ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 304 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.I., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpații L.D.I. și H.C. în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul P.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. Inculpatul L.D.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatul H.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpaților P.I., L.D.I. și H.C., cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință, inculpații P.I., L.D.I. și H.C. au fost obligați, în solidar, să plătească: - părților civile C.G.

și C.M. suma de 8.015 lei cu titlu de daune materiale și suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale (câte 24.007,50 lei pentru fiecare parte civilă; - părții civile C.E.. suma de 2.700 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; - părții civile minore C.I.C. suma de 175 de lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice până la majoratul acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 21 mai 2008, victima C.I.C., după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea de domiciliu, împreună cu martorii T.C. și I.I., în jurul orelor 23,00, s-au deplasat la discoteca din localitatea M., al cărei administrator este inculpatul P.I., unde toți trei au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 02,00, la terminarea programului de discotecă, victima, împreună cu cei doi martori, au părăsit incinta localului cu intenția de a se deplasa spre domiciliile lor, respectiv în localitatea Brăiești. Ajungând pe șosea, pe fondul consumului de alcool, între cei trei și inculpatul H.C. s-a iscat un conflict spontan, în sensul că aceștia s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele. La un moment dat martorii T.C. și I.I. au reușit să fugă de la locul incidentului cu autoturismul proprietate personală a celui din urmă. Despre incident au fost anunțați inculpații P.I., administratorul discotecii și L.D.I., zis „D.”, care asigura ordinea pe timpul programului de discotecă (conform unei înțelegeri cu patronul discotecii).

Aceștia au intervenit în conflict în sensul că, alături de inculpatul H.C., au agresat victima, lovind-o cu pumnii și picioarele, iar L.D.I., a lovit victima cu o bâtă de baseball pe care o avea asupra sa. În timp ce victima zăcea cu fața în sus, pe marginea șanțului, sub gardul numitului N.P., fiind în stare de inconștiență, inculpatul H.C. i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul, în zona capului, iar L.D.I., a lovit-o cu o bâtă de baseball în zona toracelui. Conflictul a fost aplanat de soția administratorului discotecii, numita P.N. Văzând starea critică în care se afla victima, inculpatul P.I. și alte persoane care se aflau prin preajmă, au încercat să resusciteze victima, însă observând că aceasta nu reacționează în nici un fel, au sunat la telefonul de urgență 112 chemând la fața locului ambulanța și organele de poliție.

Personalul medical de pe ambulanță nu a mai putut face altceva decât să constate decesul victimei. Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 210/ C din data de 04 iunie 2008 întocmit de S.M.L. Suceava, moartea victimei C.I.C. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii subdurale masive care are ca mecanism de producere lovirea activă urmată de cădere pe o suprafață dură. Mai arată medicul legist că nu poate preciza care dintre loviturile prezentate de victimă au produs dezechilibrarea acesteia și căderea ei pe o suprafață dură, urmată de deces, precizând că oricare dintre lovituri putând avea același efect. Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de către cei trei inculpați prin actul de sesizare a instanței (art. 183 C. pen.) este greșită.

Astfel, în speță, inculpații au aplicat victimei lovituri, cu pumnii picioarele și cu o bâtă de baseball (instrument apt de a produce leziuni grave), de o intensitate ridicată, în zona toracelui și în zona capului (zone vitale ale corpului), lovind-o și după ce aceasta a căzut, rezultatul fiind producerea unei hemoragii subdurale masive care a avut ca mecanism de producere lovirea activă urmată de cădere pe o suprafață dură. Prin urmare, sunt elemente care conduc la concluzia că inculpații au avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei pe care chiar dacă nu l-au urmărit anume, în orice caz au acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui (practic inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide).

Față de acestea, prima instanță a admis cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pentru fiecare inculpat, în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Cât privește latura civilă, Tribunalul Suceava a constat că numita C.E.., soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, suma de 2.700 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și suma de 400 euro, în echivalent lei, lunar, despăgubiri periodice pentru minora C.I.C.

