții legate de moștenitori și rude apropiate, încercând însă să acrediteze ideea că apartamentul nu era mobilat, cu excepția bucătăriei, existând o serie de bunuri strânse și legate cu sfoară rigidă, întrucât capetele nodurilor rămăseseră în sus ridicate. Totodată, a arătat că, în apartament, a văzut o ușă metalică nemontată, care, în partea superioară și inferioară, prezenta niște orificii, pe care inculpatul susține că, văzându-le și coroborându-le cu fotografiile judiciare ale platbandelor găsite în garaj, a realizat că, de fapt, acele platbande erau balamalele de la ușa metalică, nefuncțională încă la acel moment. în esență, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu s-a interesat de eventualele rude și moștenitori ale părții vătămate și că, astfel, nu dovedea un interes, un mobil al faptei pe care ulterior a comis-o, iar explicațiile prin care a încercat să ateste prezența obiectelor, cu care s-a demonstrat că partea vătămată a fost agresată ulterior, le-a plasat la acel moment, pentru ca, plecând de la ele, să creeze scenariul potrivit căruia partea vătămată l-ar fi agresat, în scopul de a-l tâlhări, folosind tocmai obiectele la care inculpatul a făcut referire.

Au urmat apoi mai multe discuții telefonice între inculpat și partea vătămată, în care a insistat ca aceasta să nu vândă apartamentul altcuiva, oferindu-i chiar un preț mai mare decât cel solicitat (46.000 dolari SUA) și stabilind o nouă întâlnire, care a avut loc la data de 03 iulie 2000, într-o zi de luni. La această întâlnire, au participat partea vătămată, martora A.R.G. (fostă I.) și inculpatul. Cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate că îi va plăti în întregime suma de 46.000 dolari SUA, chiar în momentul în care vor semna contractul de vânzare-cumpărare. Totodată, inculpatul a cerut să vadă actul de proprietate al părții vătămate, ocazie cu care și-a notat anumite date de pe acel act și i-a solicitat acesteia să procure, în vederea încheierii contractului, extrasul de CF și certificatul fiscal. De asemenea, inculpatul, pregătindu-și terenul pentru punerea în aplicare a planului infracțional, a pretins față de partea vătămată și martoră că banii necesari pentru achiziționarea apartamentului urmau să-i fie puși la dispoziție de către o rudă a sa, o persoană în vârstă și netransportabilă, care avea o fundație în străinătate. Astfel, pretinzând că i-ar fi necesară la „fundația care îl sponsorizează", pentru obținerea sumei de bani, inculpatul i-a cerut părții vătămate să scrie o „invitație" adresată lui, prin care aceasta să solicite urgentarea cumpărării apartamentului, motivat de faptul că ar urma să plece în Italia. La solicitarea inculpatului, în această „invitație", s-a menționat că prețul vânzării ar fi de 60.000 dolari SUA, el spunându-i părții vătămate că această mențiune este necesară pentru că ar intenționa ca diferența de bani obținută astfel de la unchiul său sau de la fundația acestuia să o păstreze pentru sine. întrucât partea vătămată nu putea scrie în limba română, această „invitație" a fost scrisă de mână de către martora A.R.G. (fostă I.), fiind semnată de partea vătămată. „Invitația" (care cuprindea, între altele, exprimarea „intenției" părții vătămate de a pleca în curând în Italia, pe un termen nedeterminat) a fost luată de inculpat, pentru a fi arătată „unchiului" său. Tot cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul i-a solicitat părții vătămate ca, în momentul în care vor încheia contractul de vânzare-cumpărare, apartamentul să fie deja liber (mobilierul să fie luat în prealabil), pentru a se putea muta imediat și să nu divulge altor persoane aspectele pe care ei le-au discutat, motivând că acest fapt i-ar putea afecta „cariera politică". Inculpatul și partea vătămată au stabilit să se întâlnească din nou, în momentul în care cel dintâi va avea întreaga sumă de bani (46.000 dolari SUA), adică după ce o va fi obținut de la „unchiul său", iar partea vătămată s-a angajat ca, în acest timp, să procure certificatul fiscal și extrasul de CF, fapt care s-a realizat în data de 03 iulie 2000, când a obținut certificatul respectiv de la Administrația Financiară a Sectorului 3 București și a demarat demersurile necesare obținerii extrasului anterior menționat.

În cadrul aceleiași întâlniri, inculpatul și-a manifestat intenția de a achiziționa de la partea vătămată și garajul situat în spatele blocului, precum și autoturismul acesteia, marca M., având numărul de înmatriculare Q1., ocazie cu care, fiind însoțit de cetățeanul italian, a vizionat atât autoturismul, cât și garajul respectiv.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a susținut, referitor la acest moment, aceleași elemente esențiale, existând o neconcordanță numai în ceea ce privește numărul întâlnirilor cu inculpatul, aceasta afirmând că au fost patru asemenea întâlniri, primele două având loc numai între inculpat și concubina sa. în legătură cu această afirmație, Tribunalul a apreciat că partea vătămată s-a aflat într-o confuzie, în condițiile în care celelalte probe ale cauzei nu confirmă susținerea sa și a constatat că, și în situația în care s-ar admite această ipoteză, ea nu schimbă cu nimic situația de fapt. în aceeași declarație, partea vătămată a confirmat discuția privitoare la existența unui unchi al inculpatului, cu handicap și netransportabil, care avea mulți bani și faptul că a fost de acord să treacă în acte, drept preț al vânzării, suma de 60.000 dolari SUA, arătând că, în aceste condiții, a semnat contractul, negând însă că ar fi scris vreo invitație destinată acelui unchi. Referitor la aceste ultime aspecte, Tribunalul a constatat că elementele esențiale legate de preț au fost confirmate, iar referirea părții vătămate la faptul că nu a scris o invitație (lucru, de altfel, real, întrucât invitația a fost scrisă de către concubina sa) a fost cauzată, probabil, de împrejurarea că memoria sa a fost afectată de accidentele vasculare pe care le-a suferit în perioada 2000-2009, întrucât, în momentele apropiate datei săvârșirii faptei, declarațiile sale, inclusiv sub acest aspect, sunt constante.

