ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
304 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, în baza art. 334 C. proc.
pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C.
pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.I.,
în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin.
(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și din
infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit.
a) și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpații L.D.I. și H.C. în infracțiunea
de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.
Inculpatul P.I. a
fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.
174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.
(1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei
principale.
Inculpatul L.D.I. a
fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.
174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.
(1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 22 ani
închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea
pedepsei principale.
Inculpatul H.C. a
fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.
174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.
(1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 22 ani
închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpaților P.I., L.D.I. și H.C., cu titlu
de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
Prin aceeași
sentință, inculpații P.I., L.D.I. și H.C. au fost obligați, în solidar, să plătească:
- părților civile C.G.
și C.M. suma de 8.015 lei cu titlu de daune materiale și suma de 40.000 lei cu
titlu de daune morale (câte 24.007,50 lei pentru fiecare parte civilă;
- părții civile C.E..
suma de 2.700 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de
daune morale;
- părții civile
minore C.I.C. suma de 175 de lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice până
la majoratul acesteia.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond, examinând întreg materialul probator administrat în
ambele faze procesuale a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 21 mai
2008, victima C.I.C., după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din
localitatea de domiciliu, împreună cu martorii T.C. și I.I., în jurul orelor
23,00, s-au deplasat la discoteca din localitatea M., al cărei administrator
este inculpatul P.I., unde toți trei au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor
02,00, la terminarea programului de discotecă, victima, împreună cu cei doi
martori, au părăsit incinta localului cu intenția de a se deplasa spre
domiciliile lor, respectiv în localitatea Brăiești. Ajungând pe șosea, pe
fondul consumului de alcool, între cei trei și inculpatul H.C. s-a iscat un
conflict spontan, în sensul că aceștia s-au lovit reciproc cu pumnii și
picioarele. La un moment dat martorii T.C. și I.I. au reușit să fugă de la
locul incidentului cu autoturismul proprietate personală a celui din urmă.
Despre incident au
fost anunțați inculpații P.I., administratorul discotecii și L.D.I., zis „D.”,
care asigura ordinea pe timpul programului de discotecă (conform unei
înțelegeri cu patronul discotecii). Aceștia au intervenit în conflict în sensul
că, alături de inculpatul H.C., au agresat victima, lovind-o cu pumnii și
picioarele, iar L.D.I., a lovit victima cu o bâtă de baseball pe care o avea
asupra sa.
În timp ce victima
zăcea cu fața în sus, pe marginea șanțului, sub gardul numitului N.P., fiind în
stare de inconștiență, inculpatul H.C. i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul,
în zona capului, iar L.D.I., a lovit-o cu o bâtă de baseball în zona toracelui.
Conflictul a fost
aplanat de soția administratorului discotecii, numita P.N.
Văzând starea critică
în care se afla victima, inculpatul P.I. și alte persoane care se aflau prin
preajmă, au încercat să resusciteze victima, însă observând că aceasta nu
reacționează în nici un fel, au sunat la telefonul de urgență 112 chemând la
fața locului ambulanța și organele de poliție. Personalul medical de pe
ambulanță nu a mai putut face altceva decât să constate decesul victimei.
Conform concluziilor
raportului de necropsie nr. 210/ C din data de 04 iunie 2008 întocmit de S.M.L.
Suceava, moartea victimei C.I.C. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii
subdurale masive care are ca mecanism de producere lovirea activă urmată de cădere
pe o suprafață dură. Mai arată medicul legist că nu poate preciza care dintre
loviturile prezentate de victimă au produs dezechilibrarea acesteia și căderea
ei pe o suprafață dură, urmată de deces, precizând că oricare dintre lovituri
putând avea același efect.
Analizând întreg
probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că încadrarea
juridică dată faptei săvârșite de către cei trei inculpați prin actul de
sesizare a instanței (art. 183 C. pen.) este greșită.