în vârstă de 5 ani. Părțile civile C.G. și C.M., părinții victimei s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 8.015 lei reprezentând daune materiale ocazionate cu înmormântarea victimei și suma de 40.000 lei daune morale (câte 20.000 lei pentru fiecare). În ceea ce privește cererile părților civile C.E., C.M. și C.G. de obligare a inculpaților la plata de daune materiale, tribunalul a reținut că în persoana acestora din urmă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 și urm. C. civ. (respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celor ce a cauzat prejudiciul).

La stabilirea întinderii prejudiciului material suferit de părțile civile C.E., C.M. și C.G. (C.E. - suma de 2.700 lei și C.M. și C.G. suma de 8.015 lei) tribunalul a avut în vedere declarațiile acestora, înscrisurile depuse și mai ales, declarațiile martorilor audiați sub acest aspect (V.D., F.E.M., T.M. și T.C.). Având în vedere faptul că victima C.I.C. înaintea decesului avea în întreținere un copil minor, tribunalul i-a obligat pe cei trei inculpați, în solidar, să plătească părții civile minore C.I.C. și suma de 175 de lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice până la majoratul acesteia (prestația periodică fiind stabilită în raport de nivelul venitului minim pe economie și nu în raport de pretinsele venituri ale victimei din Italia pe care tribunalul nu le-a apreciat ca fiind pe deplin dovedite).

În ceea ce privește solicitările părților civile C.E., C.M. și C.G. de obligare a inculpaților la plata de daune morale, Tribunalul a reținut că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Din această perspectivă, prin uciderea victimei C.I.C., soțul părții civile C.E. și fiul părților civile C.M. și C.G., acestora din urmă li s-a adus o atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice provocate de atari acțiuni ale inculpaților, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului soțului, respectiv părinților, măsura în care acestora le-a fost afectată situația familială și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs soțului, respectiv părinților victimei, în cazul de față.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a apreciat că partea civilă C.E. este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 50.000 de lei, iar părțile civile C.G. și Maria sunt îndreptățite la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 40.000 de lei (câte 20.000 de lei fiecare). Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații P.I., H.C. și L.D.I. și partea civilă C.I.C., prin reprezentant C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele formulate în scris și susținute succint oral cu prilejul dezbaterilor, cât și detaliat în notele de concluzii scrise. În apel, la termenul de judecată din 10 martie 2010, considerând utile cauzei probele propuse de apărătorii aleși ai inculpaților, respectiv efectuarea unui supliment la raportul medico-legal de necropsie efectuat de S.M.L.

Suceava, vizând în esență leziunile interne și externe ale victimei descoperite cu ocazia necropsiei cadavrului, modalitatea de producere a acestora (prin cădere sau lovire activă), care dintre ele au fost letale și separat care au favorizat producerea decesului, existența unei legături de cauzalitate între lovirile aplicate victimei și decesul acesteia, audierea unui număr de 10 de persoane, respectiv martorii D.I.C., B.D., B.A., R.M. (propuși de inculpatul P.I.), T.G., zis „M.”, P.I., C.F. (propuși de inculpatul H.C.), Șt.S., J.I. și N.C. (propuși de inculpatul L.D.I.) și consultarea dosarului penal nr. 723/P/2008, având ca obiect plângerea penală formulată de inculpatul P.I. împotriva numitului T.G.

(martor în prezenta cauză) și C.I.C. (victima), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța în raport de prevederile art. 289 C. proc. pen., dispoziții care consacră principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității în faza procesuală a apelului, a admis cererile formulate. La termenul de judecată din 19 aprilie 2010, față de răspunsul înaintat de I.M.L. Iași cu adresa nr. 20950 din 01 aprilie 2010 și solicitarea formulată de inculpați, prin apărătorii săi, Curtea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.N.M.L. M.M. București, obiectivele acesteia fiind cele indicate la dosar. Ulterior, această expertiză a fost dispusă a fi efectuată de către I.M.L.