Existența acestei a doua întâlniri a fost recunoscută de inculpat doar cu prilejul primei declarații, dată în fața organelor de poliție la data de 08 iulie 2000.

În declarațiile ulterioare, inculpatul nu a mai recunoscut existența acestei întâlniri, susținând că au existat doar două întâlniri, prima la care a participat doar el și martora A.R.G. (fostă I.) și cea din 08 iulie 2000 (data comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat). În acest sens, în declarația din data de 26 octombrie 2006, inculpatul a precizat: „Arăt că în ziua în care s-a întămplat incidentul cu A., a fost pentru prima dată când l-am văzut pe A.". Și cu ocazia audierii de către instanță, inculpatul și-a menținut această poziție, declarând că nu au existat decât două întâlniri, prima cu martora și cea de-a doua, când s-au întâlnit toți trei, în data de 08 iulie 2000. Această schimbare în poziția inculpatului a fost apreciată de Tribunal ca fiind determinată de încercarea acestuia de a se exonera de răspundere, prin ascunderea adevăratului mobil și a caracterului premeditat al infracțiunii, cu referire la conceperea contra-înscrisului la care a făcut referire.

La data de 04 iulie 2000, partea vătămată și concubina sa au plecat la mare, la Neptun, continuând să poarte convorbiri telefonice cu inculpatul. La insistențele acestuia, care a pretins că are întreaga sumă de bani necesară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, la data de 07 iulie 2000, într-o zi de vineri, partea vătămată și martora s-au întors în București. în aceeași zi, partea vătămată a procurat de la Judecătoria Sectorului 3 București extrasul de CF nr. C1. din 07 iulie 2000, aspect pe care l-a comunicat telefonic inculpatului. În cadrul acestei discuții, care a avut loc în după-amiaza zilei respective, cei doi au convenit să se întâlnească în ziua următoare, sâmbătă, 08 iulie 2000, la ora 11:00, când inculpatul trebuia să se prezinte la locuința părții vătămate cu întreaga sumă de bani convenită (46.000 dolari SUA), pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Totodată, inculpatul și-a exprimat din nou intenția de a cumpăra și autoturismul părții vătămate, afirmând că, a doua zi, va veni la București însoțit de un prieten de-al său, care este mecanic, pentru a verifica starea tehnică a acelui autoturism.

În aceste împrejurări, inculpatul a continuat pregătirile pentru punerea în aplicare a planului infracțional, care implica uciderea părții vătămate și a martorei și dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței acestora. Astfel, înainte de a reveni la București, pentru întâlnirea din data de 08 iulie 2000, inculpatul, folosind o mașină de scris electrică marca O.G., pe care o avea la locuința sa din Tecuci, a redactat două formulare, intitulate „înțelegere", care aveau, în fapt, natura juridică a două antecontracte de vânzare-cumpărare, unul cu privire la locuință, iar celălalt cu privire la garaj. „înțelegerea" privind locuința a fost redactată de inculpat pe două foi de hârtie format A4, prima scrisă atât pe avers, cât și pe revers, iar cea de-a doua numai pe avers. Acest formular a fost parțial dactilografiat de către inculpat, fiind lăsate și spații libere, care urmau a fi completate olograf, înscrisul respectiv este prezentat în cuprinsul Raportului de expertiză criminalistică nr. R1. din 27 decembrie 2006, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul D.G.P.M.B., în fotografiile nr. 3 (aversul primei foi), nr. 4 (reversul primei foi) și nr. 5 (aversul celei de-a doua foi). Textul acestei „înțelegeri", atât cel dactilografiat în prealabil de inculpat, cât și cel care a fost scris olograf, la data de 08 iulie 2000, tot de acesta, este redat, de asemenea, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză. Inculpatul a inserat sintagma „Semnătura", atât pentru promitentul vânzător, cât și pentru promitentul cumpărător, doar o singură dată, la finalul textului, adică pe aversul celei de-a doua foi. Pe această foaie (care urma să poarte semnăturile părților contractante), nu era trecută niciuna dintre obligațiile care incumbau promitentului cumpărător (inculpatul), ci doar declarația promitentului vânzător (partea vătămată) în sensul că imobilul nu era grevat de sarcini și referirea la garanția de evicțiune datorată de vânzător. Pe prima foaie, nici pe avers, nici pe revers, inculpatul nu a inserat sintagma „Semnătura", în condițiile în care, pe această foaie, au fost inserate toate mențiunile referitoare la obligațiile bănești ale părților (cuantumul prețului, avansul achitat, termenul de plată a diferenței de preț). Totodată, inculpatul, folosind aceeași mașină de scris electrică, marca O.G., a mai redactat o „înțelegere", în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la garajul părții vătămate. Acest formular a avut mai puține paragrafe, însă inculpatul a acționat cu scopul vădit de a-l redacta în aceeași modalitate ca și formularul privind locuința, astfel încât semnăturile părților să apară doar pe cea de-a treia pagină, care nu cuprindea vreo obligație stabilită în sarcina promitentului cumpărător (inculpatul). În acest scop, formularul respectiv a fost redactat de inculpat pe două foi în format A5 (jumătate de foaie A4). Inculpatul a obținut astfel rezultatul dorit, întrucât a putut insera mențiunea „Semnătura" la finalul textului, adică pe aversul celei de-a doua foi, în condițiile în care toate clauzele contractuale care impuneau obligații în sarcina lui se aflau pe aversul și reversul primei foi. Și acest înscris este prezentat în cuprinsul Raportului de expertiză criminalistică nr. R1. din 27 decembrie 2006, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul D.G.P.M.B., în fotografiile nr. 6 (aversul primei foi), nr. 7 (reversul primei foi) și nr. 8 (aversul celei de-a doua foi).