Astfel, în speță,
inculpații au aplicat victimei lovituri, cu pumnii picioarele și cu o bâtă de
baseball (instrument apt de a produce leziuni grave), de o intensitate
ridicată, în zona toracelui și în zona capului (zone vitale ale corpului),
lovind-o și după ce aceasta a căzut, rezultatul fiind producerea unei hemoragii
subdurale masive care a avut ca mecanism de producere lovirea activă urmată de
cădere pe o suprafață dură. Prin urmare, sunt elemente care conduc la concluzia
că inculpații au avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei pe care
chiar dacă nu l-au urmărit anume, în orice caz au acceptat în mod conștient
eventualitatea producerii lui (practic inculpații au acționat cu intenția
indirectă de a ucide).
Față de acestea, prima
instanță a admis cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă
Tribunalul Suceava de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pentru
fiecare inculpat, în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.
(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Cât privește latura
civilă, Tribunalul Suceava a constat că numita C.E.., soția victimei, s-a
constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune
morale, suma de 2.700 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea
și suma de 400 euro, în echivalent lei, lunar, despăgubiri periodice pentru
minora C.I.C. în vârstă de 5 ani.
Părțile civile C.G.
și C.M., părinții victimei s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 8.015
lei reprezentând daune materiale ocazionate cu înmormântarea victimei și suma
de 40.000 lei daune morale (câte 20.000 lei pentru fiecare).
În ceea ce privește
cererile părților civile C.E., C.M. și C.G. de obligare a inculpaților la plata
de daune materiale, tribunalul a reținut că în persoana acestora din urmă sunt
întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută
de art. 998 și urm. C. civ. (respectiv, existența unui prejudiciu, existența
unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și
prejudiciu și vinovăția celor ce a cauzat prejudiciul).
La stabilirea
întinderii prejudiciului material suferit de părțile civile C.E., C.M. și C.G.
(C.E. - suma de 2.700 lei și C.M. și C.G. suma de 8.015 lei) tribunalul a avut
în vedere declarațiile acestora, înscrisurile depuse și mai ales, declarațiile
martorilor audiați sub acest aspect (V.D., F.E.M., T.M. și T.C.).
Având în vedere
faptul că victima C.I.C. înaintea decesului avea în întreținere un copil minor,
tribunalul i-a obligat pe cei trei inculpați, în solidar, să plătească părții
civile minore C.I.C. și suma de 175 de lei lunar cu titlu de despăgubiri
periodice până la majoratul acesteia (prestația periodică fiind stabilită în
raport de nivelul venitului minim pe economie și nu în raport de pretinsele
venituri ale victimei din Italia pe care tribunalul nu le-a apreciat ca fiind
pe deplin dovedite).
În ceea ce privește
solicitările părților civile C.E., C.M. și C.G. de obligare a inculpaților la
plata de daune morale, Tribunalul a reținut că dauna morală constă în atingerea
adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la
existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste,
demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această
perspectivă, prin uciderea victimei C.I.C., soțul părții civile C.E. și fiul
părților civile C.M. și C.G., acestora din urmă li s-a adus o atingere a
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice
provocate de atari acțiuni ale inculpaților, pot și trebuie compensate prin
acordarea unor despăgubiri.
Cu privire la
cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor
criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se
stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a
criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în
plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste
valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului soțului,
respectiv părinților, măsura în care acestora le-a fost afectată situația
familială și socială.
Totodată, în
cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției
aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real
și efectiv produs soțului, respectiv părinților victimei, în cazul de față.
Pentru toate aceste
considerente tribunalul a apreciat că partea civilă C.E. este îndreptățită la
despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 50.000 de lei, iar părțile civile
C.G. și Maria sunt îndreptățite la despăgubiri pentru daune morale în cuantum
de 40.000 de lei (câte 20.000 de lei fiecare).
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații P.I., H.C. și L.D.I. și
partea civilă C.I.C., prin reprezentant C.E., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, pentru motivele formulate în scris și susținute succint oral
cu prilejul dezbaterilor, cât și detaliat în notele de concluzii scrise.