IAȘI, raportul de expertiză medico-legală nr. 239 din 23 martie 2011, însoțit de Avizul Comisiei de Avizare și Control al actelor medico-legale fiind depus la dosar la termenul de judecată din 04 mai 2011. În esență, apărarea din apelurile inculpaților, în planul acțiunii penale, a fost structurată conform concluziilor scrise puse la dispoziției de către apărătorii lor, pe motive vizând atât nelegalitatea hotărârii penale atacate, cât și netemeinicia soluției penale pronunțată de instanța de fond. Concluziile unanime și puse în principal de către apărătorii acestora, sunt de exonerare a inculpaților de răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) sau d) C. proc.

pen., susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, nici sub aspectul laturii obiective, nici a celei subiective, ori că niciunul dintre apelanți nu este autorul acestei fapte, cu precizarea că au solicitat schimbarea încadrării juridice reținută de prima instanță, fie în cea dată prin rechizitoriu, anume infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., fie în infracțiunea de încăierare urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 322 C. pen. Prin decizia penală nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și partea civilă. Instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, s-a realizat o încadrare corespunzătoare în drept a faptelor inculpaților, iar pedepsele au fost just individualizate.

Referitor la pretențiile civile acordate părților civile, Curtea a constatat că inculpații au fost obligați la despăgubiri în funcție de prejudiciul material și moral suferit, în măsura dovedirii acestuia. Împotriva deciziei penale nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava în termen legal au declarat recurs partea civilă C.I.C. prin reprezentant legal C.E. și inculpații P.I., H.C. și L.D.I. Partea civilă C.I.C. solicită obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice lunar în cuantum de 400 euro lunar, în loc de 175 lei în funcție de veniturile realizate de victimă în Italia, pe care le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor F.E.M. și T.C.

Inculpatul P.I. a criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinice sub mai multe aspecte: - instanțele nu s-au pronunțat asupra declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv acele declarației în care sunt precizate persoanele participante la eveniment și agresiunea exercitată de inculpatul L.D.I., iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor vizând obiecțiunile la raportul de expertiză medico-legală; - greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Sub aspectul laturii obiective, actele imputate inculpatului nu au avut drept consecință producerea hematomului subdural ce a fost cauza morții victimei, acesta producându-se exclusiv în urma unei lovituri active, aplicată de inculpatul L.D.I.

- greșita încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului având în vedere că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă o altă situație de fapt, respectiv că victima a decedat ca urmare a unei singure lovituri active, care a determinat apariția hematomului subdural; - greșita individualizare a pedepsei în raport cu datele care circumstanțiază persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată și administra la acel moment o afacere), atitudinea ulterioară a acestuia (a acordat victimei primele îngrijiri, a solicitat apelarea serviciului de urgență 112). Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) sau d) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În ipoteza în care această apărare nu va fi primită solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raortat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Inculpatul H.C. a criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile vizând netemeinicia hotărârii de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat întrucât din probele administrate rezultă că nu este autorul faptei, precum și nelegalitatea soluțiilor sub aspectul încadrării juridice a faptelor, în opinia inculpatului acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Inculpatul L.D.I. a invocat, de asemenea, hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie următoarele aspecte: - greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, întrucât din probele adresate rezultă că rezultatul socialmente periculos s-a produs ca urmare a agresiunii exercitată de alte persoane; - nelegalitatea soluțiilor pronunțate în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare; în fapt având loc un conflict violent între două grupuri de tineri din localități diferite; - greșita individualizare a pedepsei aplicate, în favoarea inculpatului impunându-se a fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acționând la cererea expresă a inculpatului P.I., care era lovit, acțiunea sa având ca scop apărarea inculpatului P.I.