Următorul pas în realizarea rezoluției infracționale a constat în pregătirea de către inculpat a obiectelor pe care urma să le folosească în acțiunea propusă, respectiv un corp dur, cu care să lovească victimele în cap și un șnur din material textil, cu ajutorul căruia să le sugrume. Inculpatul a pregătit astfel două bucăți de platbandă metalică, cu dimensiuni similare (lungime de 46 cm, lățime de 5 cm și grosime de 0,6 cm), pe care le-a așezat una deasupra celeilalte și le-a înfășurat într-o bucată de material textil (o parte a unui fular), după care a legat „pachetul" obținut la unul din capete cu o sfoară din material plastic de culoare galbenă. Apoi, inculpatul a împachetat această „armă sui-generis" într-un ziar „A.". Acest „pachet" a. fost introdus de inculpat într-o sacoșă din material textil de culoare neagră, inscripționată „Z.", iar apoi în geanta diplomat pe care obișnuia să o poarte. Acest corp, astfel pregătit de inculpat, în lungime de 46 cm, încape cu ușurință într-un diplomat, chiar și cu dimensiunile cele mai mici, de 35/30 cm. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize judiciare, prin care să dovedească că acel obiect nu ar fi încăput într-un diplomat, în care ar mai fi existat și alte obiecte (cărți, înscrisuri, etc). Tribunalul a respins această probă, cu motivarea că obiectul contondent folosit a avut 46 cm în lungime (conform măsurătorilor efectuate în faza de urmărire penală), iar, potrivit unui simplu calcul matematic, întemeiat pe teorema lui Pitagora, diagonala unui dreptunghi cu laturile de 35/30 cm este de 46,09cm. Astfel, și dacă s-ar admite că inculpatul a avut asupra sa un diplomat cu laturile cele mai mici, de 35/30 cm, obiectul respectiv, având lungimea de 46 cm, așezat pe diagonală, ar fi încăput în acel diplomat, chiar dacă, sub el, ar fi fost așezate cărți sau acte. În același timp, Tribunalul a reținut că inculpatul a negat prezența asupra sa a acelui obiect, încercând să acrediteze ideea că platbandele s-au aflat în locuința părții vătămate, fiind de fapt balamalele unei uși metalice nemontate. Totodată, inculpatul a pregătit și o altă bucată de sfoară din material plastic (identică cu cea folosită la împachetarea celor două platbande), pe care urma să o folosească la ștrangularea victimelor. Prin declarația din cursul cercetării judecătorești, inculpatul a încercat, și cu privire la acest obiect, să acrediteze ideea că se afla în locuința părții vătămate, fiind folosit la legarea obiectelor casnice.