În apel, la termenul
de judecată din 10 martie 2010, considerând utile cauzei probele propuse de
apărătorii aleși ai inculpaților, respectiv efectuarea unui supliment la
raportul medico-legal de necropsie efectuat de S.M.L. Suceava, vizând în esență
leziunile interne și externe ale victimei descoperite cu ocazia necropsiei
cadavrului, modalitatea de producere a acestora (prin cădere sau lovire
activă), care dintre ele au fost letale și separat care au favorizat producerea
decesului, existența unei legături de cauzalitate între lovirile aplicate
victimei și decesul acesteia, audierea unui număr de 10 de persoane, respectiv
martorii D.I.C., B.D., B.A., R.M. (propuși de inculpatul P.I.), T.G., zis „M.”,
P.I., C.F. (propuși de inculpatul H.C.), Șt.S., J.I. și N.C. (propuși de
inculpatul L.D.I.) și consultarea dosarului penal nr. 723/P/2008, având ca
obiect plângerea penală formulată de inculpatul P.I. împotriva numitului T.G. (martor
în prezenta cauză) și C.I.C. (victima), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută
de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța în raport de prevederile art. 289 C.
proc. pen., dispoziții care consacră principiile oralității, nemijlocirii și
contradictorialității în faza procesuală a apelului, a admis cererile
formulate.
La termenul de
judecată din 19 aprilie 2010, față de răspunsul înaintat de I.M.L. Iași cu
adresa nr. 20950 din 01 aprilie 2010 și solicitarea formulată de inculpați,
prin apărătorii săi, Curtea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de
către I.N.M.L. M.M. București, obiectivele acesteia fiind cele indicate la dosar.
Ulterior, această expertiză a fost dispusă a fi efectuată de către I.M.L. IAȘI,
raportul de expertiză medico-legală nr. 239 din 23 martie 2011, însoțit de
Avizul Comisiei de Avizare și Control al actelor medico-legale fiind depus la
dosar la termenul de judecată din 04 mai 2011.
În esență, apărarea
din apelurile inculpaților, în planul acțiunii penale, a fost structurată
conform concluziilor scrise puse la dispoziției de către apărătorii lor, pe
motive vizând atât nelegalitatea hotărârii penale atacate, cât și netemeinicia
soluției penale pronunțată de instanța de fond.
Concluziile unanime și puse în principal
de către apărătorii acestora, sunt de exonerare a inculpaților de răspundere
penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
omor calificat, prevăzută de art.
174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,
în temeiul
art. 11 pct. 2 lit. b)
raportat la art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen., susținându-se că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale acesteia, nici sub aspectul laturii
obiective, nici a celei subiective, ori că niciunul dintre apelanți nu este
autorul acestei fapte, cu precizarea că au solicitat schimbarea încadrării
juridice reținută de prima instanță, fie în cea dată prin rechizitoriu, anume
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183
C. pen., fie în infracțiunea de încăierare urmată de moartea victimei, prevăzută
de art. 322 C. pen.
Prin decizia penală nr.
67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava s-au respins, ca nefondate,
apelurile declarate de inculpați și partea civilă.
Instanța de prim
control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, s-a
realizat o încadrare corespunzătoare în drept a faptelor inculpaților, iar
pedepsele au fost just individualizate.
Referitor la
pretențiile civile acordate părților civile, Curtea a constatat că inculpații
au fost obligați la despăgubiri în funcție de prejudiciul material și moral
suferit, în măsura dovedirii acestuia.
Împotriva deciziei
penale nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava în termen legal
au declarat recurs partea civilă C.I.C. prin reprezentant legal C.E. și
inculpații P.I., H.C. și L.D.I.
Partea civilă C.I.C. solicită
obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice lunar în cuantum de
400 euro lunar, în loc de 175 lei în funcție de veniturile realizate de victimă
în Italia, pe care le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și cu
declarațiile martorilor F.E.M. și T.C.