și a bunurilor acestuia. În drept, recurenții și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10, 12, 14, 17, 17 1 și 18 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Inculpatul P.I. a invocat în recursul său incidența dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., or acest caz de casare nu este aplicabil în speță. Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială, să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanțe și care nu se impune a fi reluată nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții inculpați se fac vinovați de infracțiunea de omor calificat. Din probele administrate rezultă cu certitudine că în timp ce inculpatul H.C. se bătea cu victima, au intervenit în conflict și inculpații P.I. și L.I.D., toți trei lovind victima cu pumnii și picioarele, iar inculpatul L.D.I. cu o bâtă de baseball. Victima a încercat să scape de agresori, însă a fost doborâtă la pământ ca urmare a loviturilor primite. După ce aceasta a căzut în șanțul din fața locuinței lui N.P.

a continuat să fie agresată de către inculpați, inculpatul H.C. lovind-o cu piciorul în zona capului, iar inculpatul L.I.D. cu bâta în zona toracelui. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 239 din 23 martie 2011 întocmit de către I.M.L. Iași și avizat de către Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale, moartea numitului C.I.C.

a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial cu echimoze, plăgi contuze, fractura piramidei nazale, hematom subdural și hemoragie subarahnoidiană, fiind evidențiate totodată leziunile externe și interne constatate la examenul necroptic, cât și modalitatea de producerea a acestora, funcție de topografia și morfologia leziunilor traumatice, respectiv: - leziunile faciale (echimozele, excoriațiile, plăgile contuze, fractura oaselor proprii nazale) s-au produs cel mai probabil prin loviri active cu mijloace și obiecte contondente: - hemoragie subarahnoidiană și hematom subdural pot fi consecința unei loviri active cu corp contondent urmată posibil de cădere cu impact cranian; - echimoza toracică s-a produs prin două loviri active cu obiect contondent alungit, posibil bâtă; - echimozele lombare s-au produs prin două loviri active cu obiect contondent alungit (posibil bâtă); - echimozele semilunare de la nivelul regiunii lombare pot fi determinate de cureaua pantalonului, comprimată prin lovirile active cu obiect contondent; - morfologia leziunilor traumatice de la nivelul regiunii lombare exclude producerea acestora prin aplicarea unor șocuri electrice.

Între leziunile meningo cerebrale (hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural) și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate, neputându-se aprecia, în lipsa elementelor medico legale obiective care dintre loviturile cranio-faciale au contribuit la producerea leziunilor tanatogeneratoare. În avizul Comisiei superioare de Medicină legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, se arată că moartea a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural, urmarea unui traumatism cranio-facial și că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure (mijloace proprii sau bâtă de baseball), în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. Lovirea victimei de către inculpați rezultă din declarațiile martorilor T.C., N.A.C., R.A.M., D.I.C., S.S.G., P.M.V., B.I.A., R.B.V., V.M., N.V., M.C.

De asemenea, martorii l-au indicat pe inculpatul L.D.I. ca fiind persoana care i-a aplicat lovituri victimei cu o bâtă de baseball. Sub aspectul încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., Înalta Curte reține că nu are relevanță care dintre inculpați a aplicat victimei lovitura ce a condus la decesul acesteia, din moment ce inculpații au acționat împreună, au lovit concomitent victima, reducând astfel posibilitățile acesteia de a se apăra. Loviturile ce nu au avut un rol tanatogenerator aplicate de către unii dintre inculpați, nu pot fi desprinse de ansamblul acțiunilor agresive la care a fost supusă victima, neputându-se realiza obiectiv care dintre loviturile nemortale au împiedicat victima să se apere și i-au diminuat capacitățile de ripostă.

Procedând la agresarea victimei în modalitatea reținută de către instanțe, inculpații sunt coautori la infracțiunea de omor calificat pentru care au fost condamnați. Sub aspect subiectiv, inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, prevăzând rezultatul faptei lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui. Aceasta rezultă din modalitatea în care au agresat victima și leziunile produse acesteia constatate prin raportul medico-legal. Astfel, inculpații au aplicat lovituri repetate, de mare intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului, cu pumnii, picioarele și cu o bâtă de baseball (inculpatul L.D.I.), cu consecința producerii unor leziuni multiple ce au condus la decesul victimei.