Un moment esențial în punerea în executare a rezoluției infracționale l-au constituit evenimentele din data de 08 iulie 2000 (o zi sâmbătă), în a cărei dimineață, în jurul orei 11:00, inculpatul, având asupra lui formularele și obiectele anterior menționate, s-a deplasat la București, astfel cum stabilise telefonic cu partea vătămată, prezentându-se la locuința acesteia. Cu prilejul acelei întâlniri, la care au participat inculpatul, partea vătămată și martora A.R.G. (fostă I.), cel dintâi, continuându-și planul infracțional dinainte stabilit, a comunicat părții vătămate că ar fi intervenit o problemă în procurarea sumei de bani necesare achiziționării apartamentului (46.000 dolari SUA) și i-a propus să îi remită în acea zi doar un avans, respectiv echivalentul în RON a 500 dolari SUA și să încheie o înțelegere, potrivit căreia, a doua zi, duminică, 09 iulie 2000, urma să îi achite întreaga diferență de preț, sub sancțiunea pierderii avansului plătit. În vederea încheierii acestei înțelegeri, inculpatul i-a prezentat părții vătămate formularele dinainte pregătite, care aveau în fapt natura juridică a unor antecontracte de vânzare-cumpărare, având stipulate toate obligațiile specifice unui astfel de act juridic. Cu privire la aceste înscrisuri, Tribunalul a apreciat că „înțelegerile" ar fi putut fi interpretate din punct de vedere juridic și ca veritabile contracte de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât inculpatul se afla în posesia „invitației" întocmite la data de 03 iulie 2000, scrisă de martoră și semnată de partea vătămată, în care aceasta din urmă își manifesta intenția fermă de a vinde inculpatului locuința respectivă într-un termen scurt. Partea vătămată (persoană fără studii juridice și cu nivel mediu de educație) a acceptat propunerea inculpatului, care avea aparența de a fi avantajoasă pentru ea, în lipsa stipulării vreunei sancțiuni pentru cazul în care aceasta nu ar fi respectat „înțelegerea". Astfel, inculpatul a trecut la completarea celor două formulare (unul privind locuința, iar celălalt privind garajul), cu datele personale ale sale și ale părții vătămate, cu datele privind obiectul „înțelegerii" și respectiv cu datele privind obligațiile celor două părți. Potrivit celor convenite anterior, în cele două acte juridice, inculpatul a trecut suma totală de 60.000 dolari SUA, ca preț al vânzării, deși prețul real stabilit de părți a fost de 46.000 dolari SUA. Suma de 60.000 dolari SUA a fost defalcată, astfel că suma de 52.000 dolari SUA a fost menționată ca preț de vânzare a locuinței, iar suma de 8.000 dolari SUA ca preț de vânzare a garajului. Și avansul pe care inculpatul s-a arătat dispus să îl plătească (11.000.000 ROL, echivalentul a 512 dolari SUA) a fost defalcat, suma de 372 dolari SUA fiind trecută ca avans la vânzarea locuinței, iar suma de 140 dolari SUA ca avans la vânzarea garajului. Toate mențiunile din cele două „înțelegeri", cu excepția celor deja dactilografiate de inculpat, au fost scrise olograf de acesta, în prezența părții vătămate. Ambele părți au semnat acele „Înțelegeri" doar în locul dinainte stabilit de inculpat în acest scop, și anume la finalul textului, pe aversul celei de-a doua foi, unde acesta inserase dactilografiat sintagma „Semnătura". Astfel, prima foaie, care conținea pe avers și pe revers toate obligațiile care incumbau cumpărătorului (inculpatul), cu privire la prețul tranzacției, avansul plătit, termenul de plată a diferenței, nu purta semnătura vreuneia dintre părți, fiind scrisă doar de inculpat, atât în părțile dactilografiate, cât și în cele olografe.