Inculpatul P.I. a
criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinice sub mai multe
aspecte:
- instanțele nu s-au
pronunțat asupra declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv
acele declarației în care sunt precizate persoanele participante la eveniment
și agresiunea exercitată de inculpatul L.D.I., iar instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra cererilor vizând obiecțiunile la raportul de expertiză
medico-legală;
- greșita condamnare
pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat întrucât nu sunt întrunite
elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Sub aspectul laturii
obiective, actele imputate inculpatului nu au avut drept consecință producerea
hematomului subdural ce a fost cauza morții victimei, acesta producându-se
exclusiv în urma unei lovituri active, aplicată de inculpatul L.D.I.
- greșita încadrare
juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută
de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;
- netemeinicia
soluției de condamnare a inculpatului având în vedere că din coroborarea
probelor administrate în cauză rezultă o altă situație de fapt, respectiv că
victima a decedat ca urmare a unei singure lovituri active, care a determinat
apariția hematomului subdural;
- greșita
individualizare a pedepsei în raport cu datele care circumstanțiază persoana
inculpatului (lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată
și administra la acel moment o afacere), atitudinea ulterioară a acestuia (a
acordat victimei primele îngrijiri, a solicitat apelarea serviciului de urgență
112).
Inculpatul a
solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) sau d) sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.
175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În ipoteza în care
această apărare nu va fi primită solicită schimbarea încadrării juridice în
infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
și, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raortat la art. 10
lit. i
1
) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen.
Inculpatul H.C. a
criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile
vizând netemeinicia hotărârii de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat întrucât din probele administrate rezultă că nu este autorul
faptei, precum și nelegalitatea soluțiilor sub aspectul încadrării juridice a
faptelor, în opinia inculpatului acestea întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Inculpatul L.D.I. a
invocat, de asemenea, hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie
următoarele aspecte:
- greșita condamnare
a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, întrucât din
probele adresate rezultă că rezultatul socialmente periculos s-a produs ca
urmare a agresiunii exercitată de alte persoane;
- nelegalitatea
soluțiilor pronunțate în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor,
acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare; în
fapt având loc un conflict violent între două grupuri de tineri din localități
diferite;
- greșita individualizare
a pedepsei aplicate, în favoarea inculpatului impunându-se a fi reținută
circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,
inculpatul acționând la cererea expresă a inculpatului P.I., care era lovit,
acțiunea sa având ca scop apărarea inculpatului P.I. și a bunurilor acestuia.
În drept, recurenții
și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385
9
pct. 10, 12,
14, 17, 17
1
și 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile
declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru
considerentele ce urmează:
Inculpatul P.I. a
invocat în recursul său incidența dispozițiilor art. 385
9
pct. 18 C.
proc. pen., or acest caz de casare nu este aplicabil în speță.
Potrivit
dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o
eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite
de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui
caz de casare, în sensul art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., eroarea de
fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să
fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială,
să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.
În speță, nu suntem
în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de
instanțe și care nu se impune a fi reluată nu este contrară probelor
administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că
recurenții inculpați se fac vinovați de infracțiunea de omor calificat.
Din probele
administrate rezultă cu certitudine că în timp ce inculpatul H.C. se bătea cu
victima, au intervenit în conflict și inculpații P.I. și L.I.D., toți trei
lovind victima cu pumnii și picioarele, iar inculpatul L.D.I. cu o bâtă de baseball.
Victima a încercat să scape de agresori, însă a fost doborâtă la pământ ca
urmare a loviturilor primite. După ce aceasta a căzut în șanțul din fața
locuinței lui N.P. a continuat să fie agresată de către inculpați, inculpatul H.C.
lovind-o cu piciorul în zona capului, iar inculpatul L.I.D. cu bâta în zona
toracelui.
Potrivit raportului
de expertiză medico-legală nr. 239 din 23 martie 2011 întocmit de către I.M.L.