Recurenții inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Înalta Curte constată că nici această critică nu este întemeiată, dispozițiile art. 385 9 pct. 17 nefiind aplicabile în speță. Infracțiunea de încăierare se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane. Acțiunea de participare, pentru a realiza latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 322 C. pen., trebuie să se refere la o încăierare între mai multe persoane, respectiv să existe tabere sau grupuri adverse, antrenate în luptă, în așa fel încât acțiunile participanților se împletesc între ele și sunt greu de delimitat.

Infracțiunea de încăierare nu subzistă atunci când făptuitorul se alătură unuia sau mai multor persoane ce luptă cu un singur adversar sau când se detașează din învălmășeală și luptă cu un singur adversar. În speță, nu a existat o confruntare între două tabere sau grupuri adverse, care să-și aplice reciproc lovituri, ci practic conflictul s-a desfășurat între un grup din care făceau parte și inculpații, pe de o parte, și victimă, de cealaltă parte. Așa cum au reținut și instanța de apel, într-adevăr la locul faptei erau prezente mai multe persoane, care însă au asistat la conflict, fără a interveni în desfășurarea acestuia, astfel că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 322 C. pen. Critica formulată de inculpatul P.I., întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., este nefondată. Inculpatul a susținut că instanțele nu s-au pronunțat asupra declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale care erau de natură a clarifica situația de fapt (cu implicații directe asupra calificării juridice a faptei), respectiv acele declarații în care sunt precizate persoanele participante la eveniment și agresiunea inculpatului L.D.I. Înalta Curte observă că instanțele au audiat toți martorii propuși de procuror în rechizitoriu și analizat declarațiile acestora date în ambele faze procesuală, concluzionând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Totodată, la termenul din 5 septembrie 2011, instanța de apel a respins cererea formulată de inculpatul P.I.

de a se răspunde de către expert la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză medico-legală, astfel că nici în acest caz nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., ce presupun ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Pedepsele inculpaților au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, inculpații au comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, nu și-au asumat responsabilitatea săvârșirii acesteia, încercând să evite tragerea la răspundere penală, prin declarațiile pe care le-au făcut pe parcursul procesului penal.

Inculpatul P.I. este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor și avea ocupație la data comiterii faptei. Inculpații H.C. și L.D.I. sunt recidiviști, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul L.D.I. este căsătorit și are în întreținere patru copii minori, avea ocupație la data comiterii faptelor. De remarcat este faptul că, deși aceștia au suferit anterior mai multe condamnări, au continuat să aibă aceeași atitudine de nerespectare a legii, cu consecința suprimării vieții unei persoane, acționând împreună cu inculpatul P.I., situație în care se justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat. În procesul de individualizare a pedepselor, instanțele au ținut seama și de faptul că infracțiunea a fost comisă împreună de către inculpați, fiind incidentă circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul L.D.I. a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., or în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Inculpatul trebuia să asigure ordinea pe timpul programului de discotecă conform înțelegerii cu inculpatul P.I. Acesta nu a intervenit însă pentru aplanarea conflictului dintre victimă și H.C., ci alături de inculpatul P.I. s-a implicat activ în lovirea acesteia, folosind o bâtă de baseball.

Referitor la recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte reține că și acesta este nefondat, prestația periodică acordată fiicei victimei, C.I.C., fiind stabilită corect în raport cu nivelul venitului minim pe economie, în absența unor probe din care să rezulte cu certitudine veniturile nete pe care le realiza victima în Italia. La dosarul cauzei există o copie a contractului de muncă al victimei unde este menționată o remunerație de 1152,56 euro/lună, însă aceasta nu este suma netă pe care o încasa victima, nefiind cunoscute contribuțiile datorate statului italian, după cum nu se cunoaște nici suma ce ar fi rămas la dispoziția victimei după suportarea cheltuielilor efectuate cazării și propriei întrețineri în Italia.

În raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și partea civilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.I.C., prin reprezentant C.E. și de inculpații P.I., H.C. și L.D.I. împotriva deciziei penale nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați L.D.I. și P.I. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat H.C. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2012.