După semnarea acestor „Înțelegeri", inculpatul i-a solicitat părții vătămate să coboare, pentru a verifica starea tehnică a autoturismului, spunându-i totodată că, la garajul acesteia, urmează să sosească și un prieten de-al său, mecanic, pentru a verifica acel autoturism. Înainte de a părăsi apartamentul, inculpatul a scos din geanta diplomat sacoșa din material textil de culoare neagră, inscripționată „Z.", în care introdusese „pachetul" conținând cele două bucăți de platbandă, pe care a luat-o cu el. Inculpatul și partea vătămată au coborât apoi la autoturism, care era parcat pe trotuarul din fața blocului. Motivând că vrea să cunoască modul cum funcționează autoturismul, inculpatul, însoțit de partea vătămată, l-a condus timp de câteva minute până în zona P.U., revenind apoi la blocul unde se afla locuința părții vătămate. Aici, inculpatul, pentru a crea condițiile prielnice continuării planului său infracțional, care presupunea, în mod necesar, suprimarea vieții părții vătămate, i-a solicitat să introducă autoturismul în garaj, cu portbagajul către partea din spate a acestuia. Pentru a o determina pe partea vătămată să procedeze astfel, inculpatul a motivat, pe de o parte, că urma să vină prietenul său mecanic, pentru a verifica motorul autoturismului, situație în care capota trebuia să fie îndreptată spre ușa garajului, iar, pe de altă parte, că era bine ca autoturismul să stea la umbră. Totodată, inculpatul i-a cerut părții vătămate să lase motorul autoturismului pornit, motivând că acest lucru era necesar pentru verificarea stării lui tehnice. În realitate, inculpatul a urmărit astfel ca zgomotul motorului să acopere eventualele strigăte ale părții vătămate, în momentul suprimării vieții acesteia. în continuare, inculpatul, pentru a o determina pe partea vătămată să se deplaseze în partea din spate a garajului, i-a solicitat acesteia să îi prezinte interiorul portbagajului, pentru a vedea dacă autoturismul era dotat cu o roată de rezervă. în timp ce partea vătămată s-a deplasat către partea din spate a garajului, inculpatul a luat în mâini sacoșa în care se afla „pachetul" conținând cele două bucăți de platbandă metalică, pe care o așezase anterior pe bancheta din spate a autoturismului, după care s-a deplasat și el în aceeași zonă, poziționându-se în partea dreaptă a părții vătămate. Profitând de faptul că partea vătămată era cu corpul aplecat către interiorul portbagajului, încercând să îi arate lăcașul pentru roata de rezervă, inculpatul a scos din sacoșă „pachetul" respectiv și, poziționându-se în spatele ei, către partea dreaptă a acesteia, i-a aplicat, cu acel obiect, o lovitură puternică în cap. întrucât, în momentul aplicării acestei lovituri, partea superioară a corpului părții vătămate se afla într-o poziție aproximativ orizontală, lovitura respectivă i-a produs leziuni la nivelul capului (parietal dreapta - echimoză violacee și occipital dreapta - hematom fluctuent), dar și la nivelul umărului drept (supraclavicular dreapta - echimoză violacee), precum și la nivelul hemitoracelui drept posterior - echimoză violacee, toate aceste leziuni fiind constatate medico-legal la data de 08 iulie 2000. În momentul în care a scos „pachetul", inculpatul a lăsat sacoșa în care acesta se afla să cadă pe pardoseala garajului, unde a fost găsită cu prilejul cercetării la fața locului. După aplicarea loviturii anterior menționate, inculpatul a lăsat „pachetul" cu care o lovise pe partea vătămată în portbagajul autoturismului, unde a fost găsit de către organele de poliție cu aceeași ocazie. După aplicarea acestei prime lovituri la nivelul capului, partea vătămată, ca urmare a unei puternice alterări a stării de conștientă, a căzut în poziția ghemuit, în spatele autoturismului, pe partea sa stângă, cu fața către în jos, iar inculpatul, poziționat în spatele ei, a scos lațul pregătit anterior, i l-a pus în jurul gâtului și a început să strângă cu putere, în încercarea de a o strangula. Ca urmare a căderii părții vătămate pe pardoseala din beton a garajului, acesteia i-au fost cauzate și alte leziuni, constatate medico-legal, respectiv la nivelul cotului stâng - o echimoză violacee, centrată de o plagă sângerândă, la nivelul genunchiului stâng - un placard excoriat, acoperit cu crustă hematică, la nivelul feței laterale a gambei stângi - un placard excoriat, la nivelul feței interne a antebrațului drept - o echimoză violacee, la nivelul cotului drept - un placard excoriat, la nivelul genunchiului drept - un placard excoriat, iar la nivelul gambei drepte - o excoriație. Partea vătămată, revenindu-și din șocul provocat de lovitura care i-a fost aplicată la cap și redobândindu-și conștienta, a reușit să prindă cu mâinile partea anterioară a lațului și, zbătându-se în timp ce era trasă în sus de către inculpat, în încercarea de a strânge acel laț și de a o sugruma, a reușit să se ridice în picioare și să se întoarcă cu fața către acesta. Continuând să se zbată, partea vătămată s-a angrenat practic într-o luptă cu inculpatul, în încercarea de a se elibera de lațul cu care acesta încerca să o strângă de gât. Partea vătămată a reușit, în urma acestei lupte, să smulgă din jurul gâtului său lațul cu care inculpatul încerca să o stranguleze, acest obiect căzând jos, pe pardoseala garajului. Ca urmare a încercării de strangulare a părții vătămate de către inculpat, în modalitatea anterior menționată, acesteia i-a fost cauzată o leziune specifică, în jurul gâtului, de asemenea constatată medico-legal, și anume „cervical postero-lateral, echimoză violacee de 17/3 cm". în urma altercației, inculpatului i-a căzut pe pardoseala garajului acul de la cravată (pe care concubina părții vătămate îl observase anterior la acesta), obiectul respectiv fiind găsit acolo cu prilejul cercetării la fața locului. Inculpatul a recunoscut că, de obicei, purta ac de cravată, susținând însă că, la data faptei, nu a purtat un astfel de obiect. Tot ca urmare a acestei lupte, părții vătămate i-au căzut ochelarii de vedere, lentilele acestora spărgându-se, și aceștia fiind găsiți de către organele de poliție, cu prilejul cercetării la fața locului. Partea vătămată a alergat apoi în afara garajului, fiind urmată de inculpat, care, înainte de a ieși din acel loc, a ridicat de pe jos și a luat cu el șnurul cu care încercase să o stranguleze. Partea vătămată, panicată și confuză în urma atacului neașteptat, a început să strige după ajutor, în încercarea de a alerta persoanele care s-ar fi putut găsi în apropiere. Strigătele părții vătămate au fost auzite de martorii S.I. și N.N., aflați pe aleea din spatele blocului unde locuia aceasta, aleea respectivă fiind situată între bloc și garaje. Cei doi martori au văzut parțial și violențele exercitate ulterior de inculpat asupra părții vătămate (în fapt, a doua încercare de strangulare). Partea vătămată, aflată într-o stare confuză și fiind panicată, a revenit în interiorul garajului și, pentru a opri motorul autoturismului, și-a introdus partea superioară a corpului pe geamul deschis al portierei stânga față. Făcând această mișcare, partea vătămată a atins cu mâna dreaptă rama portierei stânga față, lăsând astfel o urmă de sânge, constatată cu prilejul cercetării la fața locului. După cum s-a evidențiat anterior, partea vătămată prezenta la acel moment plăgi sângerânde la nivelul genunchiului stâng și al cotului stâng, ca urmare a căderii și lovirii de pardoseala din beton a garajului, de la aceste leziuni murdărindu-se de sânge și pe mână.