Iași și avizat de către Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale,
moartea numitului C.I.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio
respiratorii acute consecința unui traumatism cranio-cerebral și facial cu
echimoze, plăgi contuze, fractura piramidei nazale, hematom subdural și
hemoragie subarahnoidiană, fiind evidențiate totodată leziunile externe și
interne constatate la examenul necroptic, cât și modalitatea de producerea a
acestora, funcție de topografia și morfologia leziunilor traumatice, respectiv:
- leziunile faciale
(echimozele, excoriațiile, plăgile contuze, fractura oaselor proprii nazale)
s-au produs cel mai probabil prin loviri active cu mijloace și obiecte
contondente:
- hemoragie
subarahnoidiană și hematom subdural pot fi consecința unei loviri active cu
corp contondent urmată posibil de cădere cu impact cranian;
- echimoza toracică
s-a produs prin două loviri active cu obiect contondent alungit, posibil bâtă;
- echimozele lombare
s-au produs prin două loviri active cu obiect contondent alungit (posibil
bâtă);
- echimozele
semilunare de la nivelul regiunii lombare pot fi determinate de cureaua
pantalonului, comprimată prin lovirile active cu obiect contondent;
- morfologia
leziunilor traumatice de la nivelul regiunii lombare exclude producerea
acestora prin aplicarea unor șocuri electrice.
Între leziunile
meningo cerebrale (hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural) și decesul
victimei există legătură directă de cauzalitate, neputându-se aprecia, în lipsa
elementelor medico legale obiective care dintre loviturile cranio-faciale au
contribuit la producerea leziunilor tanatogeneratoare.
În avizul Comisiei
superioare de Medicină legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, se
arată că moartea a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural, urmarea
unui traumatism cranio-facial și că leziunile tanatogeneratoare s-au putut
produce prin lovire cu corpuri dure (mijloace proprii sau bâtă de baseball), în
legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.
Lovirea victimei de
către inculpați rezultă din declarațiile martorilor T.C., N.A.C., R.A.M., D.I.C.,
S.S.G., P.M.V., B.I.A., R.B.V., V.M., N.V., M.C.
De asemenea, martorii
l-au indicat pe inculpatul L.D.I. ca fiind persoana care i-a aplicat lovituri
victimei cu o bâtă de baseball.
Sub aspectul
încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit.
i) C. pen., Înalta Curte reține că nu are relevanță care dintre inculpați a
aplicat victimei lovitura ce a condus la decesul acesteia, din moment ce
inculpații au acționat împreună, au lovit concomitent victima, reducând astfel
posibilitățile acesteia de a se apăra.
Loviturile ce nu au
avut un rol tanatogenerator aplicate de către unii dintre inculpați, nu pot fi
desprinse de ansamblul acțiunilor agresive la care a fost supusă victima,
neputându-se realiza obiectiv care dintre loviturile nemortale au împiedicat
victima să se apere și i-au diminuat capacitățile de ripostă.
Procedând la
agresarea victimei în modalitatea reținută de către instanțe, inculpații sunt
coautori la infracțiunea de omor calificat pentru care au fost condamnați.
Sub aspect subiectiv,
inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, prevăzând rezultatul
faptei lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Aceasta rezultă din
modalitatea în care au agresat victima și leziunile produse acesteia constatate
prin raportul medico-legal.
Astfel, inculpații au
aplicat lovituri repetate, de mare intensitate, asupra unor zone vitale ale
corpului, cu pumnii, picioarele și cu o bâtă de baseball (inculpatul L.D.I.),
cu consecința producerii unor leziuni multiple ce au condus la decesul
victimei.
Recurenții inculpați
au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de
încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Înalta Curte constată
că nici această critică nu este întemeiată, dispozițiile art. 385
9
pct.
17 nefiind aplicabile în speță.
Infracțiunea de
încăierare se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin acțiunea de
participare la o încăierare între mai multe persoane.
Acțiunea de
participare, pentru a realiza latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.
322 C. pen., trebuie să se refere la o încăierare între mai multe persoane,
respectiv să existe tabere sau grupuri adverse, antrenate în luptă, în așa fel
încât acțiunile participanților se împletesc între ele și sunt greu de
delimitat.
Infracțiunea de
încăierare nu subzistă atunci când făptuitorul se alătură unuia sau mai multor
persoane ce luptă cu un singur adversar sau când se detașează din învălmășeală
și luptă cu un singur adversar.