Inculpatul, profitând de faptul că reușise să o determine pe partea vătămată să revină în interiorul garajului și de faptul că aceasta și-a introdus partea superioară a corpului în autoturism, a revenit și el în garaj, imediat după ea. În aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat o nouă lovitură, în spate, cu mâna, pentru a o determina să-și scoată partea superioară a corpului din autoturism și pentru a crea astfel prilejul de a încerca din nou să o stranguleze. În acest moment, inculpatul nu se mai afla în posesia „armei" cu care o lovise inițial pe partea vătămată în cap, aceasta fiind rămasă în portbagajul autoturismului, iar el neavând timpul necesar pentru a o lua din nou, fără a risca astfel ca partea vătămată să scoată cheile din bordul autoturismului, să iasă din garaj și, eventual, să-l închidă în interior. Ca urmare a loviturii ușoare aplicate de inculpat, partea vătămată s-a întors cu fața către el, moment în care acesta, cu același șnur din material plastic de culoare galbenă, a încercat din nou să o stranguleze, prin punerea șnurului respectiv în jurul gâtului. Partea vătămată a reușit, după o luptă scurtă, să scape de inculpat, care încerca din nou să o imobilizeze și să o stranguleze. În cursul acestei a doua lupte, părții vătămate i-a căzut de la mână ceasul, căruia i s-a desprins un telescop de pe cadran și care a căzut pe capota motorului, în apropierea portierei stânga față, unde a fost găsit de către organele de poliție, cu prilejul efectuării cercetării la fața locului. După eșecul și a celei de-a doua tentative de a o strangula pe partea vătămată, inculpatul a ieșit în grabă din garaj, deplasându-se, tot în grabă, către partea din față a blocului, dinspre Strada S.V., unde se afla intrarea în scara B (pe care era situată locuința părții vătămate). Până la ajungerea părții vătămate la aceeași scară, inculpatul a sunat la interfon, solicitându-i concubinei acesteia să-i permită accesul în bloc, pentru a-și recupera geanta diplomat. În timp ce inculpatul comunica cu martora prin intermediul interfonului, la ușa de acces în scara blocului a ajuns și partea vătămată, care a început să strige către concubina sa să nu deschidă, deoarece inculpatul era un criminal care a încercat să o omoare. Totodată, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să se îndepărteze de ușa de acces în scara blocului, iar, în momentul în care acesta s-a îndepărtat, partea vătămată i-a solicitat martorei să deschidă acea ușă, pătrunzând astfel în bloc. Partea vătămată și martora au anunțat imediat organele de poliție, care s-au deplasat, într-un interval de câteva minute, la fața locului, în condițiile în care locul respectiv este situat în apropierea sediului Secției 10 Poliție (aflat pe Strada S.S., sectorul 3). Inculpatul, dând dovadă de o încredere totală în capacitatea sa de convingere și manipulare, pe fondul unui nivel superior de inteligență, aptitudini psihice puse în evidență prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L., a rămas, până la sosirea organelor de poliție, în apropierea blocului unde locuia partea vătămată.

În drept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, care, la data de 08 iulie 2000, acționând cu premeditare și din interes material, a încercat să o ucidă pe partea vătămată A.F., lovind-o mai întâi în cap cu un corp contondent dinainte pregătit (două bucăți de platbandă metalică, învelite într-o bucată de material textil și legate cu un șnur), iar apoi încercând să o stranguleze, strângând-o de gât cu un șnur din material plastic, de asemenea, dinainte pregătit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, în modalitatea prevăzută de art. 20 în ref. la art. 174 rap. la art. 175 lit. a) și b) C. pen.

II. Cu privire la infracțiunea de omor calificat, săvârșită asupra victimei P.E.

La data de 28 noiembrie 1991, în locuința victimei, din localitatea Tecuci, Strada D., județul Galați, inculpatul, acționând din interes material, a ucis-o pe aceasta, aplicându-i la nivelul capului mai multe lovituri, cu un corp dur alungit și cu un obiect tăietor-despicător, respectiv cu tăișul și coada unei securi pe care a luat-o chiar din acea locuință. Apoi, în încercarea de a ascunde comiterea infracțiunii, inculpatul a încercat să simuleze un accident rutier, a cărei victimă ar fi fost tocmai persoana astfel ucisă. În acest scop, inculpatul, folosind autoturismul său marca D.A., a transportat cadavrul victimei pe o stradă situată la intrarea în localitate dinspre Bârlad, unde l-a abandonat pe marginea străzii.

Sub aspectul relației dintre cele două persoane, Tribunalul a reținut că, începând cu anul 1988, inculpatul a lucrat la Abatorul din Tecuci, situat pe Strada D. (fostă AU.), mai întâi ca muncitor (măcelar), iar, după absolvirea în anul 1990 a Facultății de Drept, ca jurist, funcție pe care a deținut-o până la începutul lunii noiembrie 1991, când i-a fost desfăcut contractul de muncă. Victima (văduvă, în vârstă de 77 de ani la data faptei) locuia în imobilul (casă la curte) situat în aceeași localitate, pe Strada D. (fostă AU.), vizavi de abatorul unde lucra inculpatul. În aceste împrejurări, în anul 1990, între victimă și inculpat, s-a produs o apropiere, victima chiar obișnuind să se refere la inculpat ca fiind un nepot de-al său, iar, ca efect al acestei apropieri, la data de 09 noiembrie 1990, victima a încheiat un testament notarial, prin care l-a desemnat pe inculpat drept legatar universal, în condițiile în care ea nu avea rude apropiate, care să îi fie moștenitori legali rezervatari. Cu privire la împrejurările în care inculpatul a determinat-o pe victima să îl desemneze ca legatar universal, Tribunalul a reținut că, la data anterior menționată, victima a redactat un înscris olograf, intitulat „Angajament", în care a arătat „Donez averea mea mobil și imobil lui R.N. și R.M. după moarte (deces) va fi în drept pentru a stăpâni averea mea mobil și imobil". Acest înscris, având natura juridică a unui testament olograf, cuprindea și anumite sarcini care incumbau legatarului, cu privire la plata impozitelor, achiziționarea anuală a unei cantități de lemne, întreținerea la nevoie a testatoarei și efectuarea rânduielilor creștinești după moartea acesteia. Totodată, acest testament olograf cuprindea și clauze de revocare în caz de comportament necorespunzător din partea legatarului, sens în care se preciza „în caz de nerespectare a acestor condiții și va fi recalcitrant, nervos, îmi va face mizerii și nu va respecta acest angajament, se va declara acest testament nul și nu va mai avea nici un drept asupra lui sau vreodată se va gândi să-mi facă mizerii (neinteligibil) să se poarte frumos, după cum îmi spune, că vei avea o bătrânețe liniștită, fără neplăceri și în caz de boală grea va fi după cum îmi spune să mă îngrijească sau să-mi aducă ajutor. Dacă nu va respecta acest angajament, acest testament se va declara nul". În aceeași zi, 09 noiembrie 1990, inculpatul a determinat-o pe victimă să se deplaseze la un notar public, pentru a „oficializa" această „înțelegere". Astfel, victima a încheiat un testament autentic, autentificat sub nr. A1. din 09 noiembrie 1990, prin care l-a desemnat pe inculpat drept legatar universal, fără a prevedea însă vreo clauză cu privire la eventuale obligații (sarcini) care să îi revină legatarului sau cu privire la motive de revocare a testamentului. Inculpatul s-a folosit astfel de cunoștințele sale juridice și de puterea lui de manipulare, pentru a obține desemnarea sa drept legatar universal al averii victimei, fără ca lui să îi incumbe vreo obligație. La începutul lunii noiembrie 1991, inculpatului i-a fost desfăcut contractul la abatorul unde lucra, acesta rămânând fără loc de muncă, împrejurări în care relațiile dintre el și victimă s-au degradat, astfel că victima intenționa să revoce testamentul notarial pe care îl întocmise în favoarea lui. În după-amiaza zilei de 28 noiembrie 1991, joi, pentru a înlătura posibilitatea ca victima să revoce testamentul, inculpatul a ucis-o, după care, în calitate de legatar universal, a intrat în proprietatea imobilului care îi aparținuse acesteia, situat în Tecuci, Strada D., pe care ulterior, respectiv la data de 07 iulie 1995, l-a vândut, prin contract, cu de 10.000.000 ROL.

Sub cel de-al doilea aspect, al topografiei locuinței și împrejurimilor acesteia, Tribunalul a reținut că victima locuia singură în casa situată la adresa anterior menționată, care era proprietatea ei exclusivă. Această locuință era situată pe partea stângă a Străzii D., raportat la direcția de deplasare sud-nord, respectiv dinspre intrarea în orașul Tecuci către centrul acestei localități. Locuința victimei (ca, de altfel, și celelalte locuințe situate pe aceeași parte a străzii) era situată pe un plan inferior celui al carosabilului străzii. În aceste împrejurări, accesul dinspre locuința victimei (ca, de altfel, și dinspre celelalte locuințe situate pe aceeași parte a străzii) către partea carosabilă se făcea prin urcarea unor scări din beton (fiecare din locuințele de pe această parte a străzii fiind prevăzute cu astfel de scări). între partea carosabilă a străzii și rândul de locuințe în care se găsea și locuința victimei se afla (și se află și în prezent) o alee destinată atât accesului pietonal cât și accesului auto. Accesul către această alee se făcea din Strada D. (și anume din zona intersecției acestei străzi cu Strada G.D., în apropierea podului peste râul Tecucel). În partea de nord a locuinței victimei, se afla, la data faptei, un teren viran, în forma aproximativă a unui triunghi dreptunghic, care era delimitat, către sud, de curtea locuinței victimei și de curtea locuinței martorei V.C.L. (fostă I.), către est, de Strada D., iar, către nord-vest, de Strada G.D. în partea de sud a acestui teren viran, de-a lungul gardurilor de la curtea locuinței victimei și de la curtea locuinței martorei anterior menționate, se afla o potecă destinată accesului pietonal. Atât curtea locuinței victimei, cât și curtea locuinței martorei aveau câte o poartă (secundară) către această potecă. La sud, locuința victimei se învecina cu locuința martorei C.G.L., situată pe Strada D., la vest (către partea din spate a casei), cu locuința martorei V.C.L. (fostă I.). Accesul în curtea victimei se putea realiza în două modalități, fie pe poarta principală, dinspre Strada D., în fapt dinspre aleea anterior menționată (situată între stradă și rândul de locuințe în care se afla și casa victimei), destinată inclusiv accesului auto, fie pe poarta secundară, din poteca dinspre terenul viran situat la nord de curtea respectivă. în casa victimei, se putea pătrunde, ipotetic, în două modalități, fie pe ușa principală, situată într-o verandă, către Strada D. (această ușă nu era însă folosită, de obicei), fie pe ușa situată către partea din spate a casei, dinspre grădină (această ușă fiind cea folosită în mod uzual).