În speță, nu a
existat o confruntare între două tabere sau grupuri adverse, care să-și aplice
reciproc lovituri, ci practic conflictul s-a desfășurat între un grup din care
făceau parte și inculpații, pe de o parte, și victimă, de cealaltă parte.
Așa cum au reținut și
instanța de apel, într-adevăr la locul faptei erau prezente mai multe persoane,
care însă au asistat la conflict, fără a interveni în desfășurarea acestuia,
astfel că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 322 C. pen.
Critica formulată de
inculpatul P.I., întemeiată pe dispozițiile art. 385
9
pct. 10 C.
proc. pen., este nefondată.
Inculpatul a susținut
că instanțele nu s-au pronunțat asupra declarațiilor martorilor audiați în
cursul urmăririi penale care erau de natură a clarifica situația de fapt (cu implicații
directe asupra calificării juridice a faptei), respectiv acele declarații în
care sunt precizate persoanele participante la eveniment și agresiunea
inculpatului L.D.I.
Înalta Curte observă
că instanțele au audiat toți martorii propuși de procuror în rechizitoriu și
analizat declarațiile acestora date în ambele faze procesuală, concluzionând că
inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Totodată, la termenul
din 5 septembrie 2011, instanța de apel a respins cererea formulată de
inculpatul P.I. de a se răspunde de către expert la obiecțiunile formulate la
raportul de expertiză medico-legală, astfel că nici în acest caz nu sunt
incidente dispozițiile art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., ce presupun
ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de
natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Pedepsele
inculpaților au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.
72 C. pen.
Astfel, inculpații au
comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, nu și-au asumat responsabilitatea
săvârșirii acesteia, încercând să evite tragerea la răspundere penală, prin
declarațiile pe care le-au făcut pe parcursul procesului penal.
Inculpatul P.I. este
la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are în întreținere un copil
minor și avea ocupație la data comiterii faptei.
Inculpații H.C. și L.D.I.
sunt recidiviști, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.,
inculpatul L.D.I. este căsătorit și are în întreținere patru copii minori, avea
ocupație la data comiterii faptelor.
De remarcat este
faptul că, deși aceștia au suferit anterior mai multe condamnări, au continuat
să aibă aceeași atitudine de nerespectare a legii, cu consecința suprimării
vieții unei persoane, acționând împreună cu inculpatul P.I., situație în care
se justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat.
În procesul de
individualizare a pedepselor, instanțele au ținut seama și de faptul că
infracțiunea a fost comisă împreună de către inculpați, fiind incidentă
circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Inculpatul L.D.I. a
solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a
provocării prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., or în cauză nu s-a făcut dovada
că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,
determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o
atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Inculpatul trebuia să
asigure ordinea pe timpul programului de discotecă conform înțelegerii cu
inculpatul P.I. Acesta nu a intervenit însă pentru aplanarea conflictului
dintre victimă și H.C., ci alături de inculpatul P.I. s-a implicat activ în
lovirea acesteia, folosind o bâtă de baseball.
Referitor la recursul
declarat de partea civilă, Înalta Curte reține că și acesta este nefondat,
prestația periodică acordată fiicei victimei, C.I.C., fiind stabilită corect în
raport cu nivelul venitului minim pe economie, în absența unor probe din care
să rezulte cu certitudine veniturile nete pe care le realiza victima în Italia.
La dosarul cauzei există
o copie a contractului de muncă al victimei unde este menționată o remunerație
de 1152,56 euro/lună, însă aceasta nu este suma netă pe care o încasa victima,
nefiind cunoscute contribuțiile datorate statului italian, după cum nu se
cunoaște nici suma ce ar fi rămas la dispoziția victimei după suportarea
cheltuielilor efectuate cazării și propriei întrețineri în Italia.
În raport de considerentele
expuse, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și partea
civilă.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de partea civilă C.I.C., prin reprezentant C.E. și de inculpații P.I., H.C. și L.D.I.
împotriva deciziei penale nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei
de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenții inculpați L.D.I. și P.I. la
plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii
desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat H.C. la plata
sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14
noiembrie 2012.