Sub cel de-al treilea aspect, al programului pe care victima l-a avut în data de 28 noiembrie 1991, Tribunalul a reținut că, în dimineața zilei respective, aceasta a plecat de acasă, cu intenția de a-și cumpăra un obiect de vestimentație, căutând totodată să cumpere lapte (întrucât avea asupra sa și o geantă în care erau două sticle goale, de lapte). În jurul orei 10:00, victima s-a întâlnit în incinta magazinului U., din centrul localității, cu martorul D.A. Fiind audiat în faza de urmărire penală (ascultarea lui în cursul cercetării judecătorești nemaifiind posibilă, întrucât a intervenit decesul său), martorul a declarat că, în jurul orei 10:00, s-a întâlnit cu victima în magazinul U., ocazie cu care aceasta l-a întrebat dacă inculpatul mai lucrează la abator și, deși el știa că a fost dat afară, i-a spus totuși că este în concediu. În ceea ce privește relația dintre cei doi, martorul a arătat că știa de faptul că victima îi făcuse testament inculpatului, precizând totodată că acesta o vizita des și că victima avea câini foarte răi, care semnalau prezența oricărei persoane pe stradă și, în afara inculpatului, pe care îl cunoșteau întrucât le dădea de mâncare, lătrau la orice persoană străină care se apropia de curte. Martorul a mai arătat că, în data de 28 din 29 noiembrie 1991, a intrat de serviciu la abator la ora 19:00, la poarta principală și că nu a auzit câinii lătrând în curtea victimei și nici nu a văzut vreun autoturism oprit în poarta acesteia, întrucât nu a dat importanță. Raportat la această declarație, Tribunalul a evidențiat că martorul în discuție, precum și alți martori la care se va face referire ulterior, toți angajați ai abatorului, nu au observat în seara de 28 noiembrie 1991 mașina inculpatului staționând în fața porții victimei, pe de o parte, pentru că, după cum a afirmat și acest martor, nu au dat importanță, iar, pe de altă parte, dată fiind diferența de nivel dintre planul pe care se afla abatorul și Strada D. și planul inferior pe care se afla locuința victimei și aleea din fața acesteia. Acest raționament a fost susținut și de declarația martorului M.G. (în prezent decedat), care, fiind audiat, a afirmat și el că, în aceeași seară, a fost de serviciu la centrala Frig a abatorului, începând cu ora 19:00 și până a doua zi dimineață și, deși ușa de intrare de la centrala respectivă se deschidea spre Strada D., nu putea observa locuința victimei, deoarece gardul abatorului era foarte înalt. Revenind la programul victimei, Tribunalul a reținut că aceasta, fără a-și cumpăra obiectul de vestimentație vizat și fără a reuși să găsească lapte, s-a deplasat pe Strada DE., unde i-a vizitat pe martorii S.Z. și R.V., prietenii săi.

De la locuința acestora, victima a plecat în jurul orei 12:00, întorcându-se la locuința ei.

S-a stabilit, pe baza probatoriului, prezența inculpatului în locuința victimei și fapta săvârșită de acesta. Astfel, a reținut că, în jurul orei 17:00, inculpatul s-a deplasat, pe jos, la locuința victimei, unde, cel mai probabil în contextul unor discuții contradictorii, generată de intenția acesteia de a revoca testamentul făcut în favoarea sa, a ucis-o. În acest sens, inculpatul, folosind o secure luată chiar din acea locuință, a lovit-o pe victimă în cap, în mod repetat, aplicându-i o lovitură cu tăișul lamei securii, precum și mai multe lovituri cu coada acesteia, cel mai probabil ca urmare a desprinderii lamei de coadă, după prima lovitură. Prin raportul de autopsie, întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Galați, s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se anemiei acute, prin hemoragie externă consecutivă a plăgilor contuze epicraniene și a plăgii despicat-tăiate din regiunea occipitală stânga, prin lovire cu corp contondent alungit și cu corp tăietor-despicător. Acest raport medico-legal a fost avizat de către Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iași, prin avizul din 01 martie 1992. Din concluziile aceluiași raport de autopsie, a rezultat că, raportat la aspectul și topografia plăgilor epicraniene, se poate aprecia că agresorul a lovit victima aflându-se în spatele ei sau victima fiind căzută cu fața în jos. Cu privire la leziunile prezentate de victimă, în concluziile raportului respectiv, s-a arătat că acestea au constat în plăgi contuze epicraniene cu fracturi de boltă și bază craniană, produse prin lovire cu corp contondent alungit, plagă tăiat-despicată cu fractură craniană, produsă prin lovire cu corp tăietor-despicător, tasări la nivelul vertebrelor cervicale C4 și C6, produse prin flexie exagerată a coloanei cervicale, echimoze faciale și plagă contuză sprâncenoasă dreapta, produse prin lovire cu sau de corp dur. S-a mai evidențiat că victima prezenta, la față, o excoriație la nivelul piramidei nazale, o echimoză roșiatică frontală suprasprâncenos dreapta, o plagă liniară sprâncenoasă dreapta, o echimoză în regiunea pleoapei drepte și o echimoză roșiatică în regiunea malară și infra-orbitală dreapta. Cu privire la leziunea de la nivelul regiunii occipitale stânga (cea produsă cu corp tăietor-despicător), s-a făcut precizarea că firele de păr au fost secționate la nivelul acestei leziuni. S-a mai consemnat că victima a prezentat și o echimoză violacee la nivelul antebrațului stâng. De asemenea, victima a prezentat infiltrate hemoragice la nivelul gâtului, și anume la nivelul regiunii latero-cervicale dreapta, submandibular, precum și la nivelul feței posterioare a esofagului. S-a arătat că toate leziunile constatate au fost produse în timpul vieții victimei și că traumatismul cranio-cerebral cu plăgi contuze, plaga despicat-tăiată și fractura complexă de boltă și bază craniană au fost de gravitate maximă, producând moartea acesteia, prin hemoragie externă. Totodată, s-a stabilit că, între traumatismul cranio-cerebral cu plăgi epicraniene și decesul victimei, a existat un raport direct de cauzalitate. În urma examenelor de laborator efectuate cu prilejul autopsiei, s-a stabilit că sângele recoltat de la victimă aparținea grupei sanguine BIII și că acesta conținea 0,60 g‰ alcool. Pe baza aspectelor consemnate în raportul medico-legal de autopsie, Tribunalul a reținut că, în momentul aplicării loviturilor, inculpatul s-a aflat în spatele victimei sau victima era căzută cu fața în jos. Astfel, cel mai probabil, prima lovitură, cea cu tăișul lamei, a fost aplicată de inculpat în